Timpul prezent

Statele Uniunii Europene şi-au propus, prin Pactul verde european (#GreenDeal), să reducă semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră pînă în 2030, pentru a atinge neutralitatea climatică în 2050. Dar ce fac comunităţile locale? În ce măsură sînt preocupate autoritățile locale de investiții „verzi”, de dezvoltare sustenabilă? În România, municipalităţile au alocat aproape 20 de miliarde de euro pentru proiecte ecologice. Cu ce rezultat? Ce reprezintă aceste cifre în contextul mai larg al politicilor locale pentru mediu? I-am întrebat pe Doriana Gheorghe şi Alexandru Damian, autorii studiului „Ce rol pentru investițiile verzi în viitorul orașelor din România?”, o iniţiativă a Centrului Român de Politici Europene. Alexandru Damian: „Cred că rolul cetăţenilor este să atragă atenţia asupra lucrurilor care merg prost în oraş şi să se implice în politicile de mediu. Dar poţi să te implici în politicile de mediu dacă ai indicatori de mediu pe care să-i foloseşti ca să vezi unde e problema. Şi e necesar să existe o deschidere din partea primăriilor pe acest subiect. Dau exemplul Bucureştiului, unde este o mare problemă cu calitatea aerului şi unde avem senzori de poluare gestionaţi de ONG-uri şi mai puţin de primărie sau de Ministerul Mediului. (...) În Bucureşti, pe studii făcute de oameni din zona medicală, poluarea ne ia între 4 şi 5 ani din viaţă.”De ce nu pot fi importate unele bune practici ale autorităţilor locale din alte state europene?Doriana Gheorghe: „Marea problemă este că nu există voinţă politică pentru a se adapta aceste proiecte şi a se importa la noi, în diferite oraşe. Pe lîngă asta, cred că e destul de dificil să creştem dorinţa oamenilor de a se implica. Pentru că ceea ce fac foarte bine oraşe din străinătate, cum ar fi Barcelona, Leuven sau Paris, este să implice şi cetăţenii. În Leuven şi Barcelona, în momentul în care se fac proiecte prin care se doreşte să se vadă ce se întîmplă cu poluarea fonică, cetăţenii sînt cei care apdatează hărţile, sînt cei care se implică activ. La noi nu există o dorinţă din partea administraţiilor să încerce să facă cetăţenii să fie mai activi, să se implice în aceste proiecte.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Criza umanitară din Fîșia Gaza se adîncește pe măsură ce continuă războiul și din cauză că mai multe state și-au suspendat finanțarea către Agenția Națiunilor Unite pentru refugiații palestinieni (UNRWA). Mai mult de 1,8 milioane de oameni (adică peste trei sferturi din populație) au fost strămutați în interiorul enclavei de cînd a început războiul din Fîșia Gaza. Secretarul de stat american Antony Blinken face un nou turneu în regiune săptămîna aceasta, turneu care include vizite în Arabia Saudită, Israel, Egipt, Qatar şi Cisiordania. Soarta și nevoile palestinienilor din Gaza vor fi o „prioritate absolută” a turneului său. De asemenea, oficialul american va pleda pentru eliberarea ostaticilor ținuți captivi de Hamas și pentru o pauză umanitară. Despre mizele turneului diplomatului american, aflat pentru a cincea oară în regiune de cînd a început războiul, am vorbit cu expertul în relații internaționale Rufin Zamfir, de la GlobalFocus Center.Rufin Zamfir: „Există posibilitatea, poate astăzi mai mult decît oricînd, ca cele două mari puteri politice şi militare, Statele Unite şi Marea Britanie, să ia o decizie vizavi de statul palestinian după ce acest război dintre Israel şi Hamas, subliniez, Hamas, se va fi încheiat.”Care sînt perspectivele de după război pentru această zonă grea încercată, Fîşia Gaza?Rufin Zamfir: „Perspectiva pentru populaţia palestiniană, pentru un potenţial stat palestinain recunoscut la nivelul Naţiunilor Unite, este, probabil, mai bună acum decît altă dată. Acesta e doar un pas politic şi simbolic, fireşte, foarte important, însă nu este singurul la care trebuie să ne gîndim. Acea regiune bombardată intensiv de Israel, în ofensiva sa ca răspuns la atacurile criminale ale mişcării Hamas din 7 octombrie, trebuie reconstruită, o regiune oricum extrem de încercată de dinainte de a fi, în zone ale ei, chiar rasă de la temelie. Comunitatea internaţională nu este în poziţia de a răsufla uşurată sau de a-şi întoarce privirea la finalul acestui război dintre Israel şi Hamas. Consider că este esenţial să gîndim regiunea într-un termen mult mai lung decît finalul acestui război.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Romanul „Sub cerul liber, stăm în lumină” de Barbara Kingsolver, apărut la Curtea Veche, pune împreună două povești din două epoci diferite, una din 1874 și cealaltă din zilele noastre, aduse împreună prin destinul unei case din Vineland (New Jersey) care „stă să cadă” și prin cîteva teme, între care: precaritatea locuirii, imigrația, polarizarea societății americane, condiția femeii. În ciuda greutăților cu care se confruntă personajele, în carte e mult umor, mai ales în povestea din zilele noastre. Am stat de vorbă despre romanul Barbarei Kingsolver cu traducătoarea sa, Anca-Maria Pănoiu, și cu editoarea sa, Luana Schidu, coordonatoarea colecției Byblos de la editura Curtea Veche.Anca-Maria Pănoiu: „Sentimentul meu a fost că Barbara Kingsolver își construiește personajele cu tandrețe. Însă din această tandrețe face parte și o doză bună de ironie, care vine dintr-o conștientizare a răului existenței atît de mare încît nu mai ai ce să faci, trebuie să-l accepți.”Luana Schidu: „Este o frază care mi se pare că e cheia întregii cărți și care spune cam așa: oamenii se tem foarte tare de ceea ce nu cunosc și atunci vor alege un tiran care le garantează că va reinstaura vechea ordine. Lucrul ăsta e valabil și-n secolul al XIX-lea, pentru că este vorba acolo de un fel de senior al locului, un personaj politic care le vinde oamenilor iluzia unui mic paradis închis. Și, în paralel, în zilele noastre, sîntem în vremea în care Donald Trump își face campanie și tot atît de tare se pune și aici accentul pe promisiunea și pe povestea care li se vinde, frumos împachetată, unor oameni care au deja niște așteptări.”O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Compania Neuralink a realizat primul implant cerebral pentru un pacient, a anunțat fondatorul ei, Elon Musk. Miza, într-o primă fază, este să-i ajute pe oamenii care și-au pierdut mobilitatea membrelor să-și poată controla telefonul și computerul doar prin gîndire. Ceea ce părea pînă de curînd de domeniul SF ajunge realitate? Vom putea controla cu puterea minții dispozitive electronice tot mai sofisticate? Ce impact va avea acest salt tehnologic pentru oameni? Ce va mai însemna fiinţă umană, odată ce creierele se vor putea conecta la Internet? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată. Mihail-Valentin Cernea: „Exisă foarte multe promisiuni legate de viitor. De mult se discută despre nevoia de a ameliora fiinţele umane, nevoia aceasta trans-umanistă. Pentru că avem aceste provocări globale, de la schimbările climatice la problemele pe care umanitate le are de mii de ani cu războaiele, care poate vor fi rezolvate de tehnologie. Pe de altă parte genul acesta de tehnologii au consecinţe neintenţionate care pot să şi scadă calitatea vieţii. E clar că este un tip de tehnologie care trebuie analizat cu atenţie de către reglementatori dar şi de către viitorii săi consumatori. E un tip de tehnologie despre care nu ştim prea multe. Acest tip de tehnologie, tocmai datorită potenţionalului revoluţionar cu privire la schimbarea persoanei înseşi, mă îndoiesc că va fi acceptată foarte uşor de public. Dacă telefonul mobil a fost uşor acceptat de public, la fel social media sau inteligenţa artificială, aici vorbim despre ceva ce poate să-ţi afecteze chiar personalitatea. (...) Ce ar putea să facă interfeţele creier-calculator este să ne conecteze într-un fel extrem de intim unii la alţii şi asta s-ar putea să schimbe definiţia umanităţii.”Ce e diferit la noua achiziţie tehnologică, implantul cerebral, faţă de tehnologiile pe care le ştim deja? Se va deschide o cutie a Pandorei odată ce va fi posibilă folosirea pe scară largă a interfeţelor creier-calculator?Mihail-Valentin Cernea: „În timp ce noi sîntem foarte atenţi la inteligenţa artificială şi la felul în care ea modifică peisajul cultural contemporan, în spate se lucrează intens la interfeţele creier-calculator şi aceasta este, poate, modificarea mai interesantă. Dacă inteligenţa artificială reprezintă un nou mod de transmisie culturală, o nouă Revoluţie Guntenberg şi, poate, o nouă revoluţie industrială, aici nu mai vorbim doar despre o revoluţie a modului în care noi producem cultură, ci vorbim despre o revoluţie a modului în care funcţionează mintea noastră. Care vine cu tot felul de întrebări şi dileme. Pentru că în continuare nu prea ştim ce este o minte, deci avem o dificultate de a înţelege exact ce înseamnă o interfaţă, ce înseamnă să ne putem controla cu mintea telefoanele dispozitive mobile. Şi avem dileme morale legate de potenţialul de hacking pe care ar putea să îl aibă această tehnologie, odată ce ne conectăm creierele la internet.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

O reuniune extraordinară a Consiliului European are loc în 1 februarie la Bruxelles. Pe masa de lucru a șefilor de stat și de guvern: bugetul Uniunii Europene și ajutorul pentru Ucraina. Ungaria se numără printre țările europene care se opun acordării unui sprijin în valoare de 50 de miliarde de euro pentru țara aflată în război.  Ce șanse sînt, la summitul de joi, să se găsească o soluție pentru deblocarea ajutorului pentru Ucraina? Un alt subiect important e legat de noua politică agricolă comună în contextul mișcărilor de protest ale fermierilor.  Ce se poate negocia, la nivelul instituțiilor europene, în chestiunea subvențiilor și a condiționalităților? L-am întrebat pe politologul Andrei Țăranu.Andrei Ţăranu: „Nu doar Viktor Orban, ci și premierul Slovaciei, Robert Fico, care a şi cîştigat alegerile pe această temă, se opune acordării oricărui ajutor Ucrainei, atît din punct de vedere financiar, cît şi militar. Sînt și alte voci care nu se exprimă în interiorul UE care par să rezoneze cu Robert Fico și cu Viktor Orban. Şi aceste voci nu sînt doar din Europa Centrală şi de Est. (...) Avem aici un triunghi extrem de dubios, extrem de problematic pentru întreaga Uniune Europeană și care reprezintă forme de metastaze ale Ungariei în interiorul Uniunii Europene" - explică profesorul Andrei Țăranu de la SNSPA.  În mai multe țări europene sunt proteste ale fermierilor care au diverse nemulțumiri. Printre solicitările comune se numără taxe mai mici, ajutor pentru carburanți, simplificarea birocrației pentru acces la subvenții, relaxarea unor condiționalități etc.  În Franța fermierii au blocat mai multe autostrăzi spre Paris. Președintele francez Emmanuel Macron se va întîlni la Bruxelles cu președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, pentru a discuta despre revendicările fermierilor. Ce se poate negocia la nivelul instituțiilor europene în această privință?„Marea problemă care apare în acest moment este faptul că am avut, imediat după 1995, cînd a fost al doilea val de integrare (cu Austria și alte țări din Est) o formulă de Europa cu două viteze. Și asta pentru că politica agricolă comună (PAC) – o coloană vertebrală a Uniunii Europene – nu s-a  aplicat imediat acestor țări. Iar în al treilea val, din care fac parte și România și Bulgaria - care chiar dacă au intrat în 2007, au avut exact aceleași condiționalități ca și statele care au aderat înainte - politica agricolă comună nu s-a aplicat niciodată. (...) Avem mai multe viteze pentru că avem subvenții diferite. Subvenția pentru un agricultor francez este de aproape 300 de euro pe hectar, în timp ce în România este de 100 de euro pe hectar. În timp ce la nivel de condiționalități, și francezii și românii trebuie să respecte exact aceleași reguli. De aici, evident, apar frustrări. În România, pentru că s-ar dori o dezvoltare mai rapidă. În Franța, pentru că, iată, cum am văzut zilele trecute, începe să se simtă tot mai puternic această competiție care vine din Estul și centrul Europei, dar și – de ce nu – și din Sudul Europei, în special din Spania și Italia. Franța, care a fost regina agriculturii europene, începe să gîfîie.” „Subiectul este foarte complicat, de la țară la țară. Astfel încît avem o multitudine de frustrări. Care nu pot fi rezolvate decît printr-o negociere extrem de grea. Poate va fi nevoie de schimbarea completă a politicii agricole comune”.O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În România, în Polonia, în Germania, în Italia dar și în alte țări europene fermierii protestează deja de cîteva săptămîni. Cazul francez e excepțional pentru că și anvergura protestelor e excepțională: mii de utilaje agricole blochează principalele căi de acces către capitală într-o acțiune denumită chiar de protestatari „asediul Parisului”. Și alte drumuri din Franța au fost blocate de tractoarele și camioanele agricultorilor. Revendicările lor vizează, între altele, taxele și restricțiile din domeniul agriculturii. La fel ca peste tot în Europa, fermierii cer schimbări esențiale în ceea ce privește politica agricolă comună (PAC). Revendicările sînt legate de restricțiile în ceea ce privește utilizarea unor fertilizatori, insecticide și erbicide; de reglementările în ceea ce privește rotația culturilor; de suprafețele de sol care ar trebui, potrivit reglementărilor PAC, să fie lăsate pîrloagă (GAEC-7 și GAEC-8); de taxarea carburanților agricoli; de birocrația excesivă pe care o presupune procesul de acordare a subvențiilor agricole. La fel ca în România, și în Franța fermierii sînt nemulțumiți de concurența neloială pe care o fac pe piața comună cerealele din Ucraina.  Președintele francez Emmanuel Macron și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vor discuta joi la Bruxelles despre solicitările fermierilor. De ce au ieşit în stradă agricultorii din Franţa? De ce nu sînt mulţumiţi cu promisuinile guvernului că se va renunța la planul de reducere treptată a subvențiilor pentru motorină, că se va simplifica birocrația și că Franța va susține la Uniunea Europeană cauza fermierilor, insistînd pe relaxarea normelor europene care îi obligă să lase o parte din terenuri necultivate? Am întrebat-o pe Iulia Badea Guéritée, jurnalistă la „Courrier international”. Ea a răspuns întrebărilor noastre de la Paris. Iulia Badea Guéritée: „Cred că este un cuţit ajuns la os şi o furie îndreptată împotriva a ceea ce ne înconjoară. Noi sîntem înconjuraţi de Uniunea Europeană, respectăm nişte reguli. În momentul în care, în ciuda faptului că tu respecţi legea, ca simplu cetăţean, ca simplu fermier, şi vezi că totuşi o duci foarte greu, din cauză că ai o concurenţă neloială, pe undeva mi se pare firesc ca la furie să rosteşti lucruri pe care apoi să le regreţi.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Agenția Națiunilor Unite pentru refugiații palestinieni (UNRWA) a deschis o anchetă care vizează o posibilă implicare a unor angajați ai săi în atacurile teroriste din 7 octombrie 2023 comise de gruparea Hamas împotriva Israelului. Mai multe state și-au suspendat finanțarea pentru această agenție care acționează în sprijinul refugiaților palestinieni. Curtea Internațională de Justiție s-a pronunțat asupra acuzației aduse de Africa de Sud că Israelul comite genocid în Gaza şi i-a cerut Israelului să-și împiedice trupele să comită genocid, să protejeze populația și să permită ajutoarelor umanitare să intre în Gaza. Trei militari americani au fost uciși și cîteva zeci au fost răniți într-un atac cu dronă la o bază americană din Nordul Iordaniei. Am vorbit despre evoluțiile în războiul dintre Israel și Hamas și contextul regional tensionat cu jurnalistul Cătălin Gomboș, specializat în Orientul Mijlociu. Cătălin Gomboş: „Soluţia nu este să ţii cu una dintre tabere, asta nu va rezolva nimic. Pentru că fiecare parte are argumentele sale, mai mult sau mai puţin legitime. Fiecare dintre tabere are morţii ei. Îmi spunea cineva de acolo, cu mult timp în urmă, într-una dintre călătoriile mele în regiune, că va fi cu adevărat pace doar la o generaţie după ce se va trage ultimul glonţ, pentru că fiecare a pierdut pe cineva şi e greu să depăşeşti anumite resentimente.”Cătălin Gomboş este jurnalist la Radio România, redactor-şef al publicaţiei online „Veridica” şi autorul volumului „Piano Man în casa războiului. Însemnări din Irak şi Afganistan” (Editura Corint).  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Constantin Vică este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cercetător al noilor tehnologii din perspectivă etică și poet. A publicat recent volumul de poezie „20002020”, la OMG Publishing, o carte care apare după 20 de ani de la precedenta, un comeback așteptat de unii dintre colegii săi de generație. Am vorbit cu Constantin Vică despre volumul său dar și despre peisajul poeziei care se scrie azi în România.Constantin Vică: „Scriitoarele și scriitorii care au apărut în ultimii 10 ani, poate și mai mult, nu se mai nasc din canonul literaturii. Apar din altceva. Din experiența artelor vizuale, a internetului, a jocurilor, a tot ceea ce înseamnă viață social media, a tot ceea ce înseamnă DJing-ul astăzi.”L-am întrebat pe autor cum se raportează el însuși la poezie.Constantin Vică: „Nu cred în teza poeziei ca simplă emoție. Nu spun că n-ar fi și asta, pentru că altfel ar fi poezie pentru computere. Dar nu ar trebui s-o reducem la emoție. Și aici cred că este marea problemă cu predarea ei în școală. Cred că poezia construiește lumi ale gîndirii în care se imersează. E despre cogniție poezia. La urma urmei, îți pui mintea la contribuție ca să decriptezi și ca să prinzi frecvența textului.” O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Peste 90.000 de soldați din state membre ale Alianței Nordatlantice participă la  „Steadfast Defender”, cel mai mare exercițiu militar al NATO de la Războiul Rece încoace. La manevrele militare, desfășurate pînă la sfîrșitul lunii mai, participă peste 50 de nave de luptă, 80 de avioane de luptă, elicoptere și drone și peste 1.000 de vehicule militare. O desfășurare de forțe menită să descurajeze orice formă de agresiune din partea Rusiei. NATO e pe cale să se extindă. Parlamentul turc a ratificat aderarea Suediei la Alianță. Ungaria încă nu a semnat acest document. Finlanda și Suedia au depus cererile de aderare la NATO în mai 2022. Despre toate acestea am vorbit cu analistul de politică internațională Bogdan Nedea.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a amendat cu cîte 5000 de lei Muzeul Municipiului București, Fundația Centrul Cultural Art Society și pe curatoarea britanică Ruth Hibbard, pentru expoziția „Nymphs & Zombies”, organizată de Art Safari în 2023. De asemenea, artistul Paul Baraka a primit din partea CNCD un avertisment pentru o instalație în care Isus e reprezentat în boxeri și poartă coarne de cerb și pentru o pictură care folosește elemente specifice icoanei cu Fecioara Maria și pruncul. Există limite ale libertății artistice sau arta e teritoriul libertății totale? Se poate simţi o majoritate discriminată? Cum se explică reacția unei instituții a statului român laic de a sancționa prin amendă și avertisment o manifestare artistică în care sînt revizitate simboluri creștine? I-am întrebat pe Cristian Iftode, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Filosofie a Universității din București şi pe artistul Dan Pejovschi. Cristian Iftode: „Eu cred că existe nişte limite ale libertăţii artistice. E vorba despre acele tipuri de opere de artă care ar trata în bătaie de joc sau ar nega suferinţa, crimele, torturile comise împotriva unor oameni, comunităţi sau etnii. Arta s-a ocupat de cel mai traumatic fenomen al secolului XX, Holocaustul. Întrebarea este cum o faci? Dacă o operă de artă ar sugera un mesaj negaţionist sau ar lua în derîdere suferinţa evreilor, atunci cred că ar fi absolut rezonabil ca CNDC să intervină. Dar în cazul acesta e cu totul altceva.”Dan Perjovschi: „Amenda CNCD e de fapt cenzură. Eu sînt un partizan al responsabilităţii de expresie la pachet cu libertatea de expresie. Eu le-aş propune ascultătorilor să se gîndească la concertul Pussy Riot dintr-o biserică ortodoxă din Moscova, cu mult înainte ca Putin să devină inamicul public nr. 1 în Europa. Era acel concert al acelor artiste ceva blasfemios sau era un lucru pe care acuma îl celebrăm cu toţii?”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural