Timpul prezent

Pentru prima dată de cînd a început războiul din Gaza, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, cu abţinerea SUA, o rezoluţie prin care se solicită „o încetare imediată a focului în timpul lunii Ramadanului (care se încheie în 9 aprilie) şi care să ducă la o încetare de durată a focului”. În același timp se solicită „eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor ostaticilor” deţinuţi de Hamas. Vorbim despre semnificaţia acestei solicitări, semnificaţia abţinerii SUA (principalul aliat al Israelului) de la vot, perspectiva invaziei terestre în Rafah, în ciuda reacţiilor internaţionale împotriva unei asemenea decizii şi despre criza umanitară de proporţii din Gaza. Invitată: Raluca Moldovan, conf. la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj.Care e semnificaţia solicitării Consiliului de Securitate al ONU, ar putea reprezenta o presiune suficient de puternică pentru Israel?Raluca Moldovan: „Această rezoluţie reprezintă un semnal important dat în primul rînd de SUA către Israel şi de SUA către comunitatea internaţională că este în regulă să se pună mai multă presiune pe Israel în contextul războiului din Gaza. (...) Rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU au în mod normal forţa dreptului internaţional dar nu sînt obligatorii, în sensul că Naţiunile Unite nu au instrumente de forţă pentru a pune presiune pe subiecţii acestor rezoluţii să acţioneze într-o direcţie sau alta. Aceste rezoluţii au mai degrabă o valoare simbolică, indică anumite trenduri, anumite dezvoltări, dar nu au o forţă juridică imediată şi obligatorie.”Cum ar trebui să înţelegm abţinerea Statelor Unite (principalul aliat al Israelului) de la votul privind rezoluţia ONU de încetare a focului în Gaza? Care sînt implicaţiile pentru relaţia dintre SUA şi Israel?Raluca Moldovan: „Semnalul principal dat de SUA este acela de distanţare. Washingtonul îşi ia o distanţă faţă de Israel sau, mai bine spus, faţă de actualul regim al premierului Benjamin Netanyahu, cu care preşedintele american Joe Biden a avut întotdeauna o relaţie dificilă. Implicaţiile practice ale unui astfel de vot şi ale abţinerii SUA au de-a face cu continuarea ajutorului militar american pentru Israel în actualele condiţii de război. Administraţia de la Washington poate decide să limiteze sau chiar să suspende ajutorul militar american, vital pentru Israel.”Apasă butonul PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Atacul armat de vineri seară de la sala de concerte din apropiere de Moscova a provocat aproape 140 de victime. Mai mult de 180 de oameni au fost răniți, potrivit bilanțurilor provizorii. Gruparea jihadistă Stat Islamic a revendicat atentatul. Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a spus că autorii atacului au fost arestați în timp ce se îndreptau spre Ucraina, fără să menționeze că atentatul fusese revendicat de către ISIS. Ucraina a negat orice implicare. Statele Unite aveau informații despre un posibil atac terorist la Moscova și au avertizat Rusia, dar președintele Putin a considerat avertismentele „declarații provocatoare” care ar fi avut ca scop intimidarea și destabilizarea societății ruse. Ce spune acest atentat despre siguranța și securitatea cetățenilor ruși? Cum răspunde comunitatea internațională acestui atac? I-am întrebat pe analiștii de politică externă Bogdan Nedea şi Rufin Zamfir.Rufin Zamfir: „Atacul de vineri confirmă că Rusia este astăzi mai puţin sigură decît era probabil acum zece ani, în mod cert mai puţin sigură decît era la momentul cînd Putin a preluat puterea. Lipsa de siguranţă vine pe multiple planuri. Vine pe fundalul ignorării problemelor interne de către un regim preocupat să-şi proiecteze o aură dincolo de graniţă. Vine pe fundalul asumării unei poziţii diferite, separate, în afara arhitecturii de securitate internaţională – în felul ăsta se poate justifica inclusiv ignorarea atenţionărilor pe care SUA le-au transmis în repetate rînduri Moscovei. Vine pe fondul corupţiei, pînă la urmă. Și al lipsei de înţelegere pe care aparatul de securitate rus o manifestă vizavi de o problemă deloc măruntă: nu este prima oară cînd Rusia este atacată de ISIS, şi anume de ISIS Khorasan, această facţiune în care foarte mulţi, dacă nu majoritatea luptătorilor provin din fostele republici sovietice de religie musulmană.”De ce Kremlinul nu a luat în serios avertismentele primite de la Statele Unite privind un posibil atac la Moscova? Bogdan Nedea: „În momentul de faţă relaţiile dintre luma vestică şi Rusia sînt, în cel mai bun caz, îngheţate. Şi mai este o variantă, susţinută de o parte a experţilor internaţionali: acest atentat convine Moscovei. Cînd ţara este atacată, cînd capitala este atacată, populaţia are tendinţa de a se ralia în jurul conducerii, oricare ar fi aceasta. În acelaşi timp i se oferă conducerii posibilitatea să instituie o serie de măsuri, pasămite pentru siguranţa publică, prin care va reuşi să suprime protestele faţă de război, faţă de regim, să suprime orice fel de opozanţi ar mai avea Rusia în interior.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Andrei Dósa a publicat recent volumul de poezie „Ultima familie tradițională”, apărut la Editura OMG. Cartea e un tablou al unei tinere familii contemporane, cu multe insule luminoase de tandrețe, de duioșie, pe fundalul angoaselor de adult, un tablou care are în centru copilul, copilul mic. În jurul lui gravitează această carte a tatălui. Am vorbit cu Andrei Dósa despre tema paternității în poezia noastră contemporană – o temă pe care nu s-au încumetat s-o abordeze prea mulți autori – dar și despre poezie ca mecanism de coping, despre narativitatea din noul lui volum, despre peisajul poeziei de azi și despre munca sa de traducător.Andrei Dósa: „Mi se pare că rolul de tată în care intră un poet aduce la suprafață propriile lui vulnerabilități. Și, bineînțeles că din punctul de vedere al artei poetice, terenul acesta al vulnerabilităților este foarte fertil. Acolo poți să explorezi foarte mult și propriul trecut, și felul în care reacționezi la anumite greutăți.”Cum a fost să scrii din perspectiva noului tău rol în viața reală, cel de tată? De ce ai simțit nevoia să aduci în poezia ta tema paternității?Andrei Dósa: „Uneori au fost copleșitoare trăirile și de obicei așa funcționez: cînd se întîmplă pe plan emoțional lucruri care nu pot fi ușor deslușite sau sînt mai greu de explicat, atunci folosesc poezia ca pe un fel de hîrtie de turnesol, ca să-mi clarific anumite lucruri.” Apasă „PLAY” pentru a asculta tot interviul!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Democrația e într-un declin lent, dar sigur, se arată în raportul „Starea democrației în 2023”, care oferă un tablou al principalelor derapaje de la valorile democratice și prezintă cîteva încălcări ale drepturilor cetățenilor în România anului trecut. Analiza a fost realizată de coaliția de organizații „ONG-uri pentru cetățean”. I-am invitat la „Timpul prezent” pe doi dintre autorii studiului: Ovidiu Voicu, directorul Centrului pentru Inovare Publică, și Oana Preda, de la CeRe: Centrul de Reusurse pentru participare publică.  Am vorbit despre starea democrației într-un an super-electoral. Și despre cum poate fi reparată. Cum se măsoară nivelul democrației, ce instrumente ați folosit?Ovidiu Voicu: „Prin raportul Starea democraţiei noi ne uităm la evoluţiile pozitive sau negative în ce priveşte principalele libertăţi civile, ceea ce numim secţiunea drepturi fundamentale: libertatea de expresie, libertatea de conştiinţă, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere şi accesul la informaţii. Ne uităm la evoluţiile legislative şi la principalele evenimente din spaţiul public şi comparăm, pe de-o parte, cu ce s-a întîmplat în anii precedenţi, pe de altă parte, cu ceea ce ne-am dori să fie un standard de libertate în ceea ce numim democraţie liberală.”Cum poate fi restabilită încrederea în instituţii, în liderii politici?Oana Preda: „Cred că o primă măsură e o campanie electorală  bazată pe dezbateri care au în centru temele de interes ale cetăţenilor, o campanie în care oamenii să fie parteneri de discuţie, nu numai receptori de mesaje goale de conţinut. Iar apoi o guvernare care să aibă în centru interesul public şi rezolvarea acestor probleme.”Apasă "PLAY" pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Trafic intens la aproape orice oră din zi, pînă seara tîrziu, mașini parcate pe trotuare, pe trecerile de pietoni, construcții ridicate la limita legii sau chiar dincolo de ea, în timp ce clădiri de patrimoniu stau să se prăbușească și majoritatea imobilelor încadrate la risc seismic nu au fost consolidate, prea puține spații verzi – cam așa arată Bucureștiul de azi. Alegerile locale sînt programate în 9 iunie. Încă nu cunoaștem toți candidații. Și nici programele lor pentru București. Dar știm care sînt problemele orașului. Vă propunem o cartografiere a principalelor provocări cu care se confruntă locuitorii capitalei. Și, poate, și posibile soluții. Invitaţii noştri sînt: Roxana Wring, specialistă în urbanism, şi arhitectul şi scriitorul Mihai Duţescu, conferenţiar la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”.În București – dar probabil și-n alte orașe mari, aglomerate, din România – sîntem adesea prea preocupați de problemele imediate, de ce ne enervează la nivel cotidian ca să apucăm să facem proiecții de viitor. Dar oare cum ar trebui să arate acest oraș? Cum ar trebui să se dezvolte?Roxana Wring: „Bucureştiul are o identitate făcută din multe bucăţi. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva, există oameni care se identifică cu un sector. Ca să schimbăm oraşul, cred c-ar trebui să-ncepem cu lucruri foarte simple şi concrete. S-avem un Plan Urbanistic General (PUG), pe care trebuia să-l avem de-acum 14 ani, să avem un transport public decent, să nu mai fim îngăduitori cu cei care ne agresează cu maşinile, să nu mai fim îngăduitori cu cei care nu respectă regulile.”Unde apare scurtcircuitul pe drumul de la legislația care protejează patrimoniul construit la avizele pentru construcții care dezechilibrează peisajul urbanistic din zonele cu clădiri istorice?Mihai Duţescu: „E o foarte mare problemă cu legislaţia de protecţie a patrimoniului. Ca dovadă, avizul hotărîtor, cel al Ministerului Culturii, pentru intervenţii pe o clădire istorică, nu neapărat clasată ca monument, ci o clădire dintr-o zonă protejată, se dau în urma unei analize într-o comisie de specialişti din cadrul Ministerului Culturii şi lucrurile nu stau bine deloc. Am participat la astfel de comisii încercînd să-mi susţin proiectele şi nivelul de discurs e foarte scăzut. Şi nu există norme, aici e foarte subiectiv şi-atunci decizia poate fi influenţată foarte uşor.”  Apasă „PLAY” pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Președinta Republicii Moldova Maia Sandu vrea să inițieze un referendum privind aderarea țării la Uniunea Europeană. Șefa statului a lansat pagina oficială a campaniei în favoarea aderării (numită www.pentru.md). Dacă cetățenii Republicii Moldova vor vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, acest deziderat va fi înscris în Constituție. De ce e important să figureze aspirațiile europene ale basarabenilor în legea supremă? Cum se poziționează în prezent cetățenii din Republica Moldova față de Europa? Ce așteptări are Republica Moldova de la Occident? I-am întrebat pe jurnalistul Vitalie Călugăreanu, corespondent Deutsche Welle , şi pe expertul în politici publice Andrei Curăraru, de la WatchDog. Vitalie Călugăreanu: „Dacă ne uităm la sondaje, ponderea pro-europenilor în Republica Moldova rămîne de peste 50% în momentul acesta, dar e într-o uşoară scădere, din păcate. Care nu se datorează neapărat războiului şi situaţiei regionale, ci, în primul rînd, erodării imaginii partidului care se află la guvernare, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS). Se ştie că orice partid care guvernează îşi pierde treptat din încredere, mai ales în situaţia în care Republica Moldova e la hotar cu războiul şi aceste influenţe nu au cum să nu se simtă în primul rînd asupra economiei Republicii Moldova. Moldovenii întotdeauna au avut tentaţia de a penaliza politicienii din motive de ordin economic. Ei nu analizează mai larg evenimentele ca să înţeleagă că situaţia regională determină această stare.”Care vor fi capitolele de negociere sau reformele cele mai sensibile în vederea aderării la UE?Andrei Curăraru: „După cum spunea şi negociatorul nostru şef, începem cu justiţia şi vom termina cu justiţia. Avem mai multe vulnerabilităţi şi cred că justiţia şi agricultura ar fi printre capitolele cele mai sensibile pe care încercăm să le reformăm. S-a început un proces de evaluare extraordinară a întregului sistem de justiţie şi vedem rezistenţă din interior, vedem că judecătorii protejează procurori, că încearcă să utilizeze acele mecanisme de autoguvernare, ca să nu plece corupţii din sistem. Este un efort care cere timp, implicare şi voinţă politică maximă. Pentru că de justiţie depind şi alte măsuri, inclusiv cele legate de războiul hibrid.” Apasă „Play” pentru a asculta interviul!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Vladimir Putin a obținut peste 87% din voturile exprimate în scrutinul desfășurat în perioada 15-17 martie. Mai mulți lideri din Occident și opoziția rusă consideră că alegerile din Rusia nu au fost nici libere, nici corecte. Cu alegerile cîștigate, Putin poate rămîne la putere pînă cel puțin în 2030. Însă nemulțumirile și frustrările rușilor mocnesc. Care sînt scenariile posibile pentru Rusia și pentru Vladimir Putin? L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.Ce spune acest scor electoral de 87% despre regimul lui Vladimir Putin?Claudiu Degeratu: „Discutăm despre o confirmare a prezenţei unui regim autocratic, o consolidare a dictaturii personale a lui Vladimir Putin şi o alunecare puternică spre modelele de state totalitare, exemplul cel mai la îndemînă fiind Coreea de Nord.”Există alternativă la Vladimir Putin? Cum poate fi creată, încurajată?Claudiu Degeratu: „E foarte greu. Sigur, în afara ţării se poate face o alternativă politică, dar, ca orice mişcare politică din afara ţării, ar avea puţină legitimitate în interior. În acest moment alternativa politică este posibilă doar prin generarea unei facţiuni în interiorul regimului. Pentru că partidele politice de fapt nu mai există, există o structură politică atent controlată de Vladimir Putin, structură care n-are nici autonomie, nici libertate faţă de decidentul de la Kremlin. Cînd vom avea o facţiune politică în interiorul regimului Putin, atunci ar fi semnalul clar că Putin începe să piardă controlul la nivelul regimului pe care şi l-a construit.”Apasă butonul „PLAY” pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cunoscută pentru romanele sale realiste, ancorate în lumea de azi, Lavinia Braniște a publicat recent un volum straniu, pe granița dintre poezie și proză, numit „Pază umană” și apărut la Editura Dezarticulat. E un text scris la persoana întîi, pe vocea unui personaj masculin, care povestește vise, coșmaruri mai degrabă, un personaj surprins între vis și veghe, într-un efort de gîndire și de exprimare de sine. Tot acest amestec de vis-veghe se petrece sub pămînt, la metrou, în tuneluri sau pe peroane. Un univers sub semnul oniricului, al stranietății, total diferit de universul cu care eram obișnuiți din proza autoarei. Am vorbit cu Lavinia Braniște despre noul său volum, dar și despre relația ei cu scrisul și cu lumea editorială.Lavinia Braniște despre „Pază umană”: „Eu cred că este un poem în proză. Mi-am dorit foarte mult să fiu poetă. E una dintre suferințele mele tainice că nu sînt poetă. Eu sînt prozatoare, în esența mea. Îmi place să povestesc, îmi plac personajele. Dar fiindcă textul acesta e într-o colecție de poezie, îndrăznesc să spun că e un poem, un poem pe care eu, ca prozatoare, n-am știut să-l scriu altfel decît în proză.”Sînt și cîteva personaje care îl însoțesc pe cel care spune povestea: cățeaua, vocile din difuzoare, femeia care conduce un tren, Povestitorul, Gardianul, personaje arhetipale, foarte puțin descrise dar foarte puternice.Lavinia Braniște: „Gardianul e un personaj care vine din nevoia noastră de a ne simți ocrotiți în lumea aceasta pulverizată și atomizată în care sîntem atît de singuri. A venit din nevoia mea de a mă simți ocrotită de cineva în toate conflictele, în toată confuzia și disperarea care ne înconjoară. Ultimii ani au fost foarte complicați și nu de puține ori am simțit că vreau să mă ocrotească cineva și n-are cine. E și un pic de ironie aici că taman gardianul de la metrou e acela. Dar e o nevoie reală și sinceră.” Mai multe aflați ascultînd acest interviu.

Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate legea care reglementează dezvoltarea sistemelor de inteligenţă artificială, Legea AI. Actul normativ vizează protejarea drepturilor fundamentale, a democrației și statului de drept, sustenabilitatea mediului în fața sistemelor de inteligenţă artificială, cu grad ridicat de risc. Este primul regulament din lume pe această temă. Ce interzice, cum ne protejează democrația dar și libertatea? L-am întrebat pe Bogdan Manolea, consultant juridic, specialist în dreptul tehnologiei informațiilor. Este legislativul european în pas cu dezvoltarea tehnologiei?Bogdan Manolea: „N-aș spune asta, n-aș fi atît de optimist. N-are cum o legislație să fie în pas cu dezvoltarea tehnică, dar n-aș spune nici că sîntem cu prea mulți pași în urmă. De altfel, acest regulament, care va fi adoptat de Uniunea Europeană, are un cadru extrem de general de reglementare. Dacă vă uitați cu atenție la chestiunile adoptate, ele nu privesc niște obligații specifice pentru ChatGPT, de exemplu. Ci vorbesc de categorii largi, de sisteme de inteligență artificială, de domenii de riscuri, de analize de impact, de obligații de transparență. Numai în România se vine cu legi care spun că trebuie pe 10% dintr-un viodeoclip să pui ceva. La nivel european se înțelege că tehnologia se va dezvolta și că trebuie să păstrezi principiul de neutralitate tehnologică și un principiu de neutralitate legală, adică să te gîndești și la ce o să vină în viitor.”  Mai multe aflați ascultînd acest interviu...O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Conflict între instituțiile Uniunii Europene: Parlamentul European intenționează să dea în judecată Comisia Europeană pentru că a deblocat fondurile destinate Ungariei, care fuseseră înghețate din cauza unor chestiuni legate de respectarea drepturilor omului și a statului de drept. Decizia deblocării a 10,2 miliarde de euro pentru Ungaria a fost luată în ajunul summit-ului Uniunii Europene din decembrie 2023, unde urma să se decidă acordarea unui nou ajutor și începerea negocierilor de aderare pentru Ucraina, în contextul în care premierul ungar Viktor Orban amenința să se poziționeze împotriva acestor măsuri. Vorbim despre acest conflict cu Luciana Ghica, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, şi analistul de politică internațională Marius Ghincea.Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că Ungaria a adoptat o lege nouă privind  reforma justiției, conform recomandărilor din raportul privind statul de drept, ceea ce îi permite accesul la fondurile Uniunii Europene. Ce temei are acuzația Parlamentului European?Luciana Ghica: „Pe de-o parte Comisia Europeană spune că Ungaria nu-şi îndeplineşte toate obligaţiile legate de stat de drept şi democraţie, pe de altă parte, tot Comisia spune că pe o bucăţică, cel puţin, şi le îndeplineşte. Ceea ce, din punct de vedere logic nu e neapărat o contradicţie, fapt subliniat şi de vice-preşedinta Parlamentului European, care a afirmat de curînd că acest caz e destul de slab şi nu se aşteaptă să existe cîştig de cauză pentru Parlament la Curtea Europeană de Justiţie, chiar dacă acest caz va ajunge acolo.” E o dovadă de slăbiciune sau, dimpotrivă, de forţă, de coeziune pentru instituţiile europene acest conflict?Marius Ghincea: „Este un exemplu că la nivel instituţional democraţia funcţionează. Faptul că instituţiile se ciondănesc şi nu sînt de acord între ele este un semnal că există diferenţe de opinie, că există pluralism, care este una dintre valorile fundamentale ale democraţiei. Şi e un semnal că nu există la nivel european o cabală sau un grup de elită ai cărui membri gîndesc la fel şi au un mare plan pentru UE şi pentru restul lumii, aşa cum creează deseori impresia actori eurosceptici.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural