Viitorul orașului, orașul viitorului. Cum arată Bucureștiul înainte de alegeri?

Trafic intens la aproape orice oră din zi, pînă seara tîrziu, mașini parcate pe trotuare, pe trecerile de pietoni, construcții ridicate la limita legii sau chiar dincolo de ea, în timp ce clădiri de patrimoniu stau să se prăbușească și majoritatea imobilelor încadrate la risc seismic nu au fost consolidate, prea puține spații verzi – cam așa arată Bucureștiul de azi. Alegerile locale sînt programate în 9 iunie. Încă nu cunoaștem toți candidații. Și nici programele lor pentru București. Dar știm care sînt problemele orașului. Vă propunem o cartografiere a principalelor provocări cu care se confruntă locuitorii capitalei. Și, poate, și posibile soluții. Invitaţii noştri sînt: Roxana Wring, specialistă în urbanism, şi arhitectul şi scriitorul Mihai Duţescu, conferenţiar la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”.

În București – dar probabil și-n alte orașe mari, aglomerate, din România – sîntem adesea prea preocupați de problemele imediate, de ce ne enervează la nivel cotidian ca să apucăm să facem proiecții de viitor. Dar oare cum ar trebui să arate acest oraș? Cum ar trebui să se dezvolte?

Roxana Wring: „Bucureştiul are o identitate făcută din multe bucăţi. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva, există oameni care se identifică cu un sector. Ca să schimbăm oraşul, cred c-ar trebui să-ncepem cu lucruri foarte simple şi concrete. S-avem un Plan Urbanistic General (PUG), pe care trebuia să-l avem de-acum 14 ani, să avem un transport public decent, să nu mai fim îngăduitori cu cei care ne agresează cu maşinile, să nu mai fim îngăduitori cu cei care nu respectă regulile.”

Unde apare scurtcircuitul pe drumul de la legislația care protejează patrimoniul construit la avizele pentru construcții care dezechilibrează peisajul urbanistic din zonele cu clădiri istorice?

Mihai Duţescu: „E o foarte mare problemă cu legislaţia de protecţie a patrimoniului. Ca dovadă, avizul hotărîtor, cel al Ministerului Culturii, pentru intervenţii pe o clădire istorică, nu neapărat clasată ca monument, ci o clădire dintr-o zonă protejată, se dau în urma unei analize într-o comisie de specialişti din cadrul Ministerului Culturii şi lucrurile nu stau bine deloc. Am participat la astfel de comisii încercînd să-mi susţin proiectele şi nivelul de discurs e foarte scăzut. Şi nu există norme, aici e foarte subiectiv şi-atunci decizia poate fi influenţată foarte uşor.” 

Apasă „PLAY” pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural