Timpul prezent

Care sînt perspectivele de aderare la Spațiul Schengen pentru România și Bulgaria? Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) se reunește în 4 și 5 decembrie. Pe agenda discuțiilor este și această temă. Este pregătită România să adere la spațiul de liberă circulație? De ce e important să aderăm odată cu Bulgaria? Marius Ghincea, analist de politică internatională, consideră că: „Este un joc european care are legătură nu doar cu statul României şi Bulgariei în cadrul Uniunii Europene, dar şi cu negocierile mult mai largi legate de reforma Spaţiului Schengen, care este acum într-un colaps, într-o criză sistemică. Dacă ne uităm la toate controalele la graniţe, pe care diverse state europene le au, vedem că Spaţiul Schengen nu funcţionează de fapt.” Cum se explică acest colaps? Marius Ghincea: „Statele UE nu sînt dispuse în acest moment să facă un compromis pe marginea reglementării mişcării migranţilor şi împărţirii eforturilor legate de găzduirea şi primirea refugiaţilor din Africa, din Orientul Mijlociu. În absenţa unui acord pe această temă, nici un fel de reformă a Spaţiului Schengen, care e necesară, nu poate avea loc.”   O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Andreea Răsuceanu a publicat recent romanul „Linia Kármán” (Editura Polirom), un roman care încheie o trilogie. Trilogia are în centru un sat din Sudul Moldovei, situat undeva între Dunăre și Prut, și numit C., un sat din care pornesc toate și spre care se întorc toate. Un fel de buric al lumii, straniu și misterios, înconjurat de ape și de dealuri, străbătut de vînturi și duhuri și spălat de viituri primăvara. „I-aș propune cititorului să nu încerce să localizeze satul C. pe o hartă obiectivă, pentru că nu-l va găsi. E un spațiu inventat, un palimpsest din mai multe locuri semnificative pentru mine.” spune Andreea Răsuceanu.În „Linia Kármán” se întîlnesc mai multe povești din epoci diferite, legate prin satul C. și personajele care gravitează în jurul acestui spațiu. Romanul e și o poveste despre memorie, despre trecutul chemat să răspundă la întrebări din prezent, despre emigrația de azi și din secolul al XIX-lea și se încheie cu vocea unui personaj aparent neimportant, Sofi, care însă înregistrează cu acuitate și precizie tot ce e semnificativ din ce i se întîmplă. „Vocea lui Sofi e foarte importantă pentru că e vocea ființei mărunte, pe care nimeni nu o bagă în seamă, al cărei destin nu contează pentru nimeni. Dar ea e ființa neînsemnată, nevăzută care conservă cel mai bine sensul istoriei.” spune scriitoarea.Un fel de supra-temă a trilogiei care se încheie cu romanul „Linia Kármán” ar putea fi considerată ideea că lumea se transformă dar rămîne în esență aceeași, la fel ca oamenii care se schimbă rămînînd însă tot ei. Andreea Răsuceanu scrie cu o atenție la detalii de miniaturist, impregnînd realitatea exterioară descrisă cu o realitate a gîndurilor și a senzațiilor celor mai personale. O marcă stilistică inconfundabilă, care, împreună cu temele romanelor sale și universul construit de ele îi asigură locul printre cei mai importanți prozatori de azi.Primele două volume ale trilogiei sînt „O formă de viață necunoscută” (Editura Humanitas) și „Vîntul, duhul, suflarea” (Editura Polirom).O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a făcut apel către liderii mondiali care se întrunesc la COP28 să întrerupă „ciclul mortal” al încălzirii globale. Summitul internațional climatic, care e găzduit în Dubai în perioada 30 noiembrie-12 decembrie, vine după un an cu recorduri de temperaturi extreme. Elena Miron, activistă de mediu, vicepreședinta Consiliului Tineretului din România, a venit la Radio România Cultural înainte să plece la COP28 din Dubai și ne-a vorbit despre efectele încălzirii globale și miza discuțiilor la aceeași masă între liderii lumii pe temele cele mai fierbinți legate de mediu. Elena Miron despre relevanța discuțiilor la conferințele climatice: „Sînt de acord că nu se întîmplă nimic palpabil în timpul negocierilor sau poate nici nu se ajunge la un consens pe anumite chestiuni dar cred în același timp că este important să-i punem pe toți oamenii care au un anumit nivel de putere la aceeași masă. E imperios necesar să avem conversații pe teme care contează și să le punem pe o agendă prioritară.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că autoritățile publice din țările blocului comunitar au dreptul de a le interzice angajaților lor să poarte la locul de muncă însemne religioase. Decizia prevede și că instituţiile publice au dreptul da a autoriza purtarea însemnelor vizibile ale credinţei doar dacă asta se întîmplă fără discriminare. Decizia a venit după ce o angajată în sistemul public din Belgia a reclamat că nu i se permite purtarea vălului islamic (hijab) la serviciu. Am vorbit despre această hotărîre a CJUE cu Alina Isac Alak, doctor în filozofie, cercetătoare a statutului femeii în spațiul islamic, şi cu Laura D. Stifter, profesoară de religie, absolventă de teologie ortodoxă și filozofie.Alina Isac Alak spune că „hijabul nu este purtat de femeile musulmane pentru a le semnala celorlalţi identitatea lor religioasă, ci are o funcţie mai complexă. Hijabul este doar o practică individuală legată de expunerea corpului, lipsită de valoare simbolică. E o modalitate a femeilor musulmane de a fi în control asupra propriului lor corp.”Laura D. Stifter: „Indiferent dacă vorbim despre simboluri religioase sau discursuri religioase în spaţiul public, consider că este foarte important echilibrul. Echilibrul între mărturisirea propriei credinţe şi respectarea libertăţii celorlalţi, care este tot o îndatorire religioasă din perspectivă creştină, acest echilibru este esenţial.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Miniștrii de externe ai țărilor membre NATO se întîlnesc la Bruxelles pentru două zile, 28 și 29 noiembrie, întîlnire ce se va încheia cu reuniunea Consiliului NATO-Ucraina. Una dintre temele de discuție este continuarea sprijinului pentru Ucraina și perspectiva euroatlantică a acestui stat. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a făcut apel către Turcia și Ungaria pentru a ratifica aderarea Suediei la Alianța Nord-Atlantică, cît mai curînd posibil. De asemenea, Jens Stoltenberg a afirmat că NATO este solidară cu Finlanda care se confruntă cu un val de migranți la granița cu Rusia, secretarul general al NATO spunînd că Moscova caută să destabilizeze democrațiile inclusiv prin asemenea presiuni, facilitîndu-le migranților accesul spre granița cu Finlanda. Despre mizele reuniunii miniştrilor de externe ai ţărilor NATO vorbim cu analistul de politică externă Bogdan Nedea.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Luni seara expiră acordul de încetare a focului din Gaza. Acordul dintre Israel și Hamas prevedea o pauză umanitară pentru patru zile în schimbul eliberării a 50 de ostatici luați de Hamas în timpul atacului din 7 octombrie și a altor 150 de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene. Între timp, se fac eforturi diplomatice pentru prelungirea acestui acord. Și Israel și Hamas doresc încetarea temporară a focului, dar abordările sînt diferite. Israel propune un acord actualizat zilnic: pentru fiecare zece ostatici eliberați oferă încă o zi de pauză. Hamas vrea să obțină o încetare a focului de cîteva zile. Luni seara, negociatorii Hamas ceruseră un armistițiu de două zile. Negocierile sînt complicate și există numeroși mediatori implicați: SUA, Egipt, Qatar etc. Care ar fi marjele de negociere pentru cele două părți implicate direct în acest conflict? „Nimeni nu dădea foarte mari şanse acestei încetări a focului de cîteva zile şi iată că, totuşi, ea a fost posibilă. Cred că cel mai important aici a fost rolul de mediator al Statelor Unite ale Americii, din umbră, angajînd actorii relevanţi în acest conflict: pe de-o parte Israelul şi de cealaltă parte entităţile statale care au un cuvînt greu de spus pe lîngă conducerea Hamas, şi mă refer în special la Qatar” spune jurnalista Carmen Gavrilă, specializată în Orientul Mijlociu.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Florin Irimia a publicat recent volumul de povestiri „Nu spune asta!”, apărut la Polirom. O colecție de nouă proze scurte avînd în centru același personaj, pe Sebastian, scriitor și profesor, pe care îl vedem călătorind în diverse orașe europene, la conferințe sau festivaluri, însoțit mereu de angoasele și complexele sale, de problemele din viața sa personală. Un veșnic nemulțumit, un veșnic neîmplinit pe toate planurile, Sebastian e individul care nu se simte la locul lui nici în propria țară, nici în Vest. Sentimentele lui oscilează între inadecvare, stînjeneală și impostură. Cartea e și o meditație despre trecutul extremist al Europei, mai ales al Austriei și al Germaniei naziste. „M-a interesat și m-a intrigat de ce în Germania a apărut antisemitismul în versiunea lui modernă, virulentă, sîngeroasă, care a dus la Holocaust.” spune Florin Irimia. Și, de asemenea, autorul face și un portret, deloc măgulitor, al unei Românii contemporane, cu peisaje dezolante, invadate de gunoaie. Am vorbit cu Florin Irimia despre noua lui carte dar și despre cît de important e cum receptează cititorii literatura. O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

O femeie obișnuită, care face curat în cîteva case din București, eroina romanului „Stela” de Simona Goșu este de fapt un personaj simbolic pentru lumea bucureșteană de azi. Adesea invizibilă, munca acestor oameni nu e considerată la fel de importantă ca alte ocupații. Simona Goșu face din Stela eroina principală a romanului său, intuindu-i potențialul narativ, îi construiește o voce și o prezență memorabile. „Mă interesează felul cum vorbesc oamenii. Ne definește felul în care vorbim. Iar dialogul, și-n literatură, și-n realitate, e forța vieții” spune Simona Goșu. De asemenea, romanul ei e și o poveste despre Bucureștiul de azi, cu dramele sociale ale retrocedărilor, cu construcțiile ridicate la limita legii sau chiar ilegal, cu universul clasei mijlocii care nu e scutită de nefericire și tensiuni. Am vorbit la Tîrgul de carte Gaudeamus Radio România cu Simona Goșu despre romanul său, „Stela”, apărut la Polirom.   Emisiune realizată de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În această ediţie vorbim, de la Tîrgul  Gaudeamus, din mijlocul cărţilor, despre universul online, promisiunile și capcanele sale, oferta sa de cunoaștere și potențialul său de a schimba lumea așa cum o știm. Invitatul nostru este Constantin Vică, lector universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București. El este autorul volumului „Civilizaţie algoritmică şi viaţa în lumea digitală”, apărut la Editura Universităţii din Bucureşti. De asemenea, Constantin Vică a publicat recent şi volumul de poezie „20002020”, la OMG Publishing. O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Dreptul la locuire e un drept economic și social care derivă din Declarația Universală a Drepturilor Omului și e înscris în mai multe convenții internaționale. Printre altele, în Charta Socială Europeană, adoptată de Consiliul Europei în 1961 – o convenție ratificată și de România. În ultimii 12 ani, Primăria Municipiului București a dat spre folosință 289 de locuințe sociale, numărul familiilor care au făcut cerere pentru o locuință socială fiind de peste 14.000, arată raportul „Locuirea precară și locuirea socială în București – multe strategii, puține locuințe”, realizat de Asociația ActiveWatch și Fundația Parada.  Acesta e însă doar vîrful aisbergului: numărul persoanelor fără adăpost e de fapt mult mai mare, însă acestea nu sînt luate în evidență de autorități pentru că formalitățile, birocrația, drumurile de la o instituție la alta îi descurajează tocmai pe cei mai vulnerabili: persoane fără acte, oameni cu dizabilități, mame singure, neștiutori de carte etc. De fapt, în București nu există o imagine clară cu privire la nevoia de sprijin în locuire, se arată în raport. Iată cîteva dintre concluziile acestei cercetări:* Ajutorul de chirie oferit de unele primării de sector din Municipiul București este, de fapt, o soluție pentru foarte puține familii vulnerabile. Acest ajutor nu cuprinde cheltuieli cum ar fi garanția sau chirii în avans, cheltuieli care sînt standard pentru piața chiriilor. O altă problemă a ajutorului de chirie este că el este temporar, pe perioade limitate de timp, făcînd abstracție de faptul că persoanele cu dizabilități, cu copii mulți în îngrijire, cu venit minim pe economie sau pensionarii au foarte puține alternative de majorare a venitului și, deci, de a ajunge în situația de a nu mai avea nevoie de acest sprijin instituțional. * Unele persoane incluse în studiu relatează că au dificultăți să închirieze din cauza faptului că sînt romi sau că au copii.* Adesea proprietarii refuză să înregistreze oficial contractul de închiriere. Nivelul ajutorului de chirie, 850 lei în medie, face ca această subvenție să fie inoperantă, valoarea acesteia nefiind corelată cu nivelul real al chiriilor din București.* În ciuda faptului că există posibilitatea legală de a documenta și de a îmbunătăți condițiile de viață în zonele de locuire informală, Primăria Municipiului București nu a depus minimul efort de a constitui o comisie necesară pentru a putea implementa această lege în București. * Autoritățile locale nu au nici o strategie de oferire a unei locuințe alternative pentru a preveni evacuări brutale. Am vorbit despre dreptul la locuire cu Irina Zamfirescu (ActiveWatch) şi cu Ionuț Jugureanu (Asociația Parada). O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural