Timpul prezent

Președinta Republicii Moldova Maia Sandu vrea să inițieze un referendum privind aderarea țării la Uniunea Europeană. Șefa statului a lansat pagina oficială a campaniei în favoarea aderării (numită www.pentru.md). Dacă cetățenii Republicii Moldova vor vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, acest deziderat va fi înscris în Constituție. De ce e important să figureze aspirațiile europene ale basarabenilor în legea supremă? Cum se poziționează în prezent cetățenii din Republica Moldova față de Europa? Ce așteptări are Republica Moldova de la Occident? I-am întrebat pe jurnalistul Vitalie Călugăreanu, corespondent Deutsche Welle , şi pe expertul în politici publice Andrei Curăraru, de la WatchDog. Vitalie Călugăreanu: „Dacă ne uităm la sondaje, ponderea pro-europenilor în Republica Moldova rămîne de peste 50% în momentul acesta, dar e într-o uşoară scădere, din păcate. Care nu se datorează neapărat războiului şi situaţiei regionale, ci, în primul rînd, erodării imaginii partidului care se află la guvernare, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS). Se ştie că orice partid care guvernează îşi pierde treptat din încredere, mai ales în situaţia în care Republica Moldova e la hotar cu războiul şi aceste influenţe nu au cum să nu se simtă în primul rînd asupra economiei Republicii Moldova. Moldovenii întotdeauna au avut tentaţia de a penaliza politicienii din motive de ordin economic. Ei nu analizează mai larg evenimentele ca să înţeleagă că situaţia regională determină această stare.”Care vor fi capitolele de negociere sau reformele cele mai sensibile în vederea aderării la UE?Andrei Curăraru: „După cum spunea şi negociatorul nostru şef, începem cu justiţia şi vom termina cu justiţia. Avem mai multe vulnerabilităţi şi cred că justiţia şi agricultura ar fi printre capitolele cele mai sensibile pe care încercăm să le reformăm. S-a început un proces de evaluare extraordinară a întregului sistem de justiţie şi vedem rezistenţă din interior, vedem că judecătorii protejează procurori, că încearcă să utilizeze acele mecanisme de autoguvernare, ca să nu plece corupţii din sistem. Este un efort care cere timp, implicare şi voinţă politică maximă. Pentru că de justiţie depind şi alte măsuri, inclusiv cele legate de războiul hibrid.” Apasă „Play” pentru a asculta interviul!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Vladimir Putin a obținut peste 87% din voturile exprimate în scrutinul desfășurat în perioada 15-17 martie. Mai mulți lideri din Occident și opoziția rusă consideră că alegerile din Rusia nu au fost nici libere, nici corecte. Cu alegerile cîștigate, Putin poate rămîne la putere pînă cel puțin în 2030. Însă nemulțumirile și frustrările rușilor mocnesc. Care sînt scenariile posibile pentru Rusia și pentru Vladimir Putin? L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.Ce spune acest scor electoral de 87% despre regimul lui Vladimir Putin?Claudiu Degeratu: „Discutăm despre o confirmare a prezenţei unui regim autocratic, o consolidare a dictaturii personale a lui Vladimir Putin şi o alunecare puternică spre modelele de state totalitare, exemplul cel mai la îndemînă fiind Coreea de Nord.”Există alternativă la Vladimir Putin? Cum poate fi creată, încurajată?Claudiu Degeratu: „E foarte greu. Sigur, în afara ţării se poate face o alternativă politică, dar, ca orice mişcare politică din afara ţării, ar avea puţină legitimitate în interior. În acest moment alternativa politică este posibilă doar prin generarea unei facţiuni în interiorul regimului. Pentru că partidele politice de fapt nu mai există, există o structură politică atent controlată de Vladimir Putin, structură care n-are nici autonomie, nici libertate faţă de decidentul de la Kremlin. Cînd vom avea o facţiune politică în interiorul regimului Putin, atunci ar fi semnalul clar că Putin începe să piardă controlul la nivelul regimului pe care şi l-a construit.”Apasă butonul „PLAY” pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cunoscută pentru romanele sale realiste, ancorate în lumea de azi, Lavinia Braniște a publicat recent un volum straniu, pe granița dintre poezie și proză, numit „Pază umană” și apărut la Editura Dezarticulat. E un text scris la persoana întîi, pe vocea unui personaj masculin, care povestește vise, coșmaruri mai degrabă, un personaj surprins între vis și veghe, într-un efort de gîndire și de exprimare de sine. Tot acest amestec de vis-veghe se petrece sub pămînt, la metrou, în tuneluri sau pe peroane. Un univers sub semnul oniricului, al stranietății, total diferit de universul cu care eram obișnuiți din proza autoarei. Am vorbit cu Lavinia Braniște despre noul său volum, dar și despre relația ei cu scrisul și cu lumea editorială.Lavinia Braniște despre „Pază umană”: „Eu cred că este un poem în proză. Mi-am dorit foarte mult să fiu poetă. E una dintre suferințele mele tainice că nu sînt poetă. Eu sînt prozatoare, în esența mea. Îmi place să povestesc, îmi plac personajele. Dar fiindcă textul acesta e într-o colecție de poezie, îndrăznesc să spun că e un poem, un poem pe care eu, ca prozatoare, n-am știut să-l scriu altfel decît în proză.”Sînt și cîteva personaje care îl însoțesc pe cel care spune povestea: cățeaua, vocile din difuzoare, femeia care conduce un tren, Povestitorul, Gardianul, personaje arhetipale, foarte puțin descrise dar foarte puternice.Lavinia Braniște: „Gardianul e un personaj care vine din nevoia noastră de a ne simți ocrotiți în lumea aceasta pulverizată și atomizată în care sîntem atît de singuri. A venit din nevoia mea de a mă simți ocrotită de cineva în toate conflictele, în toată confuzia și disperarea care ne înconjoară. Ultimii ani au fost foarte complicați și nu de puține ori am simțit că vreau să mă ocrotească cineva și n-are cine. E și un pic de ironie aici că taman gardianul de la metrou e acela. Dar e o nevoie reală și sinceră.” Mai multe aflați ascultînd acest interviu.

Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate legea care reglementează dezvoltarea sistemelor de inteligenţă artificială, Legea AI. Actul normativ vizează protejarea drepturilor fundamentale, a democrației și statului de drept, sustenabilitatea mediului în fața sistemelor de inteligenţă artificială, cu grad ridicat de risc. Este primul regulament din lume pe această temă. Ce interzice, cum ne protejează democrația dar și libertatea? L-am întrebat pe Bogdan Manolea, consultant juridic, specialist în dreptul tehnologiei informațiilor. Este legislativul european în pas cu dezvoltarea tehnologiei?Bogdan Manolea: „N-aș spune asta, n-aș fi atît de optimist. N-are cum o legislație să fie în pas cu dezvoltarea tehnică, dar n-aș spune nici că sîntem cu prea mulți pași în urmă. De altfel, acest regulament, care va fi adoptat de Uniunea Europeană, are un cadru extrem de general de reglementare. Dacă vă uitați cu atenție la chestiunile adoptate, ele nu privesc niște obligații specifice pentru ChatGPT, de exemplu. Ci vorbesc de categorii largi, de sisteme de inteligență artificială, de domenii de riscuri, de analize de impact, de obligații de transparență. Numai în România se vine cu legi care spun că trebuie pe 10% dintr-un viodeoclip să pui ceva. La nivel european se înțelege că tehnologia se va dezvolta și că trebuie să păstrezi principiul de neutralitate tehnologică și un principiu de neutralitate legală, adică să te gîndești și la ce o să vină în viitor.”  Mai multe aflați ascultînd acest interviu...O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Conflict între instituțiile Uniunii Europene: Parlamentul European intenționează să dea în judecată Comisia Europeană pentru că a deblocat fondurile destinate Ungariei, care fuseseră înghețate din cauza unor chestiuni legate de respectarea drepturilor omului și a statului de drept. Decizia deblocării a 10,2 miliarde de euro pentru Ungaria a fost luată în ajunul summit-ului Uniunii Europene din decembrie 2023, unde urma să se decidă acordarea unui nou ajutor și începerea negocierilor de aderare pentru Ucraina, în contextul în care premierul ungar Viktor Orban amenința să se poziționeze împotriva acestor măsuri. Vorbim despre acest conflict cu Luciana Ghica, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, şi analistul de politică internațională Marius Ghincea.Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că Ungaria a adoptat o lege nouă privind  reforma justiției, conform recomandărilor din raportul privind statul de drept, ceea ce îi permite accesul la fondurile Uniunii Europene. Ce temei are acuzația Parlamentului European?Luciana Ghica: „Pe de-o parte Comisia Europeană spune că Ungaria nu-şi îndeplineşte toate obligaţiile legate de stat de drept şi democraţie, pe de altă parte, tot Comisia spune că pe o bucăţică, cel puţin, şi le îndeplineşte. Ceea ce, din punct de vedere logic nu e neapărat o contradicţie, fapt subliniat şi de vice-preşedinta Parlamentului European, care a afirmat de curînd că acest caz e destul de slab şi nu se aşteaptă să existe cîştig de cauză pentru Parlament la Curtea Europeană de Justiţie, chiar dacă acest caz va ajunge acolo.” E o dovadă de slăbiciune sau, dimpotrivă, de forţă, de coeziune pentru instituţiile europene acest conflict?Marius Ghincea: „Este un exemplu că la nivel instituţional democraţia funcţionează. Faptul că instituţiile se ciondănesc şi nu sînt de acord între ele este un semnal că există diferenţe de opinie, că există pluralism, care este una dintre valorile fundamentale ale democraţiei. Şi e un semnal că nu există la nivel european o cabală sau un grup de elită ai cărui membri gîndesc la fel şi au un mare plan pentru UE şi pentru restul lumii, aşa cum creează deseori impresia actori eurosceptici.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Potrivit unui studiu realizat de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie în peste 100 de orașe, consumul de droguri din București e comparabil cu cel din alte mari orașe europene. Analiza apelor reziduale arată că în capitală ketamina este drogul cel mai răspîndit. Nivelul de consum este în timpul săptămînii de trei ori mai mare decît media europeană. În weekend, consumul de cocaină și ecstasy înregistrează o creștere notabilă. Deși consumul de cocaină și metamfetamină din București este ceva mai scăzut față alte orașe cuprinse în acest studiu, datele sugerează totuși un consum însemnat – oricum, mult mai mare decît se credea. România nu mai este, de ceva vreme, doar o țară de tranzit pentru drogurile de mare risc. Pentru autorități, e o provocare uriașă – mai ales că drogurile fac victime. Politicile antidrog vizează însă mai degrabă sancționarea consumatorilor decît prevenția. Și, oricum, nu par să dea rezultate. Ce e de făcut? Am întrebat-o pe Alina Dumitriu, lucrătoare socială, specializată în adicţie, co-autoare a studiului „Politicile publice antidrog în România. Între justiție penală și sănătate publică”, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/20633.pdf Alina Dumitriu: „Nu avem servicii de informare cum trebuie, nu avem campanii de informare. Potrivit studiilor, tinerii încep să consume de la vîrsta de 12 ani. Iar noi de-abia acvum avem paturi pe o secţie. A apărut primul centru post-cură, în cadrul Spitalului Voila, este o iniţiativă privată. În sfîrşit, tinerii sub 18 ani au unde să meargă la un centru post-cură. Adulţii nu au unde să meargă la un centru post-cură, după ce merg în spital să facă detoxifiere. Pot să se ducă numai în privat – unde sînt, oricum, opţiuni foarte puţine –, dacă-şi permit sume foarte mari, sau în afara ţării.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

33% dintre femeile din România ar investi cea mai mare sumă de bani din bugetul de stat în sănătate și 19% ar investi cea mai mare sumă de bani din bugetul de stat în educație, conform studiului „Grija pentru democrație. Interesele politice ale femeilor în 2024”, realizat de sociologii Barbu Mateescu și Claudiu Tufiș, la inițiativa Centrului FILIA. Care sînt preocupările femeilor din România de azi, interesele lor, temele pe care le-ar pune pe agenda publică? În ce măsură sînt femeile reprezentate în politică și vocea lor e auzită acolo unde se iau deciziile politice? I-am întrebat pe Andreea Bragă, de la Centrul FILIA, şi sociologul Claudiu Tufiș. E o discrepanţă între domeniile în care femeile ar investi cu prioritate (sănătate, educaţie) şi temele de pe agenda publică. V-a surprins această distanţă?Andreea Bragă: „Clar. Ne-am bucurat să vedem că sînt nişte poziţionări ferme pe teme mai sensibile pentru partidele politice, cum este avortul. 77% dintre femeile din România nu sînt de acord cu interzicerea avortului. Majoritatea femeilor sînt de acord cu decontarea serviciilor pentru avort. Ne-a surprins foarte tare să vedem că, din păcate, 35% dintre femei cunosc cel puţin o femeie care a întreţinut relaţii sexuale fără voia ei. Deci vorbim de un nivel uriaş de violenţă sexuală şi asta ar trebui să fie o temă esenţială pentru partide. Partidele ar trebui să se ocupe de această temă nu numai discursiv, da sîntem împotriva violenţei, fiindcă am depăşit momentul aceasta, sîntem sătule de discurs, vrem să vedem lucruri concrete. Încă nu avem un centru de criză operaţional pentru victimele violenţei sexuale nicăieri în România, din partea statului.”La întrebarea „Dacă ar exista mai multe femei în politică, credeți că interesele dumneavoastră ar fi mai bine reprezentate?”, 46,6% dintre femei au răspuns pozitiv. 44,6% au răspuns că nu ar fi nici o diferență dacă ar fi mai multe femei în politică. Cum interpretați aceste rezultate?Claudiu Tufiș: „Asta înseamnă că spre 90% dintre femei spun că dacă vor fi mai multe femei în politică, fie va fi la fel, fie va fi mai bine decît este. Ceea ce automat înseamnă că ar fi o idee bună să creştem numărul femeilor cărora li se permite să intre în politică. Sînt o grămadă de studii făcute pe ţări care au crescut procentul femeilor active în politică, fie la nivel de parlament, fie la nivelul administraţiei locale. Şi oriunde am avut o creştere a procentului de femei active în politică s-a întîmplat un lucru fenomenal: au început să fie puse pe agendă aceste lucruri care contează şi pentru femei. Cînd parlamentul este în proporţie de 90% format din bărbaţi, ei discută doar despre lucrurile care-i preocupă pe ei şi sînt mai puţin interesaţi de educaţie, sănătate, de teme care sînt prioritare pentru femei.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ruxandra Cesereanu a publicat recent antologia de poezie „Panteră neagră am fost cîndva”, apărută la editura Cartier, în prestigioasa serie Cartier de colecție. Ruxandra Cesereanu este, de la finalul lui 2023, președinta PEN România. Vorbim despre poezia ei dar și despre misiunea PEN România de a apăra libertatea, demnitatea și drepturile scriitoarelor și scriitorilor, despre proiectele pentru 2024 și despre semnificația zilei de 8 martie. Antologia „Panteră neagră am fost cîndva” cuprinde poeme din volume apărute în perioada 1993-2021. Aproape 30 de ani de scris, în care Ruxandra Cesereanu a pus în limbaj poetic un univers personal, populat de figuri feminine cu alură mitică, măști sau ipostaze arhetipale care explorează un trecut deopotrivă colectiv și personal, deopotrivă psihic și istoric. Cum s-a conturat această căutare poetică, această încercare de înțelegere a lumilor din care venim?Ruxandra Cesereanu: „Eu, la începuturi, voiam să scriu o poezie masculină, să fiu poet, nu poetă. E foarte bine că sînt poetă, consider acum. Dar la început aveam dorința să mă axez pe o anumită virilitate de afirmare, ca imagine. Apoi, treptat mi-am dat seama: căutarea mea e de cu totul alt tip, dacă mă interesează să aflu cine sînt. (...) Ce m-a interesat a fost să reușesc ca, pe această scenă a fantasmelor, să ajung la niște partituri de cunoaștere, să înțeleg ce sînt. Măștile feminine pe care le utilizez în poezia mea sînt, toate, niște ipostaze de căutare a unei căi femeiești, prin varii substitute teatrale, histrionice. Dar întotdeauna e vorba de această questa.”Ai vreo explicație pentru care la începuturi voiai să fii poet și nu poetă?Ruxandra Cesereanu: „Evident. Lumea noastră literară era o lume a bărbaților, o lume patriarhală. Și, ăsta-i adevărul, nu văd de ce să ne tot ferim de cuvinte, era o lume misogină, în care foarte rar erau acceptate scriitoarele femei, în sensul de a fi recunoscute. Existau cîteva nume dar ele erau numărabile pe degete. Eu am avut noroc pentru că am avut doi susținători în familie: tatăl meu, Domițian, și perechea mea, Corin. Ei mereu mi-au explicat că lumea în care intru este o lume a bărbaților și că-mi va fi greu să intru în această lume și să o străbat. Dar amîndoi mi-au spus un lucru esențial: să nu abandonez căutarea drumului meu, să merg pînă la capăt, în ciuda obstacolelor și a dificultăților.” 

Cum ajung copiii agresori și cum pot fi prevenite situațiile de abuz? Ce rol au profesorii, consilierii școlari, părinții pentru ca școala să fie un spațiu sigur pentru toții copiii? Am vorbit despre violenţa din şcoli cu psihologul Mihaela Dinu, de la „Salvați Copiii România”. Zilele trecute a apărut știrea că un copil ar fi fost violat de două ori în toaleta școlii „Nicolae Titulescu” din București. Ministra Educației Ligia Deca, care spune că a aflat despre situație din presă, a trimis Corpul de Control la școala din Capitală. Directoarea școlii și-a dat demisia. O anchetă penală e în curs de desfășurare. Cum se ajunge la violență și la violență sexuală între copii?  Mihaela Dinu: „Sînt situaţii în care se ajunge deodată la violenţă şi sînt situaţii în care se ajunge treptat. Ideea este să-i observăm pe copii, să le observăm comportamentele, să vedem cum se intergrează, cum relaţionează, ce replici au între ei. Ca să putem prevedea tipul de interacţiune dintre ei. Bineînţeles prevenţia, educaţia au un rol extrem de important în mediul şcolar, educaţia atît a părinţilor, cît şi a copiilor.”Cine ar trebui să se ocupe de prevenţie? Mihaela Dinu: „Noi toţi ar trebui să observăm. Trebuie să credem cînd copilul ne mărturiseşte că se întîmplă ceva cu el. Dacă vorbim de părinţi, vorbim de partea de comunicare, cum sudez relaţia, cum îl fac pe copil să fie apropiat, cum fac să fiu persoana lui de încredere. Dacă ne referim la cadrele didactice, ele nu modelează copiii doar din punct de vedere cognitiv, ci şi emoţional. Haideţi să fim atenţi şi la nevoile copiilor. Îi formăm şi ca personalităţi, formăm caractere în şcoală.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În noiembrie vom asista, probabil, din nou, la o confruntare între Donald Trump și Joe Biden pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii. Ei au cîștigat alegerile primare din cîteva state americane, suficient de multe pînă acum ca să își asigure locul în competiția finală. Am vorbit cu Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, despre sistemul electoral american, despre cei doi candidaţi probabili, despre viziunile lor cu privire la politica externă a SUA, dar şi la problemele interne. În noiembrie, Donald Trump va avea 78 de ani iar Joe Biden 82. Cum de nici unul dintre cele două partide, Republican și Democrat, nu au reușit în ultimii ani să pregătească și să propună candidați credibili mai tineri?Valentin Naumescu: „E vorba, pe de-o parte, de un nivel de notorietate foarte mare pe care trebuie să-l aibă candidatul pentru a putea fi nominalizat de partid. Joe Biden face politică din anii ʼ70, la democraţi, iar Donald Trump şi-a cîştigat notorietatea cu ani în urmă într-un show de televiziune şi a fost, şi el, preşedinte al SUA. Un al doilea criteriu sînt banii. E deja nevoie de sume uriaşe de bani pentru a susţine o campanie prezidenţială. Au fost multe discuţii în acest sens în SUA, în anii din urmă, s-a ajuns la sume astronomice pe care un candidat mai tînăr şi mai puţin cunoscut, dar poate foarte bun şi mult mai bine pregătit, nu va putea niciodată să le aibă şi să concureze un candidat din primele două categorii. Şi se ajunge la această situaţie dezamăgitoare, cu democraţia şi partidele americane captive ale gerontocraţiei politice.”Alegerile americane din noiembrie sînt mai ales o bătălie pe voturile nehotărîţilor. Care sînt argumentele fiecărui candidat pentru a-i atrage pe cei care nu se pricep neapărat la politică?Valentin Naumescu: „Joe Biden va miza pe experienţa lui politică foarte îndelungată. El face politică din anii ʼ70, la diferite niveluri, statal, federal, e extraordinar de experimentat şi în politica internă dar şi în relaţiile internaţionale. Este un om cumpătat, raţional, echilibrat. Cei care vor să fie în siguranţă că dau America pe mîinle unui om care se pricepe şi care nu are excese, sigur că Joe Biden este soluţia. De partea cealaltă, Donald Trump li se va adresa mînioşilor, celor care au avut de pierdut în ultimii ani ca nivel de viaţă, putere de cumpărare, joburi, celor cărora nu le plac migranţii, care cred că America se prăbuşeşte, că e în declin împreună cu valorile ei tradiţionale, creştine. Acesta va fi discursul vehement al lui Donald Trump, care va arăta că numai el, dacă s-ar întoarce la Casa Albă, ar putea să salveze Statele Unite din această criză.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural