Timpul prezent

Ce urmează în Iran după moartea președintelui Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter? Cum va fi afectată Republica Islamică Iran pe plan intern și pe plan extern, Orientul Mijlociu trecînd în prezent printr-o perioadă extrem de tensionată? Am întrebat-o pe jurnalista Carmen Gavrilă, de la Radio România Actualități, specializată în Orientul Mijlociu. Carmen Gavrilă: „Cred că vom vedea efectele morţii lui Ebrahim Raisi într-o chestiune foarte importantă care este în dezbatere de mai mulţi ani în Iran, cu accente mai puternice în ultimul an, legată de succesiunea la funcţia de lider suprem. Pentru că actualul lider suprem, Ali Khamenei, este foarte în vîrstă şi a trecut prin mai multe operaţii. Aceasta este funcţia crucială în regimul de la Teheran. În martie, odată cu alegerile parlamentare, s-au ţinut şi alegeri pentru aşa-numita Adunare a Experţilor, un organism unicat, specific Republicii Islamice Iran, format din 88 de membri care au sarcina de a alege viitorul lider suprem, dacă actualul lider suprem nu-şi poate îndeplini atribuţiile sau dacă moare. Se pare că exista o listă de posibili succesori, printre care era şi preşedintele Raisi, cotat cu cele mai multe şanse să devină viitorul lider suprem al Iranului.”În Iran sînt nemulțumiri de mulți ani, în 2022 au izbucnit ample proteste în urma decesului tinerei Mahsa Amini în custodia poliției. Atunci s-a ajuns și la sloganuri prin care se cerea moartea dictatorului, adică a liderului suprem al Republicii Islamice Iran, ayatollahul Ali Khamenei. Manifestațiile au fost reprimate violent, unii dintre protestatari au fost arestați, condamnați la moarte și executați. Care sînt principalele nemulțumiri ale societății iraniene?Carmen Gavrilă: „În acest moment este vorba mai ales despre nemulţumiri economice. Ce a fost unic la protestele de acum doi ani a fost faptul că s-au coagulat segmente de populaţie foarte diferite. Pînă atunci văzusem fie numai proteste ale tinerilor educaţi, fie numai proteste motivate economic, fie proteste ale profesorilor. Dar acele proteste începute în 2022 au adunat la un loc toate nemulţumirile unei bune părţi a populaţiei iraniene, în egală măsură o respingere a Republicii Islamice şi opinia înrădăcinată că Republica Islamică nu poate fi reformată şi trebuie înlocuit sistemul de guvernare a ţării de la rădăcină cu ceva cu totul nou, cu ceva democratic şi pluralist, precum şi nemulţumiri care ţin de economie, pentru că situaţia economică pentru irananul de rînd este cruntă în faţa anilor de sancţiuni de toate felurile. (...) Protestele începute în 2022 au fost reprimate atît de sîngeros încît e neclar cîtă capacitate ar mai avea populaţia pentru a se revolta din nou. Cei mai mulţi specialişti în acest spaţiu consideră că nu acum este momentul.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mihai Radu a publicat recent romanul „Respiră!” (editura Polirom). O poveste care pune față-n față două personaje în aparență foarte diferite. Adina e o vedetă de televiziune, prezentatoare de știri, trăiește în lux și arată conform standardelor profesiei sale. Iar Geo, fostul său coleg de școală și prieten din copilărie, este întruchiparea neîmplinirii pe toate planurile: personal, profesional, financiar. Ei au, însă, ceva în comun: ratarea. La Geo e evidentă, la Adina e ascunsă de strălucirea luxului, a fardurilor, a reflectoarelor din studioul de televiziune. Romanul are și o dimensiune critică pentru că pune în discuție o caracteristică angoasantă a lumii noastre: aceea că imaginea e mai importantă decît orice altceva. Am vorbit cu Mihai Radu despre noul său roman.Mihai Radu: „Romanul a venit din pornirea de a surprinde o vibrație bolnavă a lumii în care trăim, această vibrație distructivă pe care o vedem în toate discursurile despre noi, în toate discursurile care încearcă să ne mai compună sau să ne mai păstreze niște identități în care simțim cu toții că nu mai putem intra. (...) Ceea ce ne compune identitatea, individuală și comunitară, sînt niște povești, niște discursuri lungi, rotunde. Am impresia că aceste povești lungi nu mai există. Nu mai există povestea circulară care să treacă prin toți.”Geo, unul dintre personajele cărții, este un adept al teoriilor conspirației, e convins că bogații vor pleca în curînd pe o altă planetă, lăsîndu-i aici doar pe „fraieri”, cum zice el, să îmbătrînească și să moară. Cum l-ai construit pe Geo?Mihai Radu: „Nici nu cred că aș scrie dacă nu m-aș lipi de un om care cade, de un om care nu-și mai găsește sprijinul, de un om care se tot prăbușește. Pentru mine asta e o funcție estetică: printr-un om care se prăbușește dezvălui lumea, mai bine decît printr-un om aflat în echilibru și care consideră că e pe un drum al împlinirii.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Care sînt graniţele Europei şi-n ce măsură se suprapun cu cele ale Uniunii Europene? Care sînt şansele de extindere pentru UE, spre Balcanii de Vest dar şi spre ţări care au făcut parte din Uniunea Sovietică? Care e puterea democraţiei, cînd e ameninţată şi din exterior, dar şi din interior? Am întrebat-o pe Jana Juzová, expertă în relaţii internaţionale, cercetătoare la Institutul pentru Politici Europene EUROPEUM. Ea a venit la Bucureşti la invitaţia Centrului Ceh pentru a susţine o conferinţă despre granițele Europei și dezbaterile privind extinderea UE. De asemenea, am vorbit cu Jana Juzová şi despre consecinţele pentru societatea slovacă ale atentatului de miercuri asupra premierului slovac Robert Fico.Jana Juzová: „Situaţia este dificilă în Slovacia, în momentul de faţă. Pe de-o parte avem opoziţia, care-şi exprimă compasiunea pentru premier. Pe de altă parte avem reprezentanţii guvernului care dau vina pe liberali şi pe mass-media pentru ce s-a întîmplat. Din păcate, ne putem aştepta la măsuri ale guvernului împotriva independenţei presei, împotriva anumitor ONG-uri precum şi la polarizarea şi mai mare a societăţii slovace.”Puteți descrie, mentalitar, politic, Europa? De unde și pînă unde se întinde?Jana Juzová: „Sigur, sînt graniţele geografice şi deja putem observa o mutare a acestora, prin candidaturile Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei la Uniunea Europeană. Şi începem să ne întrebăm dacă, din punct de vedere geografic, Georgia aparţine Europei sau nu? Pe de altă parte este vorba şi despre anumite idealuri şi principii pe care trebuie să le respecte statele UE. Din acest punct de vedere Ucraina, Republica Moldova şi Georgia s-ar încadra în spaţiul european şi, de multe ori, aceste principii au o greutate mai mare decît graniţele geografice.”Se vorbește mult în ultimii ani despre fragilitatea democrației, despre faptul că drepturile și libertățile nu sînt cîștigate pentru totdeauna, ci pot fi pierdute cînd ajung la putere, prin alegeri democratice, lideri autoritari sau iliberali. Care e, totuși, puterea democrației?Jana Juzová: „De multe ori, în Europa, luăm democraţia drept ceva ce ne este dat şi uităm că am fost nevoiţi s-o cîştigăm. În acelaşi timp, anumite segmente din state ale Uniunii Europene au început să aibă senzaţia, după pandemie, după izbucnirea războiului din Ucraina, că nu sînt suficient de bine reprezentate, că guvernul nu militează pentru acele lucruri care le-ar face lor bine. Însă uităm faptul că însuşi modul în care putem discuta aceste lucruri, faptul că avem mai multe partide în guvernul fiecărei ţări, partide dintre care unele sînt în favoarea discursului Rusiei, discurs care e în aniteză cu ceea ce-şi doreşte de fapt UE –  toate acestea sînt de fapt victorii ale democraţiei, nu trebuie să uităm acest lucru. Aşa că, după părerea mea, puterea democraţiei constă în faptul că, pînă la urmă, este singurul sistem politic în care populaţia este cel mai bine reprezentată. Şi, de asemenea, timp de 70 de ani am reuşit să trăim în pace. Această pace este ceea ce ne oferă democraţia.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Parlamentul georgian a adoptat controversatul proiect de lege care obligă ONG-urile finanțate în proporție de peste 20% din străinătate să se înregistreze ca „organizații care servesc interesele unei puteri străine”. Legea privind „agenții străini” sau „legea rusă”, cum e numită de contestatarii săi, fiindcă e similară cu o lege a Kremlinului prin care au fost reduse la tăcere vocile opoziției, a scos zeci de mii de oameni în stradă la Tbilisi, la proteste uneori tensionate. Care e situația acum în Georgia, ce se întîmplă după ce legea a fost votată de Parlament, care sînt perspectivele europene pentru această țară care a primit în 2023 statutul de candidată la Uniunea Europeană? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale. Legea urmează să ajungă pe masa președintei pro-europene a Georgiei, Salome Zurabișvili, care e de așteptat să o respingă. Dar ce putere are ea de fapt?Angela Grămadă: „E o decizie simbolică pentru preşedintă pentru că ea ştie că legislaţia în vigoare îi permite Parlamentului să-i anuleze veto-ul. Marea întrebare este la ce dată va intra în vigoare această lege. Perioada următoare va fi folosită de cei care au ieşit să protesteze pentru a forţa un nou vot, de anulare a acestei legi. Nu ştim dacă Visul Georgian, partidul care deţine majoritatea în Parlament, va auzi vocea străzii. Pînă acum nu a dat dovadă că ar ezita sau că ar putea să se răzgîndească în privinţa legii adoptate. Dar oamenii sînt decişi să nu părăsească strada. Deja protestul a devenit permanent, oamenii nu mai pleacă din stradă. Este clar că lucrurile se vor complica în perioada următoare.”Uniunea Europeană cere retragerea legii „agenţilor străini”. Sînt europarlamentari care cer sancționarea guvernului de la Tbilisi. Dar cît contează aceste reacţii internaţionale pentru partidul de guvernămînt, Visul Georgian?Angela Grămadă: „Contează, dar Visul Georgian a obţinut statutul de ţară candidată la UE. Publicul georgian a cerut cu vehemenţă anul trecut ca autorităţile de la Tbilisi să întreprindă toate măsurile necesare pentru a obţine statutul de ţară candidată. Autorităţile spun: am obţinut statutul de ţară candidată, mai departe vom încerca, în ritmul nostru, să continuăm acest proces de integrare europeană. Dar, în acelaşi timp, ei spun şi că UE nu va lua nici o decizie împotriva Georgiei, pentru că UE nu-şi pedepseşte partenerii.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Alexandru Stermin este biolog, explorator, autorul volumelor „Călătorie în jurul omului”, „Căzuți din junglă” și „Privirea urangutanului”, apărute la Humanitas. Cu mult farmec și mare talent de povestitor, el descrie călătoriile sale prin cele mai îndepărtate locuri din lume, precum și călătoriile sale interioare, fiindcă una o cheamă pe cealaltă, pare să fie convingerea sa. Am vorbit cu Alexandru Stermin despre călătorii, despre cum putem reface legăturile profunde cu natura, despre cum privește ca biolog efectele încălzirii globale și despre importanța popularizării științei. Călătoria e foarte importantă pentru dumneavoastră, călătoria cît mai departe, atît în interior, cît și în exterior. În exterior ați ajuns în Siberia dar și în jungla braziliană, în interior cît de departe ați ajuns?Alexandru Stermin: „Eu cred că, pe măsură ce mergem tot mai departe în lume, ajungem oarecum tot mai departe în noi. (...) Cu cît în călătoria în lume ajungem în niște spații pe care nu le cunoaștem și-n care trebuie să ne adaptăm, cu cît călătoria asta în lume ne duce în niște locuri care-s total diferite de locurile în care trăim noi și în culturi total diferite de culturile noastre, ne ducem tot mai adînc în noi, pentru că de fapt ne întîlnim cu oamenii din interiorul nostru. Eu cred că în fiecare om sînt toți oamenii.”Cum se împletesc cercetarea, călătoriile de documentare și popularizarea pe care o faceți științei?Alexandru Stermin: „Pentru foarte multă vreme oamenii de știință au crezut că, dacă descoperă sau inventează ceva, au rezolvat problema. Și au stat tot timpul izolați de lume, în laboratoarele lor și-au studiat. Să ne uităm la marile probleme ale lumii de azi. Avem foametea. Oamenii de știință au inventat organismele modificate genetic. Avem încălzirea globală. Oamenii de știință au inventat surse de energie alternativă. Am avut pandemia. Oamenii de știință au inventat vaccinurile. S-au rezolvat problemele? Nu. De ce? Pentru că toate lucrurile pe care oamenii de știință le-au inventat trebuie aplicate de societate. Astăzi nu mai ajunge să descoperi ceva, asta nu rezolvă problema. Unii dintre noi trebuie să ne ducem înspre societate și să explicăm ce se întîmplă în laboratoare. Eu cred că fac știință și încercînd să fac comunicare și popularizarea științei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat vineri o rezoluție prin care i se cere Consiliului de Securitate al ONU să admită Palestina ca stat membru cu drepturi depline al ONU. Mai multe țări europene, între care Spania și Irlanda, vor să recunoască în 21 mai statul Palestina. Care sînt mizele și semnificațiile acestor gesturi? Am întrebat-o pe Luciana Ghica, conf. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.Care sînt perspectivele pentru o pace durabilă?„Atîtat timp cît femeile sînt excluse de la discuțiile privind pacea, pacea nu va rezista. În al doilea rînd, e nevoie de recunoașterea statului Palestina. Fără această recunoaștere, Hamasul va fi mereu alimentat ideologic. În fine, nu în ultimul rînd, mai e o chestiune care ține de comunitatea internațională: atîta timp cît Rusia și SUA alimentează discursuri radicale și furnizează echipament militar semnificativ celor două părți, e mai dificil să se termine războiul.”   Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Adriana Jderu este autoarea volumului de povestiri „Spații mici” (Editura Humanitas), nominalizat la premiul „Ovidiu Verdeș” pentru debut al revistei „Observator cultural”. Oameni obișnuiți, în aparență, personajele Adrianei Jderu au însă ciudățenii de comportament, pasiuni stranii, ascund mici sau mari secrete sau duc după ele o rană veche, o vină apăsătoare. Scriitura e simplă, precisă și eficientă și asigură unitatea stilistică a volumului. Am a stat de vorbă cu autoarea despre cartea ei de debut, despre personaje și lucrul pe text, despre „spațiile mici” ale prozei sale.Adriana Jderu: „Cînd mă gîndesc la personaj ca la un om pe care îl întîlnesc și pe care vreau să-l cunosc, încep să-i pun întrebări, vreau să aflu mai multe. (...) Am nevoie de mult timp petrecut într-un fel de dialog cu personajul. Asta e o metodă pe care o aplic adesea, mai ales cînd mă blochez, îmi imaginez că stau la masă cu personajul meu și-l întreb cum ar reacționa sau ce părere are. Îl descos, ca și cum aș sta de vorbă cu un prieten.”De la ce pornești, ce declanșează scrierea unei povestiri și cum ajungi să conturezi trăsăturile bizare ale personajelor tale?Adriana Jderu: „Pornesc de la ideea că inspirația inițială poate veni de oriunde. Poate veni dintr-o știre pe care o văd la televizor, poate veni dintr-o poveste pe care o aud de la cineva, dintr-o replică pe care o aud pe stradă. Orice îmi trezește curiozitatea merită explorat.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

9 mai este Ziua Europei. Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene, ministru francez al afacerilor externe, propunea, în 9 mai 1950, o formă de organizare și cooperare prin care să se anuleze definitiv posibilitatea izbucnirii unui nou război între statele europene. Așa s-a născut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, precursoarea Uniunii Europene.Ce sărbătorim azi la 9 mai, în contextul complicat al vremurilor actuale? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea Europeană”.Robert Lupițu: „Sărbătorim faptul că încă mai avem pace, sărbătorim faptul că încă mai avem prosperitate şi bunăstare, sărbătorim faptul că noi, România, avem şansa istorică de a fi în interiorul acestui proiect de pace şi bunăstare, creat în urmă cu 74 de ani. Sărbătorim faptul că avem o perspectivă pentru o ţară dragă nouă, Republica Moldova, care azi, la Chişinău, a oferit o mostră de proeuropenism: peste 10 000 de oameni s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, în prezenţa preşedintei Maia Sandu, a comisarului european pentru buget, pentru a sărbători Ziua Europei. Sînt motive de sărbătoare, dar să nu pierdem din vedere că este pentru al treilea an la rînd cînd marcăm Ziua Europei pe timp de conflict la graniţele Uniunii Europene, din cauza agresiunii militare ilegale pe care Federaţia Rusă a declanşat-o împotriva Ucrainei.”Ce a adus acest război în relația dintre diferitele ţări membre ale Uniunii Europene în domeniul apărării, cooperării și consolidării militare? Ne-a apropiat sau ne-a făcut să ne distanţăm unii de alţii?Robert Lupițu: „Cred că ne-a trezit. Nu-mi este clar cît de mult ne-a apropiat, pentru că discuţia legată de apărarea europeană este mult mai largă. Din perspectivă conceptuală, în mod tradiţional, statele din Europa Centrală şi de Est îşi văd această securitate sub umbrela Nord-Atlantică, sub umbrela NATO, sub umbrela americană. Chiar şi Germania este în continuare favorabilă acestui echilibru. Avem, pe de altă parte, susţinători ai unei apărări europene mai puternice, cum este Franţa. Acum avem o nouă abordare de la Paris, dar şi din alte părţi, cu privire la un pilon european în cadrul NATO. Din perspectivă practică, într-adevăr a fost mult timp ofertant şi important pentru statele membre NATO din interiorul UE să cumpere armament american. (...) În ultima vreme, în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, am asistat la un semnal de trezire foarte puternic. Toate discursurile în care apare cuvîntul război sînt semnale, e-adevărat, alarmiste, dar care afişează o intenţie din ce în ce mai clară pentru a trece la acţiuni practice: o reindustrializare militară puternică în Europa şi creşterea bugetelor militare.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Pentru prima oară în ultimii cinci ani, președintele chinez Xi Jinping face o vizită în Europa. Turneul a început în 5 mai, în Franța, unde președintele chinez s-a întîlnit cu omologul său francez, Emmanuel Macron, și cu șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Pe agenda discuțiilor s-au aflat teme precum schimburile comerciale și războiul din Ucraina. Marți seară Xi Jinping a ajuns în Serbia, la Belgrad, iar ultima oprire este în Ungaria. De ce președintele Chinei a ales aceste trei țări: Franța, Serbia și Ungaria? Care sînt semnificaţiile şi mizele vizitei sale? L-am întrebat pe Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.Ce e de negociat - şi cu ce rezultat - în chestiunea comerţului Europei cu China?Valentin Naumescu: „În opnia mea, vizita preşedintelui Xi Jinping nu va aduce nimic bun pentru Europa. China nu-şi va modifica în nici un fel politicile comerciale faţă de Europa. Relaţiile comerciale vor rămîne în continuare în defavoarea economiilor europene prin practici economice şi comerciale neloiale. Asta înseamnă că prin subvenţionarea în China a companiilor care fac exporturi avem pe piaţa europeană atît de multe produse chinezeşti mai ieftine, care fac dumping pentru producătorii europeni. Lucrurile acestea vor continua.”Care sînt semnificaţiile vizitei preşedintelui chinez în Europa?Valentin Naumescu: „Miza foarte mare a acestei vizite, din perspectiva Chinei, este încercarea de a bloca Uniunea Europeană să adopte măsuri mai ferme împotriva intereselor sale expansioniste. În ultimii ani China începuse deja să piardă din influenţa de pe teritoriul UE. A pierdut anumite contracte economice, tehnologiile chineze au început să fie boicotate în Occident şi sînt considerate lipsite de credibilitate. De aceea vine preşedintele Xi Jinping în Europa: pentru a se asigura că UE nu va avansa cu aceste politici de control, restrictive, cu aceste măsuri protecţioniste în faţa expansionismului economic chinezesc.”  Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Există un specific al gastronomiei românești? Care sînt cele mai vechi cărți de bucate apărute în limba română? Dar cele mai noi? Invitatul nostru este Cosmin Dragomir, jurnalist culinar, fondatorul editurii GastroArt, autorul, între altele, al volumelor „Curatorul de zacuscă și alte povestiri culinare românești” și „Colecționarul de sarmale și alte povestiri gastronomice”, coinițiator al Legii Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România. Cosmin Dragomir: „Am vrut să demonstrez că avem istorie gastronomică. Pentru că o majoritate covîrșitoare a românilor spun că totul este împrumutat, că noi n-am inventat nimic, ignorînd faptul că ideea de stat național este mult mai recentă decît schimbul de rețete. Ei bine, am descoperit o lume fabuloasă și o istorie fascinantă, mult mai îndepărtată și mai bogată decît tindem să credem că avem. Acum sînt într-o căutare a unei identități gastronomice românești, a unui brand gastronomic de țară.”Ce ai pune pe un drapel gastronomic românesc?Cosmin Dragomir: „Un bol de ciorbă. Cred că, de departe, ciorba este cu adevărat parte din identitatea noastră. Sînt trei argumente aici. E o mîncare cotidiană, de zi cu zi, pe care, tocmai pentru firescul ei, noi tindem s-o ignoră. Apoi, în special supa clară este o mîncare de întremare și o mîncare de duminică, de după slujbă, la masa cu întreaga familie, o mîncare ceremonială și rituală. Și, al treilea argument: numărul enorm de variațiuni la temă, de rețete pe care le avem.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural