Timpul prezent

Donald Trump a fost găsit vinovat la toate cele 34 de capete de acuzare în dosarul privind falsificarea documentelor pentru ascunderea plăților pentru cumpărarea tăcerii actriței de filme pentru adulți, Stormy Daniels. Sentința va fi dată de judecător în 11 iulie. Ce riscă Donald Trump, în urma verdictului dat de jurați? Ar putea juca Donald Trump cartea victimizării pentru a-și atrage și mai mulți simpatizanți? Cum va afecta aces verdict Partidul Republicam, în ansamblu? L-am întrebat pe analistul de politică internațională Marius Ghincea.Ce riscă Donald Trump, în urma verdictului dat de jurați?Marius Ghincea: „Cel mult riscă o perioadă de detenţie de pînă la patru ani, ceea ce este puţin probabil să se întîmple, totuşi, avînd în vedere că Donald Trump nu a fost găsit de nici o altă infracţiune în sistemul legal american. Cel mai probabil va primi o pedeapsă destul de mică, fie probaţiune, în sensul unui control judiciar, fie o perioadă în care va trebui să facă muncă în folosul comunităţii. Implicaţiile sînt mult mai importante din punct de vedere politic şi electoral. Joe Biden şi Donald Trump se află acum într-o competiţie directă pentru alegerile din noiembrie. Iar în cadrul acestei competiţii, nu baza electorală a celor două partide, ci acei votanţi independenţi, care încă nu s-au decis, vor determina alegerile din noiembrie. S-ar putea ca un verdict ca acesta să afecteze sprijinul electoral pe care Donald Trump îl poate obţine din partea masei de votanţi indecişi.”Ce strategie de apărare a adoptat echipa lui Donald Trump, mai întîi în instanţă şi apoi pe scena politică?Marius Ghincea: „Este interesant că strategia juridică în instanţă a fost similară cu strategia politică, din afara instanţei. Conform analizelor pe care jurnaliştii americani le-au prezentat, avocaţii domnului Trump au încercat să atace şi să dicrediteze martorii acuzării, afirmînd că aceştia fie nu au credibilitate, fie mint, fie sînt în cîrdăşie cu administraţia Biden. Acelaşi tip de discurs, acelaşi tip de argumente, aceeaşi abordare pe care, de altfel, campania Trump a folosit-o şi pe scena politică pentru a se justifica sau pentru a se apăra în relaţia cu aceste dosare.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Romanul „Orașul promis” de Valentina Șcerbani, un roman de debut, are în centru un personaj feminin, Ileana, care spune povestea copilăriei sale marcate de pierderea mamei. Scrisă la persoana întîi, povestea Ilenei se desfășoară într-o atmosferă stranie, populată de personaje care frizează fantasticul și e străbătută de o poezie care vine atît din visele fetei, cît și din felul cum receptează ea realitatea. Valentina Șcerbani trăiește în Republica Moldova. A venit la București pentru a participa la Salonul Internațional de Carte Bookfest, unde Republica Moldova este anul acesta invitata de onoare.„Orașul promis” a apărut inițial la Editura Tracus Arte, în 2019, și a fost reeditat în 2024 la Editura Cartier. În 2023 a apărut în Spania, în traducerea lui Marian Ochoa de Eribe, la Editura Impedimenta.Am vorbit cu scriitoarea Valentina Șcerbani despre personajele sale, despre dimensiunea onirică a poveștii, dar și despre puterea literaturii de a chestiona traumele.Valentina Șcerbani: „De obicei scriem despre ce ne frămîntă. Această traumă, această rană a mea din copilărie am închis-o scriind despre ea, despre cum se descurcă un copil cu pierderea mamei. (...) Prin literatură am chestionat și am explorat cîteva lucruri, ceea ce nu mai făcusem pînă atunci. Literatura îți permite să pătrunzi mult mai adînc în tine însuți. Literatura mi-a permis nu doar să văd situația de la suprafață ci și să intru în interiorul ei și să sufoc eu durerea, în loc s-o las să mă sufoce ea pe mine.”Nu doar mama lipsește din viața fetiței Ileana, ci și tatăl este absent. Sentimentul foarte apăsător al abandonului din această carte spune ceva despre felul cum au crescut mulți copii din Republica Moldova în anii ’90.Valentina Șcerbani: ”Personajul Ileana spune că e un copil orfan cu tată în viață. O colegă mi-a citit cartea și mi-a spus că ea a avut ambii părinți în viață, că au fost cu ea toată copilăria, dar ambii au fost absenți pentru că erau foarte multe probleme, era o perioadă foarte grea. Astfel, a înțeles-o pe Ileana și a simțit foarte bine ce simțea ea, pentru că a cunoscut îndeaproape această singurătate, această durere. Și atunci mi-am dat seama că foarte mulți copii din generația mea au trăit aceste sentimente, că am fost o generație cu părinți absenți chiar și atunci cînd ei erau alături.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Republica Moldova este invitata de onoare a Salonului Internațional de Carte Bookfest. Ce aduc scriitorii basarabeni în literatura de limba română? Care sînt cele mai interesante tendinţe în literatura care se scrie azi în Republica Moldova? Cum se identifică scriitorii de acolo, în raport cu limba română şi cu România? I-am întrebat pe scriitorii Liliana Corobca, născută în Republica Moldova, stabilită la Bucureşti şi Alexandru Bordian, care s-a născut şi trăieşte în Republica Moldova. Liliana Corobca: „De la căderea comunismului şi pînă acum trei, patru ani se vorbea despre litratura română din Basarabia, despre scriitori români din Basarabia şi acum, de cînd Republica Moldova a devenit mai vizibilă pe harta internaţională, din perspectivă politică, există această necesitate ca Moldova să aibă scriitorii ei moldoveni şi a apărut noţiunea de scriitor moldovean. Spun asta şi pentru că m-am întors recent de la Amsterdam şi, pentru prima oară în viaţă, am fost moldovan romanian writer. Eu pînă acum eram fie moldovan writer, germanii nu se uită unde eşti stabilit, că asta ar însemna ca toţi turcii lor să fie nemţi şi ei nu sînt foarte deschişi spre asta, şi deci pentru ei contează locul unde te-ai născut, fie pentru foarte mulţi alţii eram romanian writer, pentru că veneam de la Bucureşti. Niciodată n-am mai fost moldovan romanian writer, asta e o noţiune recentă. Şi noţiunea de scriitor moldovean este recentă dar trebuie s-o înţelegem pentru că, în momentul în care Republica Moldova merge cu paşi hotărîţi spre integrarea europeană, atunci ea vrea să aibă propriii ei scriitori.” Alexandru Bordian: „Mă interesează vocile tinerilor scriitori născuţi în anii 80-90. Mi se par interesante autoficţiunile, autobiografiile, vreau să văd experienţa acestei generaţii un pic rătăcite şi care nu şi-a găsit încă vocea. Vreau să văd cum au trecut prin anumite situaţii de viaţă, cum au trecut prin relaţia cu părinţii lor, pentru că avem o relaţie complicată cu părinţii şi abia acum o decojim ca pe o ceapă şi înţelegem unde a fost foaia putredă, unde a fost foaia sănătoasă.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Fondatorul asociației Agent Green, Gabriel Păun, a avut ideea de a organiza un eveniment prin care să fie celebrați oameni care „au dat dovadă consecventă de curaj prin acțiunile sau prin munca lor, eforturi menite să contribuie la o lume mai tolerantă, mai etică, mai incluzivă, mai empatică, mai integră”. Evenimentul se numește „Gala Curaj” și va avea loc în 3 iunie, de la ora 19.00, pe scena Ateneului Român. Cei zece premianți vin din diverse domenii: protecția mediului, drepturile omului, teatru, literatură. L-am întrebat pe activistul de mediu Gabriel Păun cum definește curajul, de ce a simțit nevoia unui asemenea eveniment și am vorbit despre cîțiva dintre premianți.Gabriel Păun: „Am simțit că nu mă mai pot lupta pentru natură dacă societatea însăși nu e una sănătoasă și activă. Și-atunci m-am gîndit să-i aducem la un loc pe toți cei curajoși în domeniile  lor, plecînd de la natură și mergînd spre cît mai multe colțuri minunate ale societății, ca să arătăm că sîntem aici, ne continuăm eforturile noastre zilnic pentru sănătate, educație, natură, știință și pentru tot ce avem nevoie ca să fim o societate sănătoasă.”Uneori societatea civilă e reactivă, alteori e proactivă. Care atitudine predomină?Gabriel Păun: „Avem nevoie de o societate activă. Am ajuns în punctul în care nici măcar cînd se trag semnale de alarmă nu mai vine o reacție sănătoasă de la public. Ce vine, în schimb, e o reacție nesănătoasă, din punctul meu de vedere, de polarizare. Pe aproape orice temă din spațiul public, oamenii au tendința să polarizeze, să divizeze o societate și așa destul de divizată. Îmi lipsește calea de mijloc, a cooperării, a dialogului, a conversației sănătoase. Alunecăm foarte ușor în opinii personale diametral opuse. Nu trebuie să aibă nici unul, nici altul dreptate, trebuie să avem o conversație sănătoasă în care să respectăm opinia celuilalt. Nu trebuie să fim de acord cu ea, dar lipsește respectul opiniei. Fără asta nu ajungem la nici un rezultat constructiv, pentru că se creează tabere. Nu avem nevoie de tabere, avem nevoie de punți. Îmi lipsesc acut punțile.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Armata israeliană a bombardat duminică o zonă din orașul Rafah provocînd moartea a zeci de palestinieni care trăiau într-o tabără de refugiați. Premierul Benjamin Netanyahu admite că a fost vorba despre o „eroare tragică”. Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit azi de urgență pentru a discuta situația. Vineri, Curtea Internațională de Justiție a cerut încetarea focului. Spania, Irlanda și Norvegia au început demersurile pentru recunoașterea statului palestinian. Cum se explică această „eroare tragică” a armatei israeliene, cum o numește premierul Netanyahu? Ce semnificație are gestul celor trei ţări de a recunoaște un stat palestinian? L-am întrebat pe jurnalistul Cătălin Gomboș, specializat în Orientul Mijlociu.Cătălin Gomboș: „Conflictul din Orientul Mijlociu are extrem de multe nuanţe. Cumva, nimeni nu are dreptate sau toată lumea are şi un dram de dreptate. O abordare în alb şi negru nu e cea mai bună şi poate duce la extreme. De altfel, una dintre chestiunile invocate de Israel este că orice manifestaţie de sprijin pentru palestinieni este un sprijin pentru Hamas şi pentru gruparea teroristă şi că se uită crimele făcute de aceasta. Pînă la urmă, dincolo de poziţionările radicale, există realitatea din teren, sînt zeci de mii de morţi (în Gaza) şi majoritatea sînt femei şi copii. Deci, e greu ca cineva să aducă argumentul că nu este un răspuns excesiv la acel atac Hamas. Pe de altă parte, nu trebuie uitat nici faptul că Hamas, ca orice grupare teroristă de acest tip, operează din mijlocul civililor.”Spania, Irlanda și Norvegia au început demersurile pentru recunoașterea statului palestinian. Premierul spaniol a declarat azi că țara sa va recunoaște un stat palestinian unificat, din care fac parte Fîșia Gaza și Cisiordania, sub conducerea Autorității Naționale Palestiniene, cu capitala în Ierusalimul de Est. Dar ar putea într-adevăr Autoritatea Palestiniană să conducă un stat palestinian din care să facă parte atît Cisiordania, cît și Fîșia Gaza, aflată sub guvernarea Hamas din 2006?Cătălin Gomboș: „Este destul de complicat, pentru că Autoritatea Palestiniană trece printr-o criză de încredere în rîndul populaţiei palestiniene, chiar şi din Cisiordania. Nu trebuie neapărat ca cei care nu mai susţin Autoritatea Palestiniană să susţină grupările extremiste, care sînt, de altfel, prezente şi au o pondere destul de importantă şi în Cisiordania, mai ales în rîndul taberelor de refugiaţi. Dar în rîndul populaţiei moderate palestiniene există o lipsă de încredere în Autoritatea Palestiniană, care este percepută drept coruptă. Există şi percepţia, printre mulţi palestinieni – şi asta o ştiu de la ei, de cînd am fost, în mai multe rînduri, în Cisiordania –, că Autoritatea Palestiniană cooperează cu Israelul pentru propriile ei interese economice. De asemenea, conducerea palestiniană este percepută drept osificată şi îmbătrînită. Mahmud Abbas este de foarte mulţi ani la putere. Şi în acest moment nici nu există o latură reformistă puternică şi credibilă care să preia conducerea Autorităţii Palestiniene şi să-i dea un nou suflu.” Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski face un apel la președintele Statelor Unite ale Americii și la președintele Chinei să participe la summitul pentru pace programat să aibă loc în Elveția, în iunie. Recent, surse rusești au declarat pentru Reuters că Vladimir Putin este gata să oprească războiul din Ucraina printr-o negociere care recunoaște liniile actuale ale câmpului de luptă. La ce să ne așteptăm de la summitul din Elveția? Care sînt perspectivele pe frontul din Ucraina? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, preocupat de etica militară. O încetare temporară a focului, nu i-ar permite Ucrainei să-şi strîngă resursele şi nu ar permite ajutoarelor să fie distribuite pe front?Mihail-Valentin Cernea: „Poate că aceasta ar fi o parte bună, dacă un asemenea armistiţiu s-ar întîmpla. Dar de ce şi-ar dori Rusia aşa ceva? Pentru că în momentul de faţă Rusia e în avantaj şi doar ar folosi aceste negocieri ca o încercare de război cognitiv, o încercare de a trage de timp, care să-i permită să vadă care rămîn zonele de front neacoperite de Ucraina.  Orice fel de armistiţiu ar fi, cele două probleme principale ale Ucrainei nu se vor rezolva foarte uşor. Prima este problema personalului, e destul de clar că Rusia are rezerve mult mai mari decît Ucraina. A doua problemă ţine de echipament, ţine de întîrzierea ajutorului american şi de întîrzierea Europei de a produce muniţia pentru Ucraina. Aceste lucruri sînt în proces de reparare. Cel mai bine pentru Ucraina ar fi să găsească o soluţie prin care să stabilizeze situaţia de pe front, pînă cînd toate elementele din puzzle se reunesc, poate, pentru nişte contraofensive în 2025. Războiul nu se va încheia prea curînd.” Cum ar trebui să interpretăm informația că Vladimir Putin este gata să oprească războiul din Ucraina printr-o negociere care să recunoască liniile actuale ale câmpului de luptă?Mihail-Valentin Cernea: „Pe româneşte, ca pe-o fentă. Nu trebuie să avem încredere în ce spune Vladimir Putin. El vrea să cîştige acest război, vrea să mănînce cît mai mult din Ucraina, deja miza politică este internă, acest război trebuie să aducă ceva acasă pentru a justifica miile, zecile de mii de oameni care au murit aiurea în acest conflict. (...) Toată graba Rusiei de a încheia războiul pînă vine ajutorul american, pînă cînd se repornesc capacităţile europene industriale, îmi spune mai degrabă că Rusia s-ar putea să fie mai slabă decît pare la prima vedere. Tot ce trebuie să facă Ucraina este să reziste în acest an într-adevăr foarte dificil.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

„Trilogia gemenilor” de Ágota Kristóf este una dintre cărţile foarte importante ale literaturii europene de la sfîrșitul secolului trecut. A fost publicată recent în limba română într-o nouă traducere, semnată de Tristana Ir, la editura Pandora M, în colecția Anansi. Cele trei volume care o alcătuiesc sînt intitulate „Marele caiet”, „Dovada” și „A treia minciună”. În primul volum îi cunoaştem pe cei doi fraţi gemeni din centrul poveştii. „Marele caiet” e scris la persoana întîi plural, fraţii scriu compuneri despre viața lor în timpul războiului, în casa bunicii, unde i-a lăsat mama lor. Sînt extrem de inteligenți, își continuă singuri educația, scriu și citesc cărți împrumutate de la preot. Dar, fiind total privați de iubire și grijă într-o lume marcată de suferinţă şi violență, gemenii învață să supraviețuiască: se antrenează să suporte durerea, foamea, oroarea. Au propriul lor fel de a face dreptate și nu ezită să șantajeze sau chiar să omoare atunci cînd consideră că cineva a greșit. Cartea se termină cu unul dintre ei fugind peste graniță în „țara cealaltă”, după război și după instalarea așa numiților „eliberatori”. Separarea celor doi copii care alcătuiau o sigură ființă poate fi citită şi ca o mare metaforă pentru cel care se exilează: o parte din cel care fuge dintr-un regim opresiv rămîne întotdeauna în urmă, în țara din care a plecat. Ágota Kristóf s-a născut în 1935 în Ungaria şi în 1956 a emigrat în Elveţia, unde a învățat franceza, limba în care și-a scris cărțile, limba care, spune ea într-un text autobiografic, i-a ucis limba maternă. Am invitat-o pe scriitoarea Simona Sora să vorbim despre Ágota Kristóf şi „Trilogia gemenilor”, despre stilul ei atît de special şi limba în care şi-a scris cărţile. Simona Sora despre stilul Ágotei Kristóf: „Este un stil teatral. Şi ea a spus într-un interviu că scrie ca şi cum ar scrie teatru. (...) Îi plăcea foarte mult teatrul, era deschisă spre scrisul fără carne, scris esenţial, scris în dialog, fără descrieri, un stil descărnat dar care se ţine foarte bine, cu o osatură perfectă. (...)  Ágota Kristóf crează identităţi puzzle şi stilul ei devine un stil puzzle.”Cum sună limba franceză în care Ágota Kristóf şi-a scris cărţile, după ce a emigrat în Eveţia?Simona Sora: „Probabil că limba în care a scris e o limbă doar a ei. (...) Cred că Ágota Kristóf, dacă ar fi fost în partea germană a Elveţiei, ar fi scris în germană la fel de bine şi tot inventînd o limbă numai a ei, pentru că realmente voinţa ei de a-ţi transmite un conţinut anume, într-o formă anume a fost mai copleşitoare şi mai importantă decît orice altceva.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul complet!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Ministrul Culturii din Republica Moldova, Sergiu Prodan, a venit în direct la „Timpul prezent”. Republica Moldova este țara invitată de onoare la Salonul Internațional de Carte Bookfest, care va avea loc în perioada 29 mai-2 iunie. „Te cuprind, Republica Moldova” este sloganul programului cu care se va prezenta țara vecină, un program care propune zeci de evenimente, dezbateri pe teme de actualitate, lansări de carte, întîlniri cu scriitorii basarabeni. Am vorbit cu ministrul Sergiu Prodan despre schimburile culturale dintre ţările noastre, despre accesul la cultură în Republica Moldova, despre rolul culturii pentru aspirațiile europene ale Republicii Moldova.Cum ar trebui să ne raportăm la literatura din Republica Moldova? Este parte a literaturii române sau are o identitate distinctă?Sergiu Prodan: „Categoric este parte a literaturii române. Din punct de vedere cultural, în general, noi deja de multă vreme sîntem integrați. Știți, chiar și în recomandările Uniunii Europene pentru procesul de pregătire a începerii negocierilor, pe domeniul culturii avem o singură recomandare: finanțarea mai bună. În rest, nu e de făcut mare lucru, pentru că, iată, nu politicienii, nu guvernul, nu Ministerul Culturii, ci anume artiștii, scriitorii de mult au integrat și sînt integrați în procesul cultural românesc. Republica Moldova, în procesul ei de aderare la Uniunea Europeană, nu va veni cu propria cultură nouă în familia culturilor europene. Noi vom veni să completăm cultura românească, pentru că noi considerăm că fără artiștii, fără arta, fără cultura din partea stîngă a rîului Prut, cultura românească nu este completă. Și iată, în acel moment, cînd vom adera la Uniunea Europeană, ne vom regăsi împreună și vom completa de fapt cultura românească cu plusvaloarea pe care putem să o aducem noi.”Republica Moldova este în plin proces de pregătire a negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ce rol are cultura pentru aspirațiile europene ale țării dumneavoastră? Sergiu Prodan: „Cultura are un rol esențial în integrarea noastră europeană. Pentru că, de fapt, în orice domeniu, fie el chiar economic, succesul se datorează în primul rînd culturii și educației. În lipsa culturii, nu există posibilitate de succes economic. Ceea ce promovez eu în Republica Moldova şi-i conving pe colegii mei, pe toți din guvern, este faptul că nu o societate prosperă produce valori culturale importante, ci invers, o societate cultă este în stare să producă bunăstare economică. Din păcate, politicienii noștri, timp de 30 de ani, s-au condus după ideea că, iată, țările bogate au un nivel de cultură înalt pentru că își pot permite, noi, mai săraci, nu ne putem permite, dar nu-i nimic, vom deveni și noi bogați și o să cheltuim și noi mai mulți bani pentru cultură. Nu este adevărat. În cultură nu se cheltuie bani, în cultură se investesc bani, pentru că, de fapt, investești în bunăstare. Nu poate fi construită bunăstarea societății în lipsa unui nivel general de cultură acceptabil.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Traficul de persoane este o problemă gravă în România, care afectează bărbați și femei deopotrivă, și chiar și copii. Fenomenul are la bază factori precum sărăcia, lipsa de educație, vulnerabilitatea anumitor grupuri dar și incompetența sau slăbiciunea autorităților. România este, în principal, o țară de origine a traficului de persoane: în general victimele sînt obligate să presteze muncă forțată, să cerșească sau sînt exploatate sexual. Care e amploarea fenomenului în România?Care sînt mijloacele pe care le au autoritățile pentru a interveni și depista la timp asemenea cazuri? Cum ajung unii oameni victime ale traficanților de persoane­? L-am întrebat pe Ștefan Coman, de la International Justice Mission. Ștefan Coman: „Din acele comunităţi vulnerabile, cu oameni care caută un trai mai bun, provin victimele dar provin şi traficanţii. De cele mai multe ori şi unii, şi alţii vin din acelaşi mediu. (...) Traficanţii sînt foarte buni psihologi şi o să-ţi vîndă ceea ce îţi doreşti. Dacă eşti vulnerabil economic, traficantul o să-ţi promită un loc de muncă foarte bine plătit, în altă ţară sau chiar în România, şi-n momentul în care ai plecat cu el şi eşti într-o situaţie de izolare, îţi ia actele, începe abuzul şi exploatarea. Dacă eşti vulnerabil din punct de vedere emoţional, trafcantul o să fie acel Don Juan care vine într-un BMW negru şi îţi promite că o să trăiţi împreună fericiţi pînă la adînci bătrîneţi dar să mergi întîi cu el într-o altă ţară şi, după ce ajungi acolo, îţi cere ca pentru o perioadă să te prostituezi ca să poată plăti casa, maşina... Şi, după ce intri în acest joc, el continuă la nesfîrşit, pentru că interesul lui este cel financiar. Traficanţii caută să-ţi vîndă visul, să îţi cîştige încrederea şi în acelaşi timp seamănă neîncredere în oricine înseamnă autoritate sau persoană care te-ar putea ajuta.”Ce se întîmplă din punct de vedere psihologic cu o victimă a traficului de persoane? Ștefan Coman: „Cum spune un procuror cu care lucrăm noi, victimele sînt legate cu nişte lanţuri invizibile de traficant. (...) În cazul tinerilor şi copiilor este vorba despre mecanisme emoţionale prin care persoane care n-au avut parte de ataşament, de conectare cu familia, se ataşează de nişte oameni care reuşesc să le spele pe creier, să le controleze, să le facă să simtă că nu sînt bune de nimic sau că nu au cui să ceară ajutor. Şi-atunci merg în continuare după persoana respectivă ca şi cînd ar fi legate cu nişte lanţuri invizibile.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Procurorul șef al Curții Penale Internaționale, Karim Khan, solicită mandate de arestare pentru prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi pentru ministrul israelian al apărării Yoav Gallant, precum și pentru trei lideri de vîrf ai grupării Hamas: Yahya Sinwar, Mohammed Deif şi Ismail Haniyeh. Acuzaţiile vizează crime de război și crime împotriva umanității. Cum a reacţionat comunitatea internaţională? Ce proceduri trebuie parcurse pentru a se aproba sau a se respinge solicitarea emiterii de mandate de arestare pe numele acestor lideri? Care sînt perspectivele pentru Fîşia Gaza şi Cisiordania? Am întrebat-o pe Raluca Moldovan, conf. la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Cît e act de justiţie şi cît este o decizie politică în această solicitare?Raluca Moldovan: „Cred că este o combinaţie a ambilor factori. În cazul cererii de mandate de arestare pentru liderii Hamas sigur că vorbim mult mai mult despre un act de justiţie. Sînt curioasă cum vor reacţiona la această decizie, dacă se va ajunge la mandate de arestare, vocile internaţionale care sprijină, în campusurile americane, inclusiv acţiunile Hamas. În cazul premierului Netanyahu există o componentă politică mai accentuată. Să nu uităm că Israelul a fost statul atacat în 7 octombrie. Iar dacă se vor emite mandate de arestare pentru Netanyahu şi Gallant, acest lucru va crea un precedent extrem de periculos: orice stat care va fi atacat, care va fi agresat de un alt stat sau de un actor nonstatal riscă consecinţe similare precum cele care ar putea fi suportate de Netanyahu. Deci aici trebuie să luăm în calcul şi dreptul unui stat la legitimă apărare în momentul în care este atacat.”Care sînt următoarele etape, ce proceduri trebuie parcurse pentru a se emite mandate de arestare pe numele acestor lideri?Raluca Moldovan: „Propunerea va merge la un complet de judecată format din trei judecători. Preşedinta acestui complet este judecătoarea româncă Iulia Motoc, care va decide împreună cu o judecătoare din Mexic şi o judecătoare din Benin. Decizia va fi fie în favoarea emiterii mandatelor de arestare, fie în favoarea respingerii acestei propuneri. Este posibil ca propunerea să fie respinsă pe motive procedurale, mai degrabă decît pe motive de fond. (...) Vorbim despre o chestiune sensibilă şi politizată. Chiar dacă se va adopta decizia de aprobare a mandatelor de arestare, aceasta e foarte greu de dus la îndeplinire. Şi atunci Curtea Penală Internaţională se va găsi într-o situaţie similară cu cea în care a fost cînd a adoptat mandatul împotriva preşedintelui Putin – o organizaţie care, ca să folosesc o expresie populară, latră şi nu muşcă, adică autoritatea sa este aproape inexistentă pe plan internaţional şi riscă să nu fie luată în serios de mai nimeni. Dacă propunerea este respinsă pe chestiuni procedurale, atunci problema se va stinge cumva de la sine şi reputaţia instituţiei nu va suferi foarte mult.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un pordus Radio România Cultural