Timpul prezent

Fundația International Justice Mission a lucrat recent la două proiecte legislative care au ca scop îmbunătățirea protecției victimelor traficului de persoane și încadrarea proxenetismul în formă agravată la trafic de persoane. De ce e nevoie de modificarea legislaţiei cu privire la aceste infracţiuni? Cum vor fi protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege? L-am întrebat pe Ștefan Coman, de la Fundația International Justice Mission.Știm care este amploarea traficului de persoane care provin din România?Ștefan Coman: „Ştim. Şi ştim că oricum la nivel global sîntem la un record al tuturor timpurilor. Mai mulţi oameni sînt astăzi exploataţi decît au fost vreodată în istorie, mai mulţi decît în perioada negoţului transatlantic de sclavi din Africa spre continentele americane. În România vorbim despre aproximativ 500 de victime identificate anual, dar realitatea este că sînt mult mai multe victime neidentificate.” De ce vor fi mai bine protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege pe care le-ați propus?Ștefan Coman: „Partea de asistenţă legală ar trebui să funcţioneze mai bine odată cu majorarea comisioanelor pentru avocaţii din oficiu. Odată cu noutăţile procedurale în care victima cere avans la compensaţii, cere bani în momentul în care este identificată, ştiind că urmează un proces, dacă primeşte aceşti bani pentru chestiuni de urgenţă, statul este obligat inclusiv să facă sechestre asiguratorii, să ia măsuri ca să se asigure că există bani de luat de la inculpat în momentul în care o să se ajungă acolo. Faptul că victima are perspectiva că la un moment dat o să-şi recupereze prejudiciile este un lucru deosebit de important. Dacă ai fost exploatat un an, cinci ani, zece ani, paisprezece ani – că avem şi asemenea cazuri –, suma respectivă de bani ţi se datorează. Ţi-a luat cineva viaţa şi există şansele să obţii înapoi ceva din ea, măcar pe parte materială, chiar dacă emoţional o să rămîi cu nişte traume pe toată viaţa.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Ștefan Coman despre cum noile proiecte legislative pot schimba soarta victimelor traficului de persoane!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

După seria de explozii ale pagerelor și stațiilor radio ale militanților Hezbollah din Liban, Israel a lansat atacuri cu rachete asupra mai multor ținte ale grupării. Miercuri, forțele de apărare israeliene au mobilizat două brigăzi de rezerviști în nordul țării, la granița cu Libanul, în timp ce Statele Unite și Franța au propus un armistițiu de 21 de zile. Ce potențial are acest conflict de a escalada și ce impact au atacurile asupra Hezbollah? L-am întrebat pe Bogdan Nedea, analist de politică internațională, despre implicațiile recente ale acestui conflict. Bogdan Nedea: „În momentul de faţă, escaladarea sau dezescaladarea conflictului depind de presiunea internaţională care se pune pe Israel, presiune care nu e foarte mare. Decizia este încă în mîinile guvernului israelian.” În ce măsură atacurile asupra dispozitivelor de comunicare ale membrilor Hezbollah au slăbit gruparea? Bogdan Nedea: „Cu siguranţă au slăbit-o. (...) Ca structură militară, să nu ai o formă de comunicare sau să-ţi fie limitată această comunicare, pentru că nu ştii cine ascultă, nu ştii ce dispozitive să foloseşti, cu siguranţă creează dificultăţi. Probabil asta a şi fost intenţia Israelului: nu neapărat să asasineze lideri Hezbollah prin detonarea pagerelor, ci să creeze o breşă în sistemul de comunicare al grupării.”  Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Bogdan Nedea despre evoluția conflictului dintre Israel și Hezbollah!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

La New York are loc în această perioadă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Statele membre ONU au adoptat pactul care vizează „un viitor mai bun pentru umanitate”. Preşedintele american Joe Biden a susţinut ultimul său discurs la tribuna ONU. Cum face față o instituție internațională, cum este ONU, creată la sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, la situațiile contemporane, ce rol poate juca în medierea conflictelor și restabilirea păcii? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Ce forță are un document ca „Pactul pentru viitor” în lumea noastră marcată de războaie, de crize provocate de încălzirea globală, de tensiuni și polarizări tot mai dramatice care amenință democrațiile?Robert Lupițu: „Forţa acestui document stă în însăşi forţa ONU, care este, cel puţin la acest moment, discutabilă şi supusă foarte multor analize şi foarte multor tiruri de critici. Pentru că sîntem într-un punct de inflexiune al istoriei, aşa cum îi place şi preşedintelui american Joe Biden să spună, în care lumea este într-o accelerată transformare şi-n care sistemul ONU, aşa cum a fost el gîndit în 1945, pare să nu mai corespundă realităţilor geopolitice, economice şi multiplilor poli de putere care îşi dispută pe diferite segmente economice şi politice supremaţia. Aşa că în momentul în care vedem un astfel de document, ne punem întrebarea cum poate fi el pus în aplicare.”Există voci care spun că ONU ar trebui reformată, mai ales în ceea ce priveşte structura Consiliului de Securitate. Ce reforme sînt vehiculate?Robert Lupițu: „În mod clar cele legate de extinderea numărului de membri permanenţi. Sînt state care-şi doresc acest statut şi consideră că-l merită: India, Brazilia, Germania, Japonia. Alocarea unor locuri pentru Africa. Se mai vorbeşte de o reformă legată de faptul că în istoria sa de 80 de ani ONU nu a avut un secretar general femeie. Şi, în mod clar, reglementarea dreptului de veto, în ce condiţii poate el fi folosit, pentru a nu amputa ONU în diferite acţiuni internaţionale pe care poate să le aibă în misiunile de menţinere a păcii.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

După mai multe săptămîni de incertitudine, Franța are în sfîrșit un nou guvern. Cabinetul condus de Michel Barnier, format din 39 de miniștri și secretari de stat, și-a preluat oficial mandatele. De ce a durat atît de mult pentru a forma noul cabinet? Va reuși Michel Barnier să asigure stabilitatea guvernului, avînd în vedere opoziția din partea stîngii și a extremei drepte, care s-au clasat pe primele locuri la alegerile anticipate din această vară? Ce așteptări are președintele Emmanuel Macron de la noul premier? Am discutat toate aceste aspecte cu Marius Ghincea, analist de politică internațională. Blocul de centru a ieşit abia pe locul al treilea la alegerile din vară. De ce centrul a obţinut atît de puţin? Marius Ghincea: „Cel mai probabil din cauza faptului că Emmanuel Macron a impus toate reformele economice, instituţionale şi politice într-un mod mai degrabă unilateral, care a alienat segmente semnificative din populaţia Franţei, fără să rezolve unele dintre principalele provocări, pe care părţi importante ale electoratului francez le au, legate de imigraţie sau factori culturali şi economici. (...) Pe de-o parte, Macron nu a reuşit să-şi formeze nişte coaliţii politice care să-i sprijine reformele economice, instituţionale şi politice. Pe de altă parte, reformele pe care le-a făcut nu au abordat probleme esenţiale care par să fie la vîrful preocupărilor electoratului.”Va avea stabilitate guvernul lui Michel Barnier, în contextul în care e contestat din start, atît de stînga, cît și de dreapta extremă?Marius Ghincea: „Sistemul politic francez este într-o criză. Ar trebui să ne aşteptăm la faptul că şi acest cabinet şi probabil şi următoarele cabinete vor suferi de aceeaşi instabilitate politică, de aceeaşi polarizare politică semnificativă din societatea franceză, ceea ce ridică semne de întrebare legate de modelul constituţional francez şi de soluţiile la acestă polarizare politică pe care o vedem în Franţa, care duce la creşterea extremelor şi la scăderea semnificativă a centrului.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Marius Ghincea despre noul guvern francez și provocările politice actuale!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Au fost din nou temperaturi record în această vară, urmate de furtuni și ploi care au provocat inundații devastatoare în numeroase zone din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Care sînt cauzele și la ce să ne așteptăm în continuare? Cum ne adaptăm la noua ordine climatică? Le-am întrebat pe climatologul Roxana Bojariu şi activista de mediu Ana-Maria Pălăduș, vicepreședinta asociației REPER21.De ce e nevoie pe termen mai lung pentru zonele cunoscute ca inundabile, ca vulnerabile?Ana Maria Pălăduş: „În ceea ce priveşte schimbările climatice, discutăm foarte mult despre ce putem face să reducem impactul şi discutăm foarte puţin despre ce se poate face la nivel de adaptare şi rezilienţă şi despre ce trebuie făcut de către autorităţile locale. De altfel, nu prea avem planuri locale de rezilienţă şi adaptare climatică. Ce facem dacă avem valuri de căldură foarte ridicate trei săptămîni la rînd, cum am avut vara aceasta?”Înainte de precipitațiile abundente, am avut secetă, multe rîuri au secat în România. De ce avem acum aceste fenomene extreme? Roxana Bojariu: „Nu doar România experimentează noul tip de climă. Ne îndreptăm spre o nouă ordine climatică peste tot. Evident că în fiecare loc, în funcţie de factorii locali, simţim nuanţat această proiecţie a semnalului global. Avem, într-adevăr, episoade de secetă dar asta nu exclude episoadele cu precipitaţii extreme, pentru că avem vecinătatea Mării Negre, o sursă de vapori de apă foarte importantă, care devine din ce în ce mai caldă. Încălzirea globală nu înseamă doar încălzirea aerului, ci şi încălzirea mărilor, oceanelor, înseamnă creşterea nivelului oceanului planetar.”Cum ar trebui să reacţionăm ca să stăpînim aceste fenomene extreme?Ana Maria Pălăduş: „E bine să nu considerăm că sîntem stăpînii naturii şi că putem s-o controlăm. Cred că trebuie să avem o perspectivă mai umilă şi să înţelegem că noi, prin actele noastre, am produs nişte lucruri care acum se cam întorc împotriva noastră. Şi să nu avem miopia dezastrelor, adică să învăţăm din astfel de experienţe, chiar dacă sînt traumatice, pentru că ele vor continua să vină. Ar trebui să ne reapropiem de ştiinţă, să ne deschidem pentru aceste subiecte, care apar prea puţin în presă. Problema climatică e doar o manifestare din această societate a multiplelor crize. Avem o criză a biodiversităţii, a resurselor naturale, o criză socială. E o datorie şi a autorităţilor şi a altor actori să integreze aceste preocupări în ceea ce fac.”Roxana Bojariu: „La nivel european e acum o mare dezbatere pe tema raportului Draghi. La noi în ţară văd doar dezbateri pe teme minore. În raportul Draghi e clar prezentată situaţia de multicriză în care se află inclusiv Europa unită şi din care trebuie să ieşim cu toţii. Aşa cum ne comportăm noi acum, sîntem o piatră de moară la piciorul Europei unite. Pensiile speciale au avut repartizat din buget anul trecut de 4 ori mai mult decît fondurile pentru cercetare şi inovare. Raportul Draghi spune că în inovare, în cercetare stă creşterea productivităţii şi dezvoltarea pe mai departe a Uniunii Europene. Noi nu mergem în sensul ăsta, din păcate, şi dezbatem teme minore la nivel de campanii electorale.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

„Sunt liniștită, mi-e frică”, cel mai recent volum de poezie al Ștefaniei Mihalache, este o carte-album, în care poemele sînt însoțite de ilustrațiile pictorului Laurențiu Midvichi. Un personaj feminin, o femeie de „patruzeci plus”, își spune povestea împletind scene de viață de la diferite vîrste cu comentarii ironice și autoironice, cu observații de-o acuitate dureroasă de multe ori și cu imagini poetice generate de reflecția asupra momentelor de viață. În centrul acestei autoanalize stă frica și încercarea permanentă de împrietenire cu ea. Am vorbit cu Ștefania Mihalache despre frică și vulnerabilitate, despre poezia ca instrument de explorare a trecutului, despre scris ca „răspuns la orice”. Cartea începe cu poeme despre copilăria în ultimul deceniu comunist. Ștefania Mihalache: „Cred că generaţia noastră, ultima care a copilărit în comunism, unii mai mult, alţii mai puţin, sîntem singurii care mai putem da seamă, într-un fel sau altul, de vremurile alea. Noi ne-am născut într-o distopie, ne-am trezit în ea. Şi avem un depozitar al acestei perioade încă viu în noi. Noi sîntem ultimii care mai putem povesti pe viu lucrurile astea. Sîntem cumva ultimii martori.” E multă vulnerabilitate în aceste poeme. Iar expunerea vulnerabilității e, de fapt, un act de curaj. Ce ți-au adus ție aceste poeme? Ștefania Mihalache: „Şi eu cred că expunerea vulnerabilității este un act de curaj, de care nu mă simţeam neapărat în stare, dacă mă întrebai acum doi, trei ani. Se pare că a fost un motor care se cerea pornit, pentru că au venit foarte multe texte. Cu cît eram mai vulnerabilă, cu atît eram mai dornică să explorez zona asta. Pentru că vulnerabilitatea e un cîmp foarte vast. Și e suficient să începi să-l accesezi și el se tot lățește, e un teritoriu greu de acoperit. Cred că, de la vulnerabilitate plecînd, am început să mă liniștesc. Dar fără să fie vorba despre o vindecare sau un act terapeutic. A fost un proces care, dus pînă la capăt, mi-a adus și acest tip de recompensă.” De ce ai ales poezia ca instrument de explorare a trecutului? Ștefania Mihalache: „Tocmai pentru că, pentru mine, poezia este instrumentul cu care pot să forez cel mai adînc. Nu cred că duce nimic mai departe ca poezia.”Volumul de poezie „Sunt liniștită, mi-e frică” a apărut la Editura Paralela 45.Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Mii de pagere și stații radio ale militanților Hezbollah au explodat marți și miercuri în Liban. Atacul a produs zeci de victime și mii de răniți. Cu cîteva minute înainte de explozia pagerelor, ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, l-a informat pe secretarul american al apărării, Lloyd Austin, cu privire la o operațiune pe care Israelul urma să o desfășoare în Liban, fără să-i dea detalii. În noaptea de miercuri spre joi, armata israeliană a atacat depozite de armament ale grupării Hezbollah din sudul Libanului. Cum au fost posibile atacurile? Ce impact are seria de atacuri din Liban asupra zonei, și așa marcată de războiul dintre Israel și Hamas? L-am întrebat pe jurnalistul Cătălin Gomboș, specializat în Orientul Mijlociu. Dincolo de eliminarea unor militanţi Hezbollah, care ar putea fi scopul acestui atac care a presupus un enorm efort de coordonare, de intelligence şi de resurse?„Exact acesta: de descurajare a Hezbollahului în primul rînd. De distrugere a unor capacităţi ale grupării teroriste islamiste, chiar şi în perspectiva unui conflict care ar putea să se amplifice în orice moment.”În ce măsură seria de atacuri asupra dispozitivelor de comunicare ale membrilor Hezbollah a slăbit gruparea?„E greu de ştiut din exterior care este impactul, cît de tare au fost loviţi. Cred că destul de tare, pentru că liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, spunea în seara aceasta că lovitura e fără precedent. E clar că gruparea îşi pune nişte întrebări serioase: cum de a putut fi lovită în acest fel, cum de securitatea sa a fost atît de vulnerabilă cînd nu se aşteptau la acest lucru. Atacurile afectează şi credibilitatea Hezbollah ca cea mai mare putere non-statală din Orientul Mijlociu. Este şi o chestiune de răspuns acum, pentru că în Orientul Mijlociu contează foarte mult imaginea pe care o are un actor, fie el statal sau non-statal. Deci, Hezbollah, ca să-şi păstreze această imagine, este cumva obligat la un răspuns pe care nu ştiu dacă şi-l poate permite în acest moment.”Ce impact are seria de atacuri din Liban asupra zonei, și așa marcată de războiul dintre Israel și Hamas?Cătălin Gomboș: „Produce în primul rînd îngrijorare că acest conflict s-ar putea să devină unul regional. Ceea ce nimeni din regiune nu îşi doreşte. După părearea mea, creşte şi ostilitatea care există faţă de Israel la nivelul străzii arabe.”  Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Cătălin Gomboș! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat propunerile pentru noua echipă de comisari. Roxana Mînzatu, candidata României, a primit portofoliul „Competențe și Educație, Locuri de muncă și drepturi sociale, demografie” și, de asemenea, va fi unul dintre cei șase vicepreședinți ai Comisiei Europene. În ce măsură respectă noua Comisie echilibrul de gen? Dar echilibrul de putere între formaţiunile care au ajuns în Parlamentul European? Ce reprezintă domeniul de care se va ocupa Roxana Mînzatu? Cum reflectă noua echipă propusă de Ursula von der Leyen obiectivele sale pentru următorul mandat, legate în special de relansarea competitivității Uniunii Europene ca actor global? Am întrebat-o pe Luciana Ghica, politolog, conf. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.E important să înţelegem şi dinamica din interiorul executivului european. Felul în care sînt denumite portofoliile şi direcţiile aflate în coordonarea fiecărui comisar oferă indicii despre construcţia pe care şi-o doreşte Ursula von der Leyen. Unele denumiri de portofolii sînt foarte abstracte sau foarte cuprinzătoare, altele mai stricte şi mai înguste. Cum vedeţi această arhitectură?Luciana Ghica: „E destul de simplu. Trebuie să fie 27, conform tratatelor, în acest moment. Fiecare stat trebuie să trimită un comisar dar, în momentul în care sînt desemnaţi, ei nu mai reprezintă statele. Deci trebuie găsit un echilibru astfel încît să avem 27 de portofolii. Uneori poate părea prea mult, alteori poate prea puţin. Dar cred că fiecare portofoliu, chiar dacă poate avea denumiri mai ciudate, e destul de clar. Nu există portofoliu doar cu numele. El are în spate o justificare şi fiecare dintre comisarii propuşi are o foaie de parcurs. Aceste foi de parcurs sînt publice. (...) Portofoliul pe care-l va avea Roxana Mînzatu poate părea un portofoliu mamut, avînd multe chestiuni diferite, dar în realitate nu este aşa. Este vorba despre drepturi sociale şi educaţie, domenii esenţiale pentru bunăstarea şi viitorul Europei, dar care sînt neglijate în politica tradiţională din România.”S-a tot vorbit zilele acestea despre faptul că România a primit un portofoliu mai puțin important. Ce reprezintă acest domeniu, „Competențe și Educație, Locuri de muncă și drepturi sociale, demografie”?  Luciana Ghica: „Pentru prima oară Uniunea Europeană îşi propune prin Comisie să aibă un plan anti-sărăcie. Este o chestiune esenţială pentru Europa. Acestea sînt domeniile care ne preocupă ca cetăţeni zilnic: să trăim mai bine, să fim mai sănătoşi, să avem un loc de muncă, să avem un sistem de educaţie care să nu ne împovăreze şi să ne permită să avem locuri de muncă decente şi bine plătite.” Apasă PLAY ca să asculți interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

37 de profesori de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București i-au adresat o scrisoare deschisă ministrei educației, Ligia Deca, prin care solicită modificarea calendarului examenului de bacalaureat. În ciuda acestor cereri, ministra a declarat la TVR că nu se poate reveni la structura calendarului din anii anteriori. În anul școlar 2024-2025, care a început pe 9 septembrie și se va încheia pe 20 iunie 2025, Ministerul Educației a stabilit ca probele scrise de la bac să se desfășoare între 10 și 16 iunie. Profesorii atrag atenția asupra riscurilor pe care le implică organizarea examenului în timpul anului școlar, menționînd că această decizie va crea „disfuncționalități în desfășurarea procesului educațional.”Am discutat cu Dorica Boltașu, profesoară de limba română la Colegiul Național „Iulia Hasdeu”, despre implicațiile organizării bacalaureatului înainte de încheierea anului școlar și despre argumentele profesorilor care au semnat scrisoarea deschisă.De ce a fost decisă organizarea bacalaureatului înainte de încheierea anului școlar?Dorica Boltașu: „În primul rînd pentru că şcoala nu este pregătită pentru a face faţă temperaturilor ridicate din iulie. Forma evaluării examenului de bacalaureat a ajuns atît de complicată, încît timpul în care copiii stau efectiv în sălile de clasă  încinse depăşeşte 5-6 ore. Intră în sală la ora 8, subiectele se dau la ora 9, au la dispoziţie 3 ore, după aceea fiecare elev stă pînă i se scanează lucrarea de către profesor. Lucrările pot avea şi 20 de pagini. Prin urmare elevul ajunge să iasă din sala de examen la ora 14.00, la ora 15.00. Și suportă greu această presiune a temperaturii, a timpului, a emoţiilor. Pe de altă parte, în vara aceasta am asistat la un efort contra cronometru al şcolilor şi al tuturor factorilor implicaţi de a emite diplomele: a trebuit să eliberăm foarte repede diplomele ca să nu piardă copiii înscrierea la facultăţi. Iar cei care pleacă în străinătate au un termen şi mai scurt. Toţi aceşti factori au dus la luarea acestei decizii, o decizie, ca multe alte decizii ale ministerului din ultimii ani, care încearcă să repare o situaţie la care s-a ajuns tot ca urmare a unor decizii ale ministerului.”Ce presupune organizarea examenului în timpul anului școlar?„Să vă spun ce înseamnă un bacalaureat într-o şcoală mare, cum e şcoala în care predau eu. Avem nouă clase de-a XII-a. Asta înseamnă că avem nevoie de cel puţin 18-20 de săli pentru examen. De obicei vin şi vecinii noştri de la „Ady Endre”, deci mai avem nevoie de încă două săli. Dacă avem cîţiva elevi cu CES (cerinţe educaţionale speciale), ajungem undeva la 25 de săli, ceea ce înseamnă că fizic ocupăm toată şcoala. Patru zile nu se pot face ore cu ceilalţi elevi, care au încă ore. În afară de spaţiu, avem nevoie de cîte doi profesori în 25 de săli, deci 50 de profesori, plus încă 10, comisia, plus profesorii de pe culoar - practic, avem nevoie de toată cancelaria pentru bacalaureat. Deci: lăsăm alţi copii descoperiţi. Va fi foarte greu de realizat.” Există riscul ca examenul de bacalaureat să se transforme într-un fiasco, așa cum avertizează profesorii de la Colegiul „Sfântul Sava”? Dorica Boltaşu: „Nu, nu se va transforma într-un fiasco. Corpul profesoral are suficientă conştiinţă şi suportă presiunea copiilor şi a părinţilor astfel încît să-şi îndeplinească misiunea şi să fie un examen de bacalaureat aşa cum au fost şi cele de pînă acum. Singura problemă este că nu e o măsură care a luat în considerare toţi factorii. Ceilalţi copii vor pierde cel puţin o săptămînă de şcoală.” Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Președintele Volodimir Zelenski solicită cu insistență aliaților Ucrainei permisiunea de a folosi rachete cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte militare din interiorul Rusiei. Deși această cerere este de mai mult timp pe agenda diplomatică, Occidentul ezită să dea undă verde, de teama unei escaladări a conflictului cu Rusia. Vladimir Putin a avertizat că, dacă Ucraina va primi permisiunea de a lovi adînc în teritoriul rusesc, va considera acest act o implicare directă a Occidentului în război. Care este motivul pentru care Ucraina are nevoie de această permisiune și de ce întîrzie Occidentul să o acorde? Cum reacționează Vestul la războiul hibrid agresiv purtat de Rusia încă de la începutul invaziei din Ucraina? Despre toate acestea discutăm cu Mihail-Valentin Cernea, expert în etică militară la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată. Mihail-Valentin Cernea: „Sîntem în acelaşi joc pe care Occidentul l-a jucat în toată perioada de cînd a început războiul: ucrainenii cer un tip de armament, o permisiune, occidentalii amînă decizia un an, doi, pînă la urmă acceptă şi Putin nu escaladează. Probabil că, din păcate, acest joc continuă şi acum. Permisiunea va veni. Există unele voci care susţin că tocmai aceste întîlniri care anunţă într-un fel sau altul permisiunea sînt gîndite pentru a-l avertiza pe Vladimir Putin că această permisiune vine şi pentru a-i da un timp să-şi rearanjeze armata, tocmai ca să se evite pericolul de escaladare.”E doar un calcul pragmatic sau există și vreo dilemă etică în legătură cu atacarea teritoriului rus, avînd în vedere implicaţiile asupra civililor sau infrastructurii civile? Poate fi justificată o astfel de decizie dintr-o perspectivă morală?Mihail-Valentin Cernea: „Trebuie să înţelegem contextul în care se află Ucraina. Ucraina se află într-un război existenţial. Asta înseamnă că dacă Ucraina pierde, nu mai există Ucraina. Dacă Rusia pierde, Rusia va continua să existe în graniţele acceptate de legea internaţională de pînă acum. Acest context moral în care se află Ucraina este foarte important de înţeles. Pînă acum nu avem rapoarte despre crime de război comise de ucraineni. Armata rusă are ca politică crimele de război, ţinteşte voit civili, torturează prizoieri de război, pe cînd armata ucraineană nu ţinteşte civili. Şi, dacă în Kursk se petreceau crime de război, sînt convins că Federaţia Rusă ar fi arătat asta lumii întregi. Ştiind foarte clar că riscă să piardă suportul occidental dacă nu respectă legile războiului, nu cred că ar trebui să ne îngrijorăm că Ucraina va utiliza armele cu rază lungă de acţiune pentru a ţinti civili.” Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural