Timpul prezent

Defne Suman ne spune în „Tăcerea Șeherezadei” povestea Smirnei (Izmirul de azi), din perioada destrămării Imperiului Otoman. Orașul-port de la Marea Egee în care au trăit în pace și bunăstare greci, armeni, turci, evrei, francezi, britanici, italieni, un fel de paradis terestru, a fost distrus în mare măsură de Marele Incendiu din 1922, de la finalul războiului greco-turc. Zeci de mii de oameni, greci și armeni, au murit atunci sau au fost uciși. Povestea este spusă din perspectiva unei femei care trece prin ororile istoriei și pune în cuvinte ceea ce nu trebuie uitat. În vocea ei se topesc și vocile altor personaje feminine, astfel că avem în acest roman o perspectivă pe care nu o găsim în cărțile de istorie.Defne Suman a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), unde a fost înregistrat acest interviu, tradus de Sorina Chiper.De ce v-ați oprit asupra acestui episod sîngeros din perioada destrămării Imperiului Otoman şi din istoria mișcărilor naționaliste?Defne Suman: „Locuiam în Grecia cînd am început să scriu la această carte. Și pentru prima dată am auzit o altă poveste despre Smirna, diferită de cea pe care am învățat-o la orele de istorie. A fost ca și cum mi-aș fi scos o haină și aș fi purtat-o pe dos. Auzeam aceeași poveste de pe partea cealaltă a Mării Egee. Și, dacă povestea pe care o știam eu era neagră, povestea nouă, pe care o auzeam de pe cealaltă parte a malului, era albă. Ceea ce m-a făcut să mă gîndesc că probabil există multe alte culori, la mijloc. Așa am decis să scriu povestea Smirnei.”Ați ales să spuneți povestea Smirnei, a mișcărilor naționaliste, a Marelui Incendiu din perspectiva unei voci feminine în care se topesc și vocile altor femei. Ce aduce perspectiva femeilor asupra evenimentelor istorice?Defne Suman: „Cred că doar rescriind istoria prin vocile personajelor feminine, ale femeilor care au acționat în istorie, nu neapărat la nivel politic, pentru că politica este teritoriul bărbaților, putem găsi un spațiu comun unde diferențele nu mai sînt subliniate, ci lăsate deoparte și, în schimb, asemănările sînt îmbrățișate. Și exact de acest lucru avem nevoie astăzi: să ne îmbrățișăm asemănările și nu să ne mai concentrăm atît de mult pe diferențe.”Personajul principal, o Șeherezadă mută vreme de 52 de ani, este o femeie care a străbătut secolul XX, a fost foarte aproape de moarte de mai multe ori iar pe parcursul poveștii se transformă într-o figură mitică. Se naște dintr-o mamă pe jumătate franțuzoaică, pe jumătate grecoaică și un tată turc, e crescută de o familie de greci, e salvată de un turc și familia lui – identitatea ei se compune deci din mai multe etnii, la fel ca identitatea orașului Smirna. Într-o scenă simbolică, se identifică cu amazoana care a fondat orașul și i-a dat numele. Și, la fel ca orașul Smirna, arde și renaște. Cum ați construit acest personaj atît de puternic?Defne Suman: „Așa este, am vrut să am toate componentele Smirnei în această fată. Poate unii se întreabă de ce am avut nevoie de un tată grec pentru Edith și de un iubit turc pentru Edith. Am avut nevoie de acest ADN. În două locuri din roman Edith spune că, dacă ar fi avut o fiică, ar fi numit-o Smirna. Și, cînd Panagiota aleargă prin flăcări și apare acel cal, ea își spune «Eu sînt Smirna, luptătoarea amazoană». Într-adevăr, Șeherezada e Smirna.”„Tăcerea Șeherezadei” a apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Irinei Bojin.Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Uniunea Europeană a adoptat un set de legi privind conținutul online, legi care se concentrează pe protejarea drepturilor fundamentale ale tuturor utilizatorilor și pe stabilirea unor condiții de concurență echitabile. Cum se vor aplica aceste norme la nivelul Uniunii Europene și în fiecare țară? L-am întrebat pe Bogdan Manolea, de la Asociația pentru Tehnologie și Internet, consultant juridic, specialist în dreptul tehnologiei informațiilor. Recent, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România a organizat conferinţa „Reglementarea conţinutului digital – de la Uniunea Europeană la proba practică în România”.Bogdan Manolea: „Domeniul internetului este de mult reglementat în mod unitar la nivelul Uniunii Europene, face parte din piaţa serviciilor care intră sub tratatul UE şi este foarte bine că e aşa. Pentru că altfel, România nu ar fi avut nici o putere de a impune nişte reguli giganţilor globali din domeniu.”Este Uniunea Europeană capabilă să genereze legislație la timp pentru a ține pasul cu evoluția din domeniul tehnologiei, cu toate noutățile care apar în ritm tot mai accelerat în acest domeniu?Bogdan Manolea: „Uniunea Europeană încearcă să facă lucrul acesta dar problema nu e neapărat la text şi la legislaţie, ci la aplicarea ei. Mi se pare că stăm foarte mult să discutăm despre text, dacă e necesar sau nu, dar interesul e din ce în ce mai scăzut în momentul în care vorbim despre aplicarea legii pe termen mediu şi lung.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Probabil fiecare dintre noi are în familie sau cunoaște pe cineva care muncește sau a muncit în străinătate. Migrația economică este unul dintre fenomenele cu implicații economice și sociale considerabile pentru România ultimelor decenii. Dar în ce măsură este studiat și cunoscut? L-am întrebat pe antropologul Bogdan Iancu, unul dintre coordonatorii studiului „Sezonierii. Muncă şi identităţi în mişcare”.Bogdan Iancu: „De multă vreme tot tatonam ideea de a continua proiectul lui Vintilă Mihăilescu, de a încerca să aducem în discuţie şi să reprezentăm ceea ce el numea ţăranul recent. Să declinăm la Muzeul Ţăranului Român din proiecte cum sînt cel al jurnalistei Elena Stancu şi al fotografului Cosmin Bumbuţ sau al lui Petruţ Călinescu şi al altor artişti care documentează migraţia. Pentru că foarte multe instituţii din România nu şi le permit. Sînt proiecte care-i angajează pe iniţiatorii lor pe termen lung să meargă pe urmele unui fenomen cu implicaţii sociale foarte consistente. (...) Cu proiectul „Sezonierii”, am încercat să încarnăm persoanele astea despre care se discută în termeni de cifre, de fenome. Am încercat să le punem un chip, să arătăm condiţiile în care lucrează şi locuiesc.”Migrația economică are impact și la nivel social. Știm că sînt mulți copii care au crescut fără părinți, fiindcă părinții erau la muncă în străinătate. În ce măsură există interes pentru cercetarea acestui subiect: copiii care au crescut cu părinții departe?Bogdan Iancu: „Un fenomen de o asemenea amploare ar trebui să aibă dedicat un institut de cercetare. Ar trebui să înceapă să apară şi politici şi nu doar unele care să sancţioneze, ca pînă acum. Ar trebui văzut care sînt condiţiile în care oamenii aceştia ar putea să rămînă aici sau să-şi ia copiii cu ei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

S-a lansat „Barometrul de Consum Cultural 2023. Comunități de consum în contextul schimbărilor societale”, cu un accent pe consumul de cinema. Am discutat despre cîteva dintre rezultatele studiului cu Carmen Croitoru, directoarea Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), şi Anda Becuţ Marinescu, co-autoare a cercetării.  Una dintre concluzii este că „jumătate dintre participanții la studiu nu au contact direct cu ceea ce presupune consumul de produse culturale sau artistice”. Care sînt explicațiile?  Anda Becuţ Marinescu: „Este un cumul de factori. În multe situaţii este vorba despre lipsa de acces la infrastructura culturală, uneori absentă în localităţi. Un alt obstacol este nivelul economic. Anumite produse sînt greu de accesat din punct de vedere financiar. Pentru o familie cu venituri medii, cu doi copii, consumul cultural devine prohibitiv în anumite situaţii. Şi cel mai important factor, considerăm noi, este lipsa educaţiei culturale şi a conştientizării importanţei culturii.” Carmen Croitoru: „Se mai petrece ceva: un tip de autoexcludere – nu e locul meu acolo, nu e statutul meu social. Uneori, neînţelegînd metafore, simboluri şi semnificaţii, mă autoexclud pentru că nu mai sînt contemporan cu lucrurile care se spun acolo. Sau mesajul nu e pe măsura problemelor mele. Dacă mesajele sînt derizorii, oamenii preocupaţi de viaţa din ce în ce mai complicată pe care o duc şi de grijile pe care le au raportat la viitorul copiilor lor se simt excluşi. Şi asta va fi o mare provocare pentru teatru şi artele spectacolului.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

După ce cancelarul Olaf Scholz l-a demis pe ministrul de finanțe, liberalul Christian Lindner, și alți miniștri liberali și-au anunțat plecarea din guvern, generînd astfel o criză politică în cadrul coaliției tripartite care guvernează Germania. Profesorul Valentin Naumescu, de la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, consideră că „e o criză politică planificată de către cele trei partide germane implicate, astfel încît nimeni să nu aibă de pierdut. Toți cei trei actori politici vor avea de cîștigat din modul în care au decurs pînă acum lucrurile în această așa-zisă criză guvernamentală, care de fapt este o soluție la finalizarea mandatului actualei coaliții-semafor, cum e numită în Germania, coaliția roșu-galben-verde între social-democrați, liberali și verzi. Un sfîrșit al coaliției pe care toată lumea îl aștepta, care era previzibil de mai multe luni, pentru că sondajele indicau o scădere alarmantă a popularității acestui guvern, dar căreia nu-i găseau o soluție de ieșire, un exit strategy. Și iată, în fine, a fost găsită modalitatea care să nu afecteze foarte mult interesele partidelor și să ofere un sfîrșit relativ demn și pentru cancelarul Olaf Scholz.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Romanul „Prinde iepurele” de Lana Bastašić (Black Button Books, trad. Octavia Nedelcu) are în centru povestea prieteniei dintre două tinere din Bosnia, care ajung să se reîntîlnească după 12 ani de tăcere. Una dintre ele, cea care spune povestea, Sara, a trăit în Dublin în tot acest timp, iar cealaltă, Lejla, a rămas în țara natală. Vor face împreună o călătorie la Viena, prilej de fapt să călătorească în trecut, în trecutul lor comun, în trecutul recent al Bosniei. Deși nu e în prim-plan, războiul care a măcinat Bosnia e prezent în fundal, e un fel de elefant din încăpere, e ceea ce desparte și unește personajele. Lana Bastašića fost la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), unde am înregistrat acest interviu, tradus de Daniel Nedelcu.Lana Bastašić: „Niciodată nu mi-am dorit să scriu o carte despre sîrbi, croați, bosniaci. Ci am vrut să scriu despre oameni. Pentru că războiul te face să nu vezi oamenii ca oameni, în primul rînd, ci să te gîndești la ei în termeni de etnie, religie, etc.”Cum ajung oameni care trăiau în bună vecinătate să se omoare între ei, așa cum s-a întîmplat în războaiele din fosta Iugoslavie?Lana Bastašić: „Nu știu dacă sînt capabilă să răspund la o întrebare atît de mare. Dar totul începe de la limbă și povești. Și începe cu propaganda dezumanizării celuilalt. Odată ce fascismul reușește să te convingă că cealaltă persoană nu e o persoană, că reprezintă mai puțin decît tine, cred că natura umană e în stare de orice. Nu cred în rău. Răul e ceva ce se întîmplă în basme. Dar cred că natura umană poate fi împinsă spre extreme în anumite circumstanțe. În același timp, ca oameni sîntem capabili de empatie și dragoste și cred că aceasta e lupta pe care trebuie să ne-o asumăm.”Povestea o spune Sara, fata șefului de poliție din Banja Luka și prietena Lejlei, al cărei frate, Armin, a dispărut într-o zi fără urmă. Așa cum au dispărut mulți alți tineri bosniaci musulmani din oraș. Aici e un ecou al traumei provocate de războaiele din fosta Iugoslavie, de genocidul și crimele de război de care au fost găsiți vinovați liderii militari sîrbi. De ce ați ales să spuneți povestea prin vocea Sarei?Lana Bastašić: „Cînd am început să mă gîndesc la această poveste, Lejla ar fi trebuit să fie personajul principal. Dar a trebuit să-mi amintesc că aceasta nu e povestea mea, pentru că nu am un nume musulman și nu am trecut prin ce au trecut acești oameni în țara mea. Deci a trebuit să-mi amintesc privilegiul meu la acel moment și a trebuit să-l includ în text. Și, de asemenea, a trebuit să-mi pun întrebarea: cine spune povestea unui război? Pentru că uneori e mult mai important să ne întrebăm cine ne spune povestea decît să ne gîndim la evenimentele care au avut loc. Am vrut ca cititorii să își dea seama că, dacă ar fi citit o carte în care Lejla ar fi fost personajul principal și naratorul, ar fi fost o cu totul altă carte.”Romanul „Prinde iepurele”, publicat în 2018, a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură și a fost tradus în peste 15 limbi. Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

Liderii europeni se întîlnesc joi și vineri la Budapesta, unde vor discuta despre relațiile cu Statele Unite ale Americii, după victoria lui Donald Trump. La reuniunea Comunității Politice Europene și summitul informal al Consiliului European se va discuta și despre provocările de securitate la adresa Europei, despre migrație și despre competitivitatea europeană. Și-a anunțat prezența și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Care vor fi noile provocări de securitate pentru Europa, odată ce Donald Trump se va întoarce la Casa Albă? L-am întrebat pe Bogdan Nedea, analist de politică internațională. Donald Trump spunea în campania electorală că, dacă ajunge din nou preşedinte al SUA, va opri războiul din Ucraina chiar înainte de a prelua oficial mandatul, în ianuarie 2025. La ce să ne așteptăm în viitorul apropiat?Bogdan Nedea: „Răspunsul scurt este că nimeni nu ştie. Răspunsul lung este că Donald Trump va trebui să aducă substanţă lucrurilor promise în campanie. Cel mai probabil, în primă instanţă o să se concentreze pe obiective interne, cele pentru care a fost ales: economia şi migraţia.”Lituanianul propus pentru funcţia de  comisar european pentru apărare, Andrius Kubilius, a spus că UE trebuie să cheltuiască mai mult pentru securitate din cauza lui Putin și nu din cauza alegerii lui Donald Trump. Cum ar putea să-și întărească Europa apărarea?Bogdan Nedea: „Apărarea este în capul agendei noii Comisii. Fie că vorbim despre politici comune, despre achiziţii comune, este evident că industria de apărare continentală este insuficientă pentru nevoile actuale. Apariţia funcţiei de comisar european pe apărare (o funcţie nouă) indică cît de mult accent se pune în momentul de faţă pe această temă. Situaţia, aşa cum este prezentată în cadrul noii Comisii, are legătură şi cu o previziune de scădere a implicării americane în securitatea europeană.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Republicanul Donald Trump a cîștigat alegerile pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii. De asemenea, republicanii au cîștigat majoritatea în Senat. Ce reprezintă victoria lui Donald Trump și a republicanilor pentru Statele Unite dar și pentru Europa și pentru politica externă a Americii? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Robert Lupițu: „Există o discrepanţă foarte mare între aripile ultraconservatoare din Partidul Republican şi cele foarte progresiste, foarte la stînga din Partidul Democrat, încît s-a pierdut centrul, s-a pierdut moderaţia. Acolo e de lucrat dar nu ştiu în ce măsură Donald Trump poate veni către o abordare mai moderată. Poate de aceea democraţii au pierdut. Pentru că – este analiza mea – prin Joe Biden nu doar că se închide secolul XX în relaţiile internaţionale şi în istoria relaţiilor trans-atlantice, dar dispare şi ultima formă pe care am văzut-o la nivel de lidership de stat de discurs moderat, centrist, capabil să concilieze ambele zone ale politicii bipartizane a SUA.”Şi Donald Trump, şi Kamala Harris au promis bunăstare. Cum va putea Donald Trump să aducă bunăstarea în familiile din zonele defavorizate, din satele şi orăşelele mici, izolate, în care a şi cîştigat, de altfel?Robert Lupițu: „În discursul de revendicare a victoriei, Donald Trump a spus că va fi un preşedinte pentru toţi. Un om care a capitalizat politic polarizînd a susţinut un discurs în care nu şi-a criticat oponenţii politici, a vorbit despre votul popular – vedeţi cît contează în mintea lui legitimitatea politică, deci chiar zona unde a fost atacat, ceea ce înseamnă că lucrurile acestea au ajuns la el într-o formă sau alta, el a căutat să se legitimeze. Şi a folosit un termen pe care şi Joe Biden l-a folosit în discursul său de revendicare a victoriei din 2020: e momentul să ne vindecăm ca naţiune. Ceea ce va face Donald Trump în continuare va fi să readucă cît mai mult din industrie, din procesele de producţie, din servicii în economia americană.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Academia Română intenționează să reorganizeze institutele pe care le are în subordine. Din 70 de institute și centre din toată țara, 20 ar urma să-și piardă personalitatea juridică și să fie coordonate de filiale din București, Cluj, Iași și Timișoara. Reformă prin comasare? Directorul Institutului de Istorie a Religiilor Eugen Ciurtin, a reacționat public în legătură cu această reformă. I-am invitat la „Timpul prezent” pe președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop și pe Eugen Ciurtin. O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Maia Sandu a cîștigat un nou mandat de președintă a Republicii Moldova, obținînd 55% din voturile exprimate duminică. Ce urmează pentru Republica Moldova? Cum va trebui să se pregătească țara vecină pentru alegerile parlamentare de anul viitor? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.Maia Sandu a cîştigat alegerile cu o diferenţă de 10%. E un scor neaşteptat? A fost o surpriză?Angela Grămadă: „Da, pentru că turul întîi a arătat că situaţia poate fi foarte complexă şi că e nevoie de foarte multă investiţie politică şi nu numai pentru ca lucrurile să revină la un făgaş normal. Făgaş normal pentru Republica Moldova înseamnă să redai suflu acelei idei de integrare europeană care a trecut la limită în cadrul referendumului, cu doar două săptămîni înainte de al doilea tur de scrutin. Cea mai mare surpriză, pe lîngă rezultatul obţinut de Maia Sandu, a fost reacţia publicului din Republica Moldova şi reacţia oamenilor care au plecat din ţară şi totuşi nu au uitat de Republica Moldova şi au întors lucrurile într-o direcţie total opusă faţă de cea la care se aşteptau cei care pun presiune pe Republica Moldova, din afară, şi nu doresc ca aceasta să-şi atingă obiectivele de dezvoltare şi să devină membră a Uniunii Europene.”Ce urmează pentru Maia Sandu?Angela Grămadă: „Prima discuţie pe care o va avea va trebui să fie în interiorul partidului care a susţinut-o (Partidul Acţiune şi Solidaritate, PAS). Ea va trebui să aibă o discuţie onestă atît cu reprezentanţii Executivului, acei miniştri care nu facilitează reforme şi politici publice, care nu dau randamentul necesar pentru această perioadă, cît şi cu colegii din PAS. (...) În momentul de faţă, cu un Guvern care e într-o scădere a popularităţii, acest partid va trebui să identifice noi lideri care să poată avea aceeaşi tracţiune în faţa electoratului. În afară de Maia Sandu, nu există în prezent figuri care să preia rolul de lideri în cadrul acestei formaţiuni politice. În şase luni avem alegeri parlamentare în Republica Moldova şi ei nu se vor putea baza exclusiv pe imaginea pozitivă a Maiei Sandu. E nevoie acum de asanarea acestei formaţiuni politice.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural