Timpul prezent

Laura T. Ilea este doctor în filozofie și în literatură comparată, este conferențiar la Departamentul de literatură comparată al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și publică în română și franceză studii literare, eseuri și proză. Am vorbit cu autoarea despre volumul ei de eseuri intitulat „Nomadism. Despre gândirea care devine corp” (Editura Litera). O carte atipică, un du-te-vino între viața trăită și viața gîndită, între filosofie și literatură, între diverse spații, între diverse vîrste, între corp și gîndire. O carte în care reflecția filozofică se împletește cu naturalețe cu cronica literară și cu descrierea unor episoade autobiografice, o carte de călătorie și, în egală măsură, o carte în care te poți opri pentru a reflecta, împreună cu autoarea și pentru a te adînci totodată în propriile căutări. Am întrebat-o pe autoare de ce a ținut să pună împreună dimensiuni atît de diferite, care, pînă la urmă, construiesc un întreg.Laura T. Ilea: „Cred că nu putem parcurge ceea ce se întîmplă în lumea noastră astăzi, la viteza accelerată căreia îi sîntem supuși și la schimbările incredibile cărora trebuie să le facem față, fără a încerca să punem laolaltă toate aceste niveluri. Fac o pledoarie pentru o condiție a mișcării, care e capabilă să surprindă aceste transformări. Sîntem în plină metamorfoză și această metamorfoză nu se încheie niciodată. Problema e întotdeauna cum s-o captezi, cum să o faci perceptibilă, cum s-o transmiți mai departe celorlalți ca să aibă sens. (...) Am avut peste timp senzația că multe dintre gînduri nu le dusesem pînă la capăt, pentru că nu trăisem, pentru că nu mă mișcasem, pentru că nu mă supusesem acestor transformări cărora m-am supus între timp.” „A gîndi înseamnă a vrea să spui lumea. A n-o lăsa să meargă înainte fără tine.” scrie Laura T. Ilea chiar la început. Iar aici „a gîndi” este sinonim cu „a scrie”. Cartea ei e și o căutare a sensului, o preocupare pentru cum și ce le lași moștenire celor mai tineri și pentru cum poate scrisul să fie un mecanism care generează sens. Laura T. Ilea: „Din eșecurile și ratările unor experiențe rămîne un rest și-acolo începe scrisul. (...) Scrisul e acest rest care vine, de multe ori, din ratările evenimentelor importante și recompune un sens, recompune întregul. Mintea noastră e inerent fabulatorie. Nu putem să sărim dintr-un punct într-altul, ci trebuie să găsim între ele acea axă care să le lege.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Republica Moldova se pregătește pentru alegerile prezidențiale și referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană, care vor avea loc în 20 octombrie. În aceeași zi cu scrutinul prezidențial, moldovenii sînt invitați să spună dacă doresc înscrierea în Constituția Republicii Moldova a aspirației de aderare a țării la Uniunea Europeană. De ce autoritățile consideră necesară schimbarea Constituției în acest sens? Care sînt principalele teme de campanie electorală? În ce măsură sînt pregătite autoritățile moldovene să descopere și să descurajeze scheme de finanţare ilegală şi corupere venite pe filieră rusă şi menite să influenţeze votul cetăţenilor? L-am întrebat pe expertul în politici publice Andrei Curăraru, de la WatchDog, Republica Moldova. Andrei Curăraru: „Este un efort fără precedent din partea Federaţiei Ruse de a dezinforma, cu implicarea unui număr mare de actori, de la preoţi, la lideri de opinie locali, la jurnalişti care au devenit peste noapte politicieni dar şi prin scheme de corupere care au ţintit o cifră gigantică pentru Republica Moldova: circa 130.000 de oameni implicaţi într-un fel sau altul în scheme de corupţie, oameni care au primit sume de bani pentru a vota NU la referendum dar şi pentru a susţine un candidat la prezidenţiale. (...) Noi, la WatchDog, am identificat circa 200 de linii narative false legate de Uniunea Europeană care circulă în Republica Moldova. Încercăm sistematic să le demascăm, să le contracarăm atunci cînd le vedem promovate mai activ.”Ce impact ar putea avea pe termen lung acest referendum asupra relaţiilor dintre Chişinău şi Transnistria, avînd în vedere contextul geopolitic sensibil?Andrei Curăraru: „Acum avem o situaţie un pic bizară. Peste 80% din exporturile din Transnistria merg în Uniunea Europeană. Vedem o susţinere cu mult mai mică din partea Federaţiei Ruse pentru acest regim secesionist. Iar în special clanul Sheriff, care domină economic această regiune, este interesat de accesarea fondurilor de pre-aderare, de investiţii în infrastructura de acolo şi de posibilitatea de a găsi o soluţie prin care să continue activităţile economice cu UE. Or, europenizarea ar putea să creeze nişte pre-condiţii pentru Republica Moldova să-şi soluţioneze acest conflict care durează de mai mult de 30 de ani.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Lipsa unui loc de muncă stabil îi face pe refugiaţii ucraineni care trăiesc în România vulnerabili la exploatare şi la traficul de persoane. Femeile singure cu copii sînt persoanele cele mai expuse și susceptibile de a intra în vizorul traficanţilor, se arată într-un studiu privind fluxurile de refugiați ucraineni și vulnerabilitățile cu privire la traficul de persoane, publicat de Fundaţia International Justice Mission (IJM). Am vorbit cu Cristina Panov şi Alex Metelchin, de la IJM, despre situaţia refugiaţilor ucraineni din România.Cristina Panov: „Foarte mulţi (dintre cei care au răspuns la chestionar) au semnalizat exploatarea prin muncă, avînd peste 8 sau 10 ore de muncă şi condiţii neclare în contract. Ceea ce se explică în mare parte şi prin faptul că nu au un contract pe care să-l înţeleagă şi nu au servicii de traducere. Un alt aspect semnalizat de mai multe ori a fost hărţuirea sexuală şi abuzul sexual.”Alex Metelchin: „Şi eu sînt considerat refugiat, pentru că înainte de război am trăit în Ucraina şi din martie 2022 am venit cu familia în România şi sprijinul care a fost oferit şi care încă există de la autorităţile locale şi de la ONG-uri este extrem de important. (...) Părerea ucrainenilor despre România înainte de război a fost aşa, un pic dubioasă, dar după doi ani şi jumătate, că majoritatea refugiaţilor stau în România de la începutul războiului, şi-au schimbat părerea şi acum îşi văd viitorul în România şi vor să-şi construiască viaţa aici.”Cum credeţi că e înţeles în România fenomenul migraţiei ucrainenilor aici?Cristina Panov: „Există deja un soi de oboseală pe acest subiect, din păcate, dar e normal, pentru că sîntem deja la mai bine de doi ani şi jumătate de la începutul războiului, nu mai e un hot topic. Însă sînt încă foarte mulţi oameni care consideră că pot ajuta şi că vor să ajute ucrainenii şi chiar se implică.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cum apar reprezentate femeile în presa românească? Jurnaliştii Diana Oncioiu şi Vlad Stoicescu au cercetat acest subiect şi au publicat raportul „În umbra stereotipurilor: de la mamă la vampă”. De ce e important cum se raportează presa la femei? Care sînt diferenţele între felul cum prezintă femeile pe de-o parte presa locală şi pe de altă parte presa centrală? S-a schimbat ceva de-a lungul timpului în felul cum se scrie despre femei în presa noastră? Am întrebat-o pe jurnalista Diana Oncioiu.Diana Oncioiu: „Felul în care scriem despre femei influenţează ulterior discursul public, cum ne raportăm la violenţa domestică şi cum ne raportăm la infracţiunile sexuale. Cînd scrii pe bandă rulantă articole, ştiri în care femeia este tratată ca un obiect, e foarte uşor apoi, în cazuri de violenţă domestică sau de infracţiuni sexuale, să spui că victima a fost de vină.”Are presa şi responsabilitatea de a educa?Diana Oncioiu: „Cred că treaba presei este de a informa responsabil. Dar cred că ajungi să te duci şi pe subiecte unde nu există dezbatere în spaţiul public. Violenţa domestică este, cred, cel mai bun exemplu. La un moment dat, jurnaliste din redacţii mainstream sau din reacţii independente au împins subiectul ăsta şi l-au pus pe agenda publică. E şi asta, pînă la urmă o formă de a face educaţie, dincolo de informare. Pentru că-ţi explică un fenomen în profunzimea lui.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Se împlinește un an de la atacul Hamas asupra Israelului, cînd militanții Hamas au ucis peste 1200 de oameni și au răpit 251. Israelul a ripostat în forță, prin atacuri cu rachete și intervenții terestre în Fîșia Gaza, cu scopul de a anihila gruparea Hamas și de a elibera ostaticii. În urma atacurilor au murit peste 41.000 de oameni. Armata israeliană a anunțat că peste 17.000 dintre cei uciși sînt luptători Hamas. Între timp, Israelul a început și o ofensivă împotriva grupării Hezbollah, din Liban. Iar Iranul a reacționat atacînd cu rachete teritoriul israelian. Ce s-a schimbat în regiune în urma evenimentelor sîngeroase derulate pe parcursul ultimului an? Care e imaginea pe plan internațional a Israelului, la un an de la atacul terorist al Hamas? Ce perspective politice sînt pentru Fîșia Gaza, devastată de atacurile israeliene? L-am întrebat pe Rufin Zamfir, analist de politică internațională.Rufin Zamfir: „Vedem azi un stat israelian hotărît să ducă acest conflict pînă la capăt, un capăt pe care nu l-a definit, fără să ia în calcul posibilitatea unor negociri, cel puţin în această etapă. ”Israelul și-a propus eliminarea grupării Hamas și eliberarea ostaticilor. Nu au fost eliberați toți ostaticii care mai sînt în viață. Iar eliminarea grupării militare Hamas se face cu prețul morții a zeci de mii de civili din Fîșia Gaza. Care e imaginea pe plan internațional a Israelului, la un an de la atacul terorist al Hamas?Rufin Zamfir: „Această imagine este într-o degradare continuă. (...) Felul în care guvernul israelian a acţionat pînă acum, violenţa fără sens în unele cazuri raportate de presa internaţională, această cerbicie în a refuza dialogul – toate au lovit foarte puternic în imaginea pe care Israelul o are la nivelul societăţii. Este important să subliniem că această imagine erodată este, din păcate, pe nedrept decontată de poporul israelian. Nu de liderii politici. Şi acesta este un rău care va avea repercusiuni pe termen mediu, dacă nu lung.”Ce perspective sînt pentru Fîșia Gaza?Rufin Zamfir: „Din păcate pentru populaţia din Fîşia Gaza, din păcate pentru comunitatea internaţională şi pentru lumea modernă de la care pretindem că ne tragem, ce se va întîmpla acolo va fi o criză umanitară ce se va adînci probabil pînă la nişte cote echivelente cu cele mai sinistre crize pe care omenirea le-a trăit. (...) Mă tem că, la un an de la începerea acestui conflict armat, rămînem doar cu gustul amar pe care pragmatismul politic îl imprimă acţiunilor împotriva civililor.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Adolescente sau femei foarte tinere sînt personajele principale din povestirile Cristinei Chira. Căutările specifice vîrstei, relațiile de cuplu, tatonările, ezitările, incertitudinile, așteptările sînt explorate narativ din perspectiva lor, a tinerelor femei. Iar accentul nu e pus atît pe situații, cît pe atitudinea și reacțiile personajelor. Volumul Cristinei Chira se numește „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” și a apărut la Editura Polirom. Am vorbit cu autoarea lui despre perspectiva din care și-a scris povestirile, despre explorarea vîrstei adolescenței, despre muzica din carte, care însoțește ca o coloană sonoră personajele și ne-am întrebat dacă nu cumva volumul ei de debut este și un fel de replică, din perspectivă feminină, la romanul lui Ovidiu Verdeș, „Muzici și faze”, care de asemenea vorbește despre adolescență, dar din perspectivă masculină.Cristina Chira: „Eu am crescut citind foarte mult iar lucrurile astea m-au format: modul cum erau prezentați bărbații, modul cum erau prezentate femeile, modul cum era prezentată dinamica dintre ei. Cultura are capacitatea de a ne crea scenarii de abordare a vieții, de înțelegere a vieții. Și, pentru că în adolescență dar și mai tîrziu, de fiecare dată cînd citeam cărți, fie scrise de autori români, fie în traducere, majoritatea se concentrau pe perspectiva masculină, pe ce înseamnă să fii băiat, cum se raportează băieții la fete, care sînt interesele lor, mi s-a părut că lipsește punctul de vedere feminin. Și poate că într-un fel am avut un moment de rebeliune, de frondă și am vrut să spun: uite asta gîndesc femeile, așa se raportează fetele la aceste experiențe.”E o carte despre adolescență dar e și o carte pentru adolescenți?Cristina Chira: „Eu nu am scris-o neapărat pentru adolescenți dar am primit un feedback foarte bun de la adolescenții cărora le-a picat în mînă. Și fete, și băieți. Ceea ce pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută. E normal să vrei să înțelegi cum gîndește celălalt gen. (...) Am avut emoții pentru că m-am întrebat dacă nu e cumva prea milenială, dacă nu cumva reperele de timp, de spațiu, reperele culturale fac poveștile greu de înțeles. Dar adolescenții care au citit au zis că au înțeles perfect despre ce e vorba, da, așa e cînd îți place un băiat, așa e cînd îți place o fată, așa e cînd te cerți cu părinții.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Profesioniștii din domeniul patrimoniului vor adopta zilele acestea „Manifestul pentru protejarea patrimoniului cultural din România”, un document care vorbește despre priorități în vederea salvării, protejării și valorificării patrimoniului. Documentul va fi adoptat în marja Summitului European al Patrimoniului Cultural, ce va avea loc la București în perioada 6-8 octombrie. Ce spune legislaţia cu privire la protejarea şi conservarea patrimoniului? De ce e nevoie de un „Manifest pentru protejarea patrimoniului cultural din România”? Cum poate deveni patrimoniul cultural sursă de cîștig economic? Ce așteptări au pentru Româniaspecialiştii din domeniu de la acest summit european care va transforma Bucureștiul în capitala patrimoniului cultural? L-am întrebat pe Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR). Ștefan Bâlici: „Ar fi important să aplicăm legislaţia pe care o avem. Avem o problemă serioasă cu cunoaşterea legii, în primul rînd, şi apoi cu aplicarea ei. Şi cred că merită gîndite intervenţii punctuale acolo unde ele chiar sînt necesare ca să putem face soarta patrimoniului mai bună. (...) Există un proiect, aflat undeva pe un parcurs administrativ-legislativ: ratificarea Convenţiei de la Faro a Consiliului Europei privind valoarea socială a patrimoniului cultural. Această convenţie e foarte importantă pentru că propune o nouă definiţie a patrimoniului. Patrimoniul cultural, spune Convenţia de la Faro, e format din acele resurse moştenite din trecut, identificate ca atare de comunităţi şi pe care comunităţile se angajează să le transmită către generaţiile viitoare. Deci accentul nu mai e pus pe loc, pe obiect, pe tangibil, ci pe oameni, pe comunităţi.”Cum am putea găsi un echilibru între nevoia de modernizare şi dezvoltare a oraşelor şi nevoia de a conserva patrimoniul construit?Ștefan Bâlici: „Nicăieri în lume şi nici la noi n-ar trebui să se pună problema acţiunii dedicate patrimoniului strict în termeni restrictivi. Cu alte cuvinte, nu ne ocupăm de patrimoniu doar pentru a impune interdicţii. Din contră, ne ocupăm de patrimoniu pentru a-l valoriza ca resursă pentru dezvoltare, dar o dezvoltare care porneşte de la respectul pentru ceea ce am moştenit. Asta sigur că înseamnă o altă paradigmă decît dezvoltarea dirijată de profit ca unică ţintă, dezvoltarea speculativă care produce distrugere, probleme sociale şi, pe termen lung, economice. Vorbim de dezvoltarea care se bazează pe o înţelegere a ceea ce există şi a potenţialului. Clădirile pot fi modificate şi adaptate, e chiar o condiţie ca ele să poată fi utilizate la exigenţele societăţii actuale pentru locuire.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu şi Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Partidul Libertății (FPÖ), considerat de extremă dreapta, a cîștigat alegerile din Austria, obținînd 29% din voturi. Celelalte formațiuni care intră în parlament nu doresc să facă o coaliție guvernamentală cu acest partid. Vorbim despre rezultatele alegerilor din Austria precum și despre contextul mai larg și mai vechi al ascensiunii partidelor de extremă dreapta, suveraniste, populiste în UE și despre recomandările din Raportul Draghi. De asemenea, ne-am uitat și spre Orientul Mijlociu, unde Iranul a atacat cu rachete Israelul, ca reacție la operațiunile recente ale Israelului pe teritoriul Libanului, în urma cărora au fost uciși mai mulți luptători și lideri Hezbollah. Invitatul nostru este Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Victoria certă a Partidului Libertății din Austria nu e și o garanție că va intra la guvernare. Va reuși liderul Partidului Popular, Karl Nehammer, clasat pe locul al doilea, să formeze o majoritate stabilă? Valentin Naumescu: „Probabil că da. Este aproape sigur că Herbert Kickl, liderul Partidului Libertății, nu va ajunge cancelar al Austriei. Nu ar ajunge nici dacă, să presupunem, partidul său ar forma o coaliție și ar participa la guvernare, pentru că am văzut ce s-a întîmplat în cazul Olandei. Și acolo partidul extremist s-a plasat pe primul loc, pînă la urmă a reușit să negocieze o coaliție majoritară și guvernează, dar cu un alt premier, pentru că au fost nevoiți să renunțe la nominalizarea liderului de partid.”Partidul Libertății (FPÖ) a cîștigat alegerile din Austria cu un discurs anti-migraționist, cu promisiunea că Austria va opri fenomenul migrației, că va expulza migranți. De ce e resimțită atît de intens problema migrației?Valentin Naumescu: „Austria a fost întotdeauna interfața lumii occidentale cu lumea orientală. A avut întotdeauna o sensibilitate politică și culturală mai mare față de ceea ce venea dinspre Est, considerîndu-se apărătoarea lumii occidentale și expusă unor riscuri mai mari. De aceea la un moment dat a cochetat cu ideologia nazistă. Apoi, după Al Doilea Război Mondial, pentru a se proteja la interfața dintre lumi, în Războiul Rece, a acceptat multe dintre condițiile lui Stalin, inclusiv această neutralitate de care tot vorbește Austria pînă în prezent. E o țară care, deși mică, are un rol politic important. Nu prea ne putem bizui pe politicile austriece. Ei sînt, într-adevăr deranjați de nivelul migrației, e o problemă pe care societatea austriacă o resimte, nu e o invenție a partidului extremist sau a Partidului Popular. Acum li s-a dat satisfacție de la Bruxelles și prin faptul că portofoliul pentru migrație i-a fost oferit comisarului austriac în noua Comisie Europeană. Aceasta ar putea fi și o șansă pentru România, în mod paradoxal. Pentru că guvernul de la Viena, scăpat de presiunea electorală, în plus obținînd portofoliul migrației la Comisia Europeană, poate să spună pe plan intern că a obținut garanțiile din partea Comisiei Europene că Uniunea se va implica și va lua măsuri pentru controlul frontierelor externe ale UE. S-ar putea ca în această scurtă fereastră de oportunitate să avem o decizie favorabilă pe Schengen pentru România.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

În 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că România a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie în cazul cuplurilor de același sex, obligînd statul să asigure protecția juridică a acestora. Statul nu a implementat încă măsurile necesare. Jumătate din statele Uniunii Europene permit căsătoria între persoanele de același sex. În zece țări există formule alternative de recunoaștere și protecție a uniunii dintre persoane de același sex sub forma parteneriatului civil. România se află printre ultimele țări europene care nu acceptă nici măcar parteneriatele civile. În 2024, un sondaj realizat la solicitarea Asociației ACCEPT a arătat că românii sînt tot mai pregătiți să accepte căsătoriile între persoane de același sex. De ce statul român ezită să recunoască legal aceste familii și ce s-a întîmplat de la decizia CEDO pînă în prezent? Despre toate acestea am discutat cu Teodora Roseti Ion Rotaru și Victor Ciobotaru, reprezentanți ai Asociației ACCEPT. Teodora Roseti Ion Rotaru: „Avem o hotărîre a Curţii Constituţionale din 2018, în cauza Coman şi alţii împotriva României, care spune foarte clar: toate familiile bazate pe cupluri de acealşi sex din România au dreptul la recunoaştere juridică legală în timp şi prin lege. Curtea Constituţională a chemat atunci Parlamentul să legifereze. Cînd am văzut că referendumul (pentru familie) nu a trecut şi că, după referendum, o propunere semnată de toate partidele politice privind reglementarea parteneriatului civil a stagnat, n-a fost votată cu celeritate, ne-am dat seama că oamenii noştri au nevoie de reprezentare în instanţă. Plîngerile lor s-au întemeiat tocmai pe lipsa de recunoaştere şi protecţie în toate domeniile vieţii lor. Vorbim despre tot ce înseamnă încălcarea dreptului la viaţă privată şi de familie, aşa cum se distinge el în domeniul moştenirii, chestiuni patrimoniale, posibilitatea creşterii şi educării minorilor, vorbim de tot ce ţine de accesul la partener la spital, decizii asupra partenerului în situaţii de urgenţă. Sînt chestiuni normale, pe care persoanele heterosexuale le iau de-a gata, şi care sînt complet inaccesibile cuplurilor de acelaşi sex.”Ce s-a întîmplat din 2023, cînd a venit decizia Curții Europene a Drepturilor Omului și pînă în prezent, ce trebuia să facă statul român?Victor Ciobotaru: „Statul român ar fi trebuit să aibă decenţa de a accepta din start hotărîrea CEDO, însă guvernul a atact hotărîrea, la Marea Cameră, ştiind că nu are argumente, pentru că anterior, CEDO se pronunţase într-un atac similar, în cazul Fedotova împotriva statului rus, în care era contestată o hotărîre similară a CEDO, pentru că societatea nu ar fi fost pregătită. Exact pe aceleaşi argumente utilizate de statul rus şi care au fost respinse de CEDO, guvernul român a ales să conteste hotărîrea şi în cazul nostru, al celor 21 de familii. Răspunsul a venit foarte repede din partea CEDO şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului a devenit definitivă. Asta se întîmpla în septembrie 2023. S-a împlinit un an de atunci. În această perioadă statul român ar fi trebuit să vină cu un plan concret de punere în aplicare a hotărîrii CEDO. Statul român, în loc să vină cu un plan concret, a venit cu un răspuns de o pagină în care a spus că paşii făcuţi pînă la momentul respectiv au constat în traducerea hotărîrii – care era oricum făcută de CEDO – care a fost transmisă instituţiilor abilitate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Fundația International Justice Mission a lucrat recent la două proiecte legislative care au ca scop îmbunătățirea protecției victimelor traficului de persoane și încadrarea proxenetismul în formă agravată la trafic de persoane. De ce e nevoie de modificarea legislaţiei cu privire la aceste infracţiuni? Cum vor fi protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege? L-am întrebat pe Ștefan Coman, de la Fundația International Justice Mission.Știm care este amploarea traficului de persoane care provin din România?Ștefan Coman: „Ştim. Şi ştim că oricum la nivel global sîntem la un record al tuturor timpurilor. Mai mulţi oameni sînt astăzi exploataţi decît au fost vreodată în istorie, mai mulţi decît în perioada negoţului transatlantic de sclavi din Africa spre continentele americane. În România vorbim despre aproximativ 500 de victime identificate anual, dar realitatea este că sînt mult mai multe victime neidentificate.” De ce vor fi mai bine protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege pe care le-ați propus?Ștefan Coman: „Partea de asistenţă legală ar trebui să funcţioneze mai bine odată cu majorarea comisioanelor pentru avocaţii din oficiu. Odată cu noutăţile procedurale în care victima cere avans la compensaţii, cere bani în momentul în care este identificată, ştiind că urmează un proces, dacă primeşte aceşti bani pentru chestiuni de urgenţă, statul este obligat inclusiv să facă sechestre asiguratorii, să ia măsuri ca să se asigure că există bani de luat de la inculpat în momentul în care o să se ajungă acolo. Faptul că victima are perspectiva că la un moment dat o să-şi recupereze prejudiciile este un lucru deosebit de important. Dacă ai fost exploatat un an, cinci ani, zece ani, paisprezece ani – că avem şi asemenea cazuri –, suma respectivă de bani ţi se datorează. Ţi-a luat cineva viaţa şi există şansele să obţii înapoi ceva din ea, măcar pe parte materială, chiar dacă emoţional o să rămîi cu nişte traume pe toată viaţa.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Ștefan Coman despre cum noile proiecte legislative pot schimba soarta victimelor traficului de persoane!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural