Timpul prezent

Relații de familie. Suferință transmisă de la o generație la alta. Multă ironie înțepătoare. Dar și un pic de speranță, la final. Sînt doar cîteva dintre ingredientele care intră în compoziția romanului „Pitulicea” de Anne Enright (Humanitas Fiction). Am vorbit cu traducătoarea sa, Iulia Gorzo, despre complexitatea și subtilitatea cu care Anne Enright își construiește personajele, despre ironie, despre diversele partituri pe care le construiește cu abilitate – de la limbajul unei tinere de azi, influențat de limbajul prescurtat din mediul online, pînă la limbajul poeziei –, despre cum descrie violența și cum explorează trauma de abandon transmisă de la o generație la alta.Iulia Gorzo: „Cînd mă gîndesc la o carte la care lucrez, de multe ori fac un exercițiu de concizie și mă întreb care ar fi cuvîntul care rezumă pentru mine cartea. Iar în cazul romanului «Pitulicea» de Anne Enright cuvîntul ar fi subtilitate. E o carte foarte subtilă. Chiar dacă se întîmplă foarte multe lucruri și poveștile sînt destul de clare, chiar dacă tratează un subiect dur, trauma de abandon care se transmite generațional, felul în care Enright spune povestea este mereu subtil. Nu ne spune ce să gîndim, nu ne spune cum să privim personajele. Ea are o distanță față de personaje, nu e moralizatoare, nu e nici extrem de caldă sau de prietenoasă. E pur și simplu o distanță care-ți permite să le cunoști. De asta mi-a plăcut foarte mult ochiul lui Enright. Mi se pare că are o inteligență vie, acută și niște resurse fantastice.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

De abia învestit în funcție în urmă cu o lună, premierul francez François Bayrou s-a confruntat deja cu prima moțiune de cenzură. Inițiată de partidul de extrema stîngă La France Insoumise, de ecologiști și de comuniști, moțiunea a fost dezbătută joi, 16 ianuarie, în Parlamentul de la Paris. Moţiunea a căzut, dar guvernul Bayrou rămîne fragil, nefiind susținut de o majoritate parlamentară stabilă. În plus, Franța se confruntă cu presiuni economice importante: e vorba de un deficit bugetar ridicat și de o datorie publică în creștere. Am vorbit despre situaţia politică din Franţa cu Raluca Alexandrescu, de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Cum se face că, la doar o lună de la preluarea mandatului, premierul Francois Bayrou s-a confruntat deja cu o moțiune de cenzură?Raluca Alexandrescu: „Este oarecum în spiritul ultimului an de politică franceză. Nu cred că e nimeni de fapt surprins de această turnură pe care au căpătat-o astăzi lucrurile, pentru că tot ceea ce s-a întîmplat după alegerile anticipate duce către ideea că această instabilitate politică nu este un episod trecător, ci este, din ce în ce mai mulţi o spun, o avanpremieră a noului regim politic în Franţa.”Dincolo de existenţa pe scena politică franceză a unor candidaţi zgomotoşi la cele două extreme, cum se explică disoluţia centrului?Raluca Alexandrescu: „Se explică pe de-o parte prin imposibilitatea de a atinge un centru. Şi pe de altă parte e o radicalizare nu doar europeană, ci globală. La nivelul imaginarului public european şi global avem o percepţie a iminenţei unor catastrofe. Centrul nu mai e o opţiune atunci cînd eşti confruntat cu imaginarul unei catastrofe. Un al doilea aspect este legat de radicalizarea discursului politic la nivel global. Pe 20 ianuarie se va instala la Casa Albă un preşedinte care a făcut din aceste radicalizări o politică fundamentală şi el este înconjurat de alte figuri care au şi ele ca obiectiv o radicalizare a discursului, o radicalizare a măsurilor şi, în plus, o cultivare a fricii, a disperării.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

De Ziua Culturii Naţionale vă propunem un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu despre literatura sa şi succesul romanelor sale în străinătate, despre traducătorii lui, despre cititori, precum și despre rolul și rostul scriitorului în lumea de azi. Discuția a fost înregistrată la Librăria Humanitas de la Cișmigiu în decembrie 2024.Mircea Cărtărescu: „Sînt două feluri de lucruri pe lume. Unele care te fac să poți trăi, cum este industria, cum este agricultura. Îți dau mijloace de trai. Și alte lucruri îți dau motive de trai. De acest fel este arta. Arta este un motiv ca să continui să trăiești. Arta nu-ți dă nici mîncare, nici băutură, dar îți dă a reason to be alive. Este un motiv ca să rămîi viu. Este o bucurie care depășește concretețea jignitoare a lumii, a materiei. Plutește deasupra ei. Și prin asta ne trage și pe noi. Este un fel de antigravitație. Arta te ridică, te înalță. Cred că toți avem nevoie de acest lucru.”Nevoia de poveste, de ficțiune, probabil că nu va dispărea. Doar că azi, această nevoie pare să fie satisfăcută, în tot mai mare măsură, de alte medii, de rețelele de socializare, de pildă, unde narațiunea se reduce tot mai mult, oamenii ajung să nu mai aibă răbdare nici cîteva minute să citească un text, ba chiar nu mai au răbdare să citească, ci consumă doar clipuri, cu cît mai scurte, cu atît mai bine. Ce soartă credeți că va avea literatura în lumea în care se consumă clipuri de sub un minut?Mircea Cărtărescu: „Niciodată nu s-a citit mai mult decît în clipa de față. Umanitatea a crescut enorm, prin urmare a crescut și numărul cititorilor. În secolul al XIX-lea erau mult mai puțini cititori, nu mai vorbesc de secolele precedente. Părerea mea e că tot ce e de calitate e de nișă. Cum se zice, lucrul scump e și în cantitate mică. Eu cred că întotdeauna literatura a fost de nișă. Nu a existat o epocă în care literatura era pe toate drumurile. (...) Cred că în societatea noastră există un nucleu dur de cititori – aș zice între 50.000 și 200.000 de români care citesc cărți de toate felurile –, un grup de oameni bine educat. Pentru că educația face diferența. Nu vom dispărea ca artiști pentru că sînt tentațiile mari, pentru că sînt rețelele de socializare. Vom rămîne autori de nișă, care nu vom avea milioane de auditori, precum influencerii, nici nu vrem lucrul ăsta. Eu nu cred că un autor are nevoie de mai mult de 10.000-15.000 de oameni care să-i citească cărțile. Dacă vrei să ai mai mulți, trebuie să faci concesii. Cu foarte puține excepții. Cîțiva mari scriitori într-adevăr se întîmplă să aibă milioane de cititori.”E, totuși, o pierdere semnificativă de influență a scriitorilor, a intelectualilor publici, în favoarea acestor influenceri de pe rețelele sociale. Cum și-ar putea recîștiga scriitorii și scrisul influența?Mircea Cărtărescu: „Influența scrisului e de alt fel. Niciun influencer nu va ajunge vreodată un profet care să împingă națiunea într-o direcție sau alta. El, de unul singur. Pe când un scriitor are șansa să fie influencer pentru generații întregi de oameni. Eminescu a fost un influencer de când a început să scrie și până astăzi. El nu a terminat după moarte să fie influencer, dimpotrivă, a fost din ce în ce mai mult. Să ne gândim la Homer: acum 3.000 de ani și-a cîntat epopeile. Cum Dumnezeu au durat 3.000 de ani? Pentru că ăsta este unul dintre miracolele literaturii: literatura nu este pentru un moment – am făcut o mișculație în TikTok și a ieșit un președinte. Literatura poate să țină sute de ani, poate să influențeze oameni, nu numai de aici. Literatura se întinde în timp și spațiu, mult mai mult decît orice fenomen contemporan. Ea pare diminuată astăzi dar eu cred că o scriere cu adevărat mare și importantă nu poate dispărea.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

România se confruntă cu o situație economică dificilă: inflație ridicată, încetinire a creșterii economice și un deficit bugetar semnificativ. Sînt trei indicatori importanți care măsoară starea de sănătate a economiei – și care, pentru România, arată un risc crescut de turbulențe. Sîntem deja în criză? La ce să ne aşteptăm în 2025? „Petrecerea s-a terminat!”, avertizează profesorul de economie Radu Crăciun.Dacă ne uităm în jurul nostru, în Europa, vedem că peisajul e asemănător în multe locuri. Stagnare sau chiar recesiune și inflație par să fie simptome care se repetă. Ce e diferit în România? Prin ce se distinge situația economică de la noi?Radu Crăciun: „România are cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană. România are cel mai mare defict bugetar din Uniunea Europeană. În UE inflaţia este undeva între 2% şi 3%. La noi a fost, anul trecut, de 5,1%. Pe de altă parte este un context dificil pentru România din perspectiva unei încetiniri economice. Economia României e o economie deschisă, care exportă foarte mult, care se află pe lanţuri de furnizare către companii situate în Germania, în Franţa... În măsura în care aceste economii încetinesc, asta, fără doar şi poate, se va propaga şi-n economia românească, care va încetini la rîndul ei. Pentru că cererea pentru produsele şi serviciile ei va fi în scădere. Acest amestec e potenţial exploziv. Spunînd potenţial vă răspund indirect la întrebarea dacă sîntem în criză. Nu cred că sîntem încă în criză dar este un risc de a intra în criză. Pentru că, pe de-o parte avem această încetinire economică iar pe de altă parte avem acest deficit bugetar foarte mare, care se cere finanţat prin împrumuturi şi în paralel avem şi o inflaţie care scade mai lent decît se aştepta Banca Naţională, care prevedea o inflaţie de 4,9%.”Ce ar trebui să știe un român obișnuit despre cum să se protejeze în fața unei posibile crize economice?Radu Crăciun: „Prima recomandare este întotdeauna să punem bani de-o parte, să nu-i cheltuim pe toţi. Din păcate, românii nu sînt persoane care să economisească. Deci, în primul rînd ar trebui să punem de-o parte bani albi pentru zile negre, oricît de puţini. Important este să-i punem constant, lună de lună. În al doilea rînd, în funcţie de cîţi bani punem de-o parte, să ne gîndim cum îi investim. Sigur, toată lumea ştie de depozitele bancare. Dar există şi fonduri de investiţii, care nu sînt neapărat riscante – cele care investesc, de exemplu, în titluri de stat sau într-un amestec de titluri de stat şi acţiuni. Unde nu sînt necesare sume mari. Ceea ce este necesar este să ai capacitatea de a accepta că aceste fonduri pot avea momente în care cresc şi altele în care scad. Pe termen lung ele cresc, dar pe termen scurt e posibil să aibă fluctuaţii şi trebuie să nu te sperii. Din păcate, ceea ce fac mulţi astfel de investitori în fonduri, în momentul în care văd că ele scad, se sperie şi îşi retrag banii. Şi-atunci, o pierdere care iniţial era o pierdere pe hîrtie, în momentul în care îşi retrag banii devine o pierdere în buzunarul lor.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În 2024 au avut loc scrutinuri în zeci de țări din întreaga lume. Peste o treime din populația globului a fost implicată în aceste alegeri. Au votat cetățeni din SUA, Rusia, India, Taiwan, Mexic, Iran, Pakistan, Marea Britanie precum și din țările Uniunii Europene, între care Franța, Austria, Slovacia, România. De asemenea, cetățenii Uniunii Europene au ales un nou Parlament European. Care este bilanţul acestor alegeri în ceea ce priveşte democraţia? Ce rămîne după acest an super electoral? L-am întrebat pe Camil Pârvu, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.Înainte de alegerile din 2024 au avut loc o serie de crize majore care au afectat zone întregi de pe glob: pandemia și situațiile generate de ea, cu crize în sistemele de sănătate, restricții impuse de autorități, invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, războiul din Gaza, conflictele recente din Orientul Mijlociu. Ce rol a jucat situația complexă la nivel internațional în alegerile oamenilor?Camil Pârvu: „Fiecare dintre aceste crize a jucat un rol important. Mă gîndesc de exemplu la cum s-a reorientat votul diasporei româneşti. În 2019-2020, diaspora încă vota pentru candidaţi ai establishment-ului. Astăzi votul masiv este tocmai împotriva establishment-ului. Chiar dacă şi atunci era gîndit ca un vot de protest, votul de protest în 2019-2020 era în interiorul unei constelaţii de partide mainstream. Or, în ultimul an, acest vot de protest a căpătat cu totul alte forme de exprimare, din ce în ce mai destructurante pentru instituţiile care au guvernat şi gestionat cultura politică şi organizaţională din ţările din Vestul Europei şi din SUA.”Se poate identifica un trend global electoral?Camil Pârvu: „Chiar azi am citit în Financial Times o ipoteză destul de interesantă şi anume că în Nordul global sau în Europa şi SUA a predominat un vot de protest împotriva elitelor politice şi a establishment-ului, în timp ce în ţările aşa-zis în curs de dezvoltare, gen India sau Mexic, cei care erau deja la putere au rămas la putere, au fost într-un fel confirmaţi – în Mexic prin succesoarea preşedintelui dinainte. Există o nemulţumire mai mare în ţările vestice decît în restul lumii.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Colm Tóibín este prozator, poet, dramaturg, jurnalist și critic literar irlandez. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi și au primit importante premii literare. L-am întîlnit în octombrie, la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT). Și am vorbit cu el despre romanul „Magicianul”, care a apărut în limba română în traducerea lui Mihnea Gafița, la editura Humanitas Fiction. 15 ani s-a documentat Colm Tóibín pentru a scrie acest roman care-l are în centru pe scriitorul Thomas Mann. Un portret complex, construit pe fundalul epocii tumultuoase în care a trăit și a creat prozatorul german, laureat al premiului Nobel. Interviul a fost tradus de Dana Bădulescu.De ce v-ați oprit la figura lui Thomas Mann, de ce l-ați ales pentru a face din el un personaj de roman?Colm Tóibín: „Cred că este o figură de mare ambiguitate și complexitate. Nimic din persoana lui nu este fixat sau rezolvat, știm lucrul acesta din jurnalele lui. Deci poți mereu să dramatizezi distanța dintre figura publică și figura privată a omului. Dar ceea ce mă interesează pe mine este să vă imersez pur și simplu în spiritul acestui om. Nu vreau să fac biografia lui, să dau detalii despre viața lui, ci mă interesează anumite scene care aruncă o lumină asupra acestui spirit.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela GreceanuUn Produs Radio România Cultural  

Am văzut în ultimele săptămîni amenințări cu moartea primite de jurnaliști, de persoane publice, de membrii unei organizații precum Roma for Democracy Romania. Asociația MozaiQ, care reprezintă minoritățile sexuale, a depus o plîngere penală după ce în mediul online au apărut mesaje care îndeamnă la distrugerea sediului său. În contextul proliferării mesajelor care incită la ură și la violență, asociația ACCEPT a lansat platforma „Raportează Ura”, prin care românii pot raporta anonim comportamentele și infracțiunile motivate de ură la adresa persoanelor LGBT și altor grupuri vulnerabile: https://raporteazaura.acceptromania.ro/  Am vorbit cu Luca Istodor, managerul proiectului, și Victor Ciobotaru, director executiv al asociației ACCEPT, despre proliferarea în ultimele săptămîni a discursului care incită la ură și violență.Victor Ciobotaru: „Organizația noastră a fost ținta discursului urii dintotdeauna, inclusiv a vandalizărilor. Aproape anual au existat vandalizări ale sediului asociației ACCEPT, pe care noi le-am raportat către autorități, însă aceste raportări nu au dus și la o soluționare, nu au fost identificate persoanele care au atacat sediul în care lucrăm. Însă, ceea ce am observat anul acesta, în analiza pe care am făcut-o prin instrumente de monitorizare online, este că, odată cu apariția surpriză, pe primul loc, a unui candidat de extremă dreaptă la alegerile prezidențiale, în mediul online a existat o explozie a conținutului care targetează comunitatea LGBT. Și vă pot da un exemplu, e o analiză pe care am făcut-o pe luna noiembrie. După ce s-a aflat rezultatul alegerilor din 24 noiembrie, a existat o creștere cu pînă la 33.000 de linkuri unice care abordau tematici ce vizau comunitatea LGBT. Multe dintre aceste mesaje îndemnau la violență, erau mesaje denigratoare la adresa comunității LGBT și mesaje dezumanizante, exact ca în perioada campaniei pentru referendumul din 2018. Acele aproximativ 33.000 de linkuri unice au generat o multitudine de comentarii și aproape 33.000.000 de vizualizări unice. O creștere fără precedent a conținutului care a targetat comunitatea LGBT. Pentru prima dată, în ultimii ani, am auzit persoane din comunitate care spun că nu se simt în siguranță sau se gîndesc de două ori la cît de siguri se simt atunci cînd ies pe stradă.”Cum funcționează platforma „Raportează Ura”?Luca Istodor: „E vorba despre un formular simplu, prin care oricine poate să raporteze o infracțiune motivată de ură, nu doar pe bază de orientare sexuală. Rapoartele pot fi anonime. Persoanele care raportează pot fi victime ale infracțiunilor, pot fi martori sau pot fi persoane care văd o emisiune la televizor care folosește un discurs homofob. Mai mult, persoanele direct afectate de infracțiuni motivate de ură și de discursul urii pot solicita, tot prin intermediul platformei, diverse servicii de sprijin pe care le oferim la ACCEPT. E vorba despre asistență juridică, asistență psihologică, acces la grupurile de suport pe care le organizăm pentru comunitate, acces la un facilitator pentru comunitatea trans sau îi putem recomanda altor organizații prietene cu ACCEPT.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Criză politică în Franța: după ce Michel Barnier a fost îndepărtat de la conducerea guvernului, după numai trei luni de mandat, noul premier desemnat, François Bayrou, încearcă să formeze un nou guvern și apoi să treacă proiectul de buget pe 2025 printr-un parlament divizat. De ce nu a rezistat Michel Barnier în funcția de premier decît cîteva luni? Ce-l recomandă pe François Bayrou pentru rolul de prim-ministru al Franței într-o perioadă dificilă, cu un parlament fragmentat, cu un deficit bugetar estimat la 6,1%? L-am întrebat pe politologul Alexandru Gussi.Alexandru Gussi: „Misiunea pe care a primit-o Bayrou mi se pare aproape imposibilă. Misiunea pe care a primit-o în mod explicit este să caute o majoritate de la dreapta – Les Républicains, care au făcut parte din guvernul Barnier, Barnier însuşi era membru Les Républicains, principalii miniştri, cei mai populari, ministrul de interne, ministra culturii, vin din partea Les Républicains – deci dreapta nu poate fi evitată în următorul guvern. Însă, stînga – mai ales Partidul Socialist, care are foarte mulţi aleşi, dar ei sînt dependenţi de extrema stîngă, La France Insoumise – a declarat că nu vrea să intre în guvern dar că eventual ar putea să facă un fel de pact de nonagresiune, adică nu va vota o moţiune de cenzură. Asta ar asigura pînă la sfîrşitul mandatului prezidenţial o stabilitate viitorului guvern. Însă stînga a spus clar că anumite politici pe care le propune ministrul de interne sînt inacceptabile.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cancelarul german Olaf Scholz a pierdut votul de încredere al Parlamentului. Criza politică din Germania a început odată cu plecarea liberalilor din coaliția semafor, cum a fost numită, formată din social-democrați, verzi și liberali, o coaliție între partide cu viziuni diferite, chiar divergente pe anumite subiecte. Vor fi alegeri anticipate în Germania, în 2025. Care e miza lor? L-am întrebat pe Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.Era previzibilă destrămarea coaliţiei tripartite?Valentin Naumescu: „Într-adevăr, coaliţia semafor a mers greu de la început, din decembrie 2021. Sînt trei ani de mandat, au fost multe asperităţi, multe diferenţe de viziune între cancelarul social-democrat Olaf Scholz şi, în special, Partidul Liberal care voia o orientare de politici economice mai deschisă, mai spre dreapta. Era previzibil, pentru că după ieşirea liberalilor de la guvernare, toate partidele parlamentare au acceptat că nu se poate merge mai departe şi trebuie să se intre în alegeri anticipate.”Olaf Scholz a fost perceput de la început ca un politician mai degrabă pragmatic decît ca un vizionar. El a venit la guvernare ca o soluţie, nu ca o promisiune, la scurt timp după încheierea pandemiei. A fost acesta un avantaj sau un dezavantaj în gesionarea crizei economice de după pandemie?Valentin Naumescu: „Şi una, şi alta. Olaf Scholz a venit după Angela Merkel. E destul de greu să fii succsorul unui cancelar care a stat la putere 16 ani, o figură puternică, o figură carismatică. Olaf Scholz era mai degrabă opusul. I se spunea contabilul din politica germană. Un om mai degrabă aplicat, bun la finanţe, destul de tern, de puţin carismatic dar altminteri un politician experimentat, de cursă lungă, care cunoştea bine problemele guvernării în Germania şi care, pe măsura posibilităţilor – ale partidului său, ale coaliţiei, ale contextului internaţional –, a făcut faţă acestor ani de tranziţie post-pandemie. Însă, din păcate, acum a venit din nou acest val al recesiunii economice, deja Germania are un an de cînd este pe minus, o scădere mică deocamdată, de cam 0,5%-1%, dar care trebuie oprită pentru că altminteri, dacă se asociază şi cu o criză la uzinele Volkswagen, această recesiune poate arăta mult mai urît. Trebuie admis cu luciditate că, în momente de cădere economică, de obicei nu este stînga cea care reuşeşte să scoată lucrurile la liman, ci e nevoie de politici deschise, liberale, de stimulare a pieţei, a investotorilor privaţi, a interesului economic, a profitului, or asta de obicei o fac partidele de centru dreapta.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Se împlinesc zilele acestea 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, în urma căreia a căzut regimul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Istoria comunismului românesc devine materie obligatorie la liceu începînd cu 2025. Ce mai înseamnă azi valori precum libertatea și democrația, pentru care, în decembrie 1989 s-a murit? Cum arată România după 35 de ani de la căderea comunismului? Cum se explică nostalgia după comunism? L-am întrebat pe Daniel Șandru, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).Cum arată România după 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989? Daniel Șandru: „Economic şi cultural România arată foarte bine. Mai ales după momentul integrării în Uniunea Europeană. Avem o clasă de mijloc consistentă, avem posibilitatea de a circula. Avem, pe de altă parte, o diaspora cu privire la care trebuie să găsim explicaţii – de ce sînt aşa de mulţi şi de ce sînt reorientaţi brusc de la un vot care, în 2019 era democratic şi antitotalitar, înspre un vot care susţine mentalităţi autoritariste şi pro-totalitare? Şi avem, cred, cea mai bună perioadă pe care o are România de cînd este stat modern, de la 1918 încoace.”Ce mai înseamnă azi valori precum libertate și democrație, pentru care, în decembrie 1989 s-a murit?Daniel Șandru: „Simplu spus, libertatea e preţuită mai mult atunci cînd nu o ai. Noile generaţii, care n-au cunoscut în mod direct ce înseamnă un regim autoritar şi care, poate, prin poveştile bunicilor sau ale părinţilor, sînt îndemnaţi să creadă că atunci era mai bine, aceste generaţii nu mai au un obiect de comparaţie. Libertatea li se pare un dat, e ca şi cum e normalitatea şi nu poate exista altceva în afară de tipul ăsta de a trăi, însă lipsa libertăţii e la un pas distanţă. Pentru că prin decizii electorale bazate pe ignoranţă, pe discursuri mitologizante şi pe promovarea unor utopii – sîntem cei mai buni din lume, putem produce totul în ţara noastră, de ce ne fură străinii ţara, de ce ascultăm de ordinele de la Bruxelles – putem reveni într-o lume pe care copii ăştia n-au cunoscut-o dar care în mod cert va însemna şi sfîrşitul libertăţii lor.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural