Timpul prezent

Romanul „Prinde iepurele” de Lana Bastašić (Black Button Books, trad. Octavia Nedelcu) are în centru povestea prieteniei dintre două tinere din Bosnia, care ajung să se reîntîlnească după 12 ani de tăcere. Una dintre ele, cea care spune povestea, Sara, a trăit în Dublin în tot acest timp, iar cealaltă, Lejla, a rămas în țara natală. Vor face împreună o călătorie la Viena, prilej de fapt să călătorească în trecut, în trecutul lor comun, în trecutul recent al Bosniei. Deși nu e în prim-plan, războiul care a măcinat Bosnia e prezent în fundal, e un fel de elefant din încăpere, e ceea ce desparte și unește personajele. Lana Bastašića fost la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), unde am înregistrat acest interviu, tradus de Daniel Nedelcu.Lana Bastašić: „Niciodată nu mi-am dorit să scriu o carte despre sîrbi, croați, bosniaci. Ci am vrut să scriu despre oameni. Pentru că războiul te face să nu vezi oamenii ca oameni, în primul rînd, ci să te gîndești la ei în termeni de etnie, religie, etc.”Cum ajung oameni care trăiau în bună vecinătate să se omoare între ei, așa cum s-a întîmplat în războaiele din fosta Iugoslavie?Lana Bastašić: „Nu știu dacă sînt capabilă să răspund la o întrebare atît de mare. Dar totul începe de la limbă și povești. Și începe cu propaganda dezumanizării celuilalt. Odată ce fascismul reușește să te convingă că cealaltă persoană nu e o persoană, că reprezintă mai puțin decît tine, cred că natura umană e în stare de orice. Nu cred în rău. Răul e ceva ce se întîmplă în basme. Dar cred că natura umană poate fi împinsă spre extreme în anumite circumstanțe. În același timp, ca oameni sîntem capabili de empatie și dragoste și cred că aceasta e lupta pe care trebuie să ne-o asumăm.”Povestea o spune Sara, fata șefului de poliție din Banja Luka și prietena Lejlei, al cărei frate, Armin, a dispărut într-o zi fără urmă. Așa cum au dispărut mulți alți tineri bosniaci musulmani din oraș. Aici e un ecou al traumei provocate de războaiele din fosta Iugoslavie, de genocidul și crimele de război de care au fost găsiți vinovați liderii militari sîrbi. De ce ați ales să spuneți povestea prin vocea Sarei?Lana Bastašić: „Cînd am început să mă gîndesc la această poveste, Lejla ar fi trebuit să fie personajul principal. Dar a trebuit să-mi amintesc că aceasta nu e povestea mea, pentru că nu am un nume musulman și nu am trecut prin ce au trecut acești oameni în țara mea. Deci a trebuit să-mi amintesc privilegiul meu la acel moment și a trebuit să-l includ în text. Și, de asemenea, a trebuit să-mi pun întrebarea: cine spune povestea unui război? Pentru că uneori e mult mai important să ne întrebăm cine ne spune povestea decît să ne gîndim la evenimentele care au avut loc. Am vrut ca cititorii să își dea seama că, dacă ar fi citit o carte în care Lejla ar fi fost personajul principal și naratorul, ar fi fost o cu totul altă carte.”Romanul „Prinde iepurele”, publicat în 2018, a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură și a fost tradus în peste 15 limbi. Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

Liderii europeni se întîlnesc joi și vineri la Budapesta, unde vor discuta despre relațiile cu Statele Unite ale Americii, după victoria lui Donald Trump. La reuniunea Comunității Politice Europene și summitul informal al Consiliului European se va discuta și despre provocările de securitate la adresa Europei, despre migrație și despre competitivitatea europeană. Și-a anunțat prezența și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Care vor fi noile provocări de securitate pentru Europa, odată ce Donald Trump se va întoarce la Casa Albă? L-am întrebat pe Bogdan Nedea, analist de politică internațională. Donald Trump spunea în campania electorală că, dacă ajunge din nou preşedinte al SUA, va opri războiul din Ucraina chiar înainte de a prelua oficial mandatul, în ianuarie 2025. La ce să ne așteptăm în viitorul apropiat?Bogdan Nedea: „Răspunsul scurt este că nimeni nu ştie. Răspunsul lung este că Donald Trump va trebui să aducă substanţă lucrurilor promise în campanie. Cel mai probabil, în primă instanţă o să se concentreze pe obiective interne, cele pentru care a fost ales: economia şi migraţia.”Lituanianul propus pentru funcţia de  comisar european pentru apărare, Andrius Kubilius, a spus că UE trebuie să cheltuiască mai mult pentru securitate din cauza lui Putin și nu din cauza alegerii lui Donald Trump. Cum ar putea să-și întărească Europa apărarea?Bogdan Nedea: „Apărarea este în capul agendei noii Comisii. Fie că vorbim despre politici comune, despre achiziţii comune, este evident că industria de apărare continentală este insuficientă pentru nevoile actuale. Apariţia funcţiei de comisar european pe apărare (o funcţie nouă) indică cît de mult accent se pune în momentul de faţă pe această temă. Situaţia, aşa cum este prezentată în cadrul noii Comisii, are legătură şi cu o previziune de scădere a implicării americane în securitatea europeană.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Republicanul Donald Trump a cîștigat alegerile pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii. De asemenea, republicanii au cîștigat majoritatea în Senat. Ce reprezintă victoria lui Donald Trump și a republicanilor pentru Statele Unite dar și pentru Europa și pentru politica externă a Americii? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Robert Lupițu: „Există o discrepanţă foarte mare între aripile ultraconservatoare din Partidul Republican şi cele foarte progresiste, foarte la stînga din Partidul Democrat, încît s-a pierdut centrul, s-a pierdut moderaţia. Acolo e de lucrat dar nu ştiu în ce măsură Donald Trump poate veni către o abordare mai moderată. Poate de aceea democraţii au pierdut. Pentru că – este analiza mea – prin Joe Biden nu doar că se închide secolul XX în relaţiile internaţionale şi în istoria relaţiilor trans-atlantice, dar dispare şi ultima formă pe care am văzut-o la nivel de lidership de stat de discurs moderat, centrist, capabil să concilieze ambele zone ale politicii bipartizane a SUA.”Şi Donald Trump, şi Kamala Harris au promis bunăstare. Cum va putea Donald Trump să aducă bunăstarea în familiile din zonele defavorizate, din satele şi orăşelele mici, izolate, în care a şi cîştigat, de altfel?Robert Lupițu: „În discursul de revendicare a victoriei, Donald Trump a spus că va fi un preşedinte pentru toţi. Un om care a capitalizat politic polarizînd a susţinut un discurs în care nu şi-a criticat oponenţii politici, a vorbit despre votul popular – vedeţi cît contează în mintea lui legitimitatea politică, deci chiar zona unde a fost atacat, ceea ce înseamnă că lucrurile acestea au ajuns la el într-o formă sau alta, el a căutat să se legitimeze. Şi a folosit un termen pe care şi Joe Biden l-a folosit în discursul său de revendicare a victoriei din 2020: e momentul să ne vindecăm ca naţiune. Ceea ce va face Donald Trump în continuare va fi să readucă cît mai mult din industrie, din procesele de producţie, din servicii în economia americană.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Academia Română intenționează să reorganizeze institutele pe care le are în subordine. Din 70 de institute și centre din toată țara, 20 ar urma să-și piardă personalitatea juridică și să fie coordonate de filiale din București, Cluj, Iași și Timișoara. Reformă prin comasare? Directorul Institutului de Istorie a Religiilor Eugen Ciurtin, a reacționat public în legătură cu această reformă. I-am invitat la „Timpul prezent” pe președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop și pe Eugen Ciurtin. O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Maia Sandu a cîștigat un nou mandat de președintă a Republicii Moldova, obținînd 55% din voturile exprimate duminică. Ce urmează pentru Republica Moldova? Cum va trebui să se pregătească țara vecină pentru alegerile parlamentare de anul viitor? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.Maia Sandu a cîştigat alegerile cu o diferenţă de 10%. E un scor neaşteptat? A fost o surpriză?Angela Grămadă: „Da, pentru că turul întîi a arătat că situaţia poate fi foarte complexă şi că e nevoie de foarte multă investiţie politică şi nu numai pentru ca lucrurile să revină la un făgaş normal. Făgaş normal pentru Republica Moldova înseamnă să redai suflu acelei idei de integrare europeană care a trecut la limită în cadrul referendumului, cu doar două săptămîni înainte de al doilea tur de scrutin. Cea mai mare surpriză, pe lîngă rezultatul obţinut de Maia Sandu, a fost reacţia publicului din Republica Moldova şi reacţia oamenilor care au plecat din ţară şi totuşi nu au uitat de Republica Moldova şi au întors lucrurile într-o direcţie total opusă faţă de cea la care se aşteptau cei care pun presiune pe Republica Moldova, din afară, şi nu doresc ca aceasta să-şi atingă obiectivele de dezvoltare şi să devină membră a Uniunii Europene.”Ce urmează pentru Maia Sandu?Angela Grămadă: „Prima discuţie pe care o va avea va trebui să fie în interiorul partidului care a susţinut-o (Partidul Acţiune şi Solidaritate, PAS). Ea va trebui să aibă o discuţie onestă atît cu reprezentanţii Executivului, acei miniştri care nu facilitează reforme şi politici publice, care nu dau randamentul necesar pentru această perioadă, cît şi cu colegii din PAS. (...) În momentul de faţă, cu un Guvern care e într-o scădere a popularităţii, acest partid va trebui să identifice noi lideri care să poată avea aceeaşi tracţiune în faţa electoratului. În afară de Maia Sandu, nu există în prezent figuri care să preia rolul de lideri în cadrul acestei formaţiuni politice. În şase luni avem alegeri parlamentare în Republica Moldova şi ei nu se vor putea baza exclusiv pe imaginea pozitivă a Maiei Sandu. E nevoie acum de asanarea acestei formaţiuni politice.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Scriitoarea Narine Abgarian vorbește despre cea mai recentă carte a sa tradusă în limba română, volumul de povestiri „Viața e mai dreaptă decât moartea” (Editura Humanitas Fiction, traducerea Luana Schidu), o carte despre război dar și despre supraviețuire și speranță, despre cum „viața învinge mereu moartea”. Scriitoarea vorbește în acest interviu și despre conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan privind regiunea Nagorno-Karabah și despre relația ei cu limba rusă, în care își scrie cărțile. „Să scrii despre război e ca și cum ai distruge în tine speranța. Ca și cum ai privi moartea în față, străduindu-te să nu-ți ferești ochii. Căci dacă ți-i ferești, te trădezi pe tine însuți” spuneți în carte. Cum a fost să scrieți despre război și să priviți moartea în față?Narine Abgarian: „E întotdeauna foarte greu să scrii despre război. Și mă neliniștește, mă roade un gînd: am scris această carte cu ideea că războiul nu se va mai repeta niciodată. Am trăit cu speranța că nu va mai trebui să ne amintim aceste lucruri niciodată. Din păcate, războiul s-a extins și este o realitate căreia trebuie să-i facem față. Dar nu mă simt comod, e ca și cum aș fi mințit pe cineva că nu va mai fi război.”Ce e universal valabil în povestea acestui spaţiu marcat de suferință de la graniţa dintre Armenia şi Azerbaidjan?Narine Abgarian: „Și de-o parte și de cealaltă a graniței trăiesc oameni care, în circumstanțe extrem de grave pentru ei, încearcă să-și continue existența, să trăiască. Oamenii ăștia au niște visuri extrem de simple: să aibă ceva de mîncare, să aibă de lucru, să-i aibă pe cei dragi aproape, să nu sufere, să nu fie bolnavi. E vorba despre oameni care încearcă să-și găsească bucuria în lucrurile mărunte.”Erați la Moscova cînd trupele rusești au intrat în Ucraina. Ați plecat de acolo în Armenia iar acum trăiți în Germania. Cum vă raportați acum ca scriitoare la limba rusă, în care vă scrieți cărțile? Narine Abgarian: „Mi-am pus întrebarea asta de mult, înainte de războiul din Ucraina. Cînd au picat turnurile gemene, din SUA, m-am întrebat: ce reușește să facă teroristul din tine? Face să-ți fugă pămîntul de sub picioare, te face să-ți fie frică de tot ceea ce e în jurul tău, te face să nu mai ai nici un reper? Și, după ce-a izbucnit războiul din Ucraina, m-am întrebat: ce-ar trebui să alegem noi? Să ne lipsim de muzica lui Ceaikovski, de cărțile lui Dostoievski și Tolstoi, implicit de limba rusă, în cazul meu? Sau să păstrăm această moștenire culturală în ciuda a ceea ce face Putin și să-i demonstrăm că putem merge mai departe? Eu cred că oamenii au mai multe drepturi la aceste lucruri frumoase pe care le-am enumerat decît un dictator care încearcă prin toate mijloacele să rămînă la putere. De aceea n-o să-i lăsăm nimic, o să luăm tot ceea ce ni se cuvine.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Un sfert dintre tinerii din România consideră că dictatura ar putea fi mai bună decît democrația „în anumite condiții”, se arată în studiul „Opinii, temeri și aspirații ale tinerilor într-o Românie a inegalităților sociale”, realizat de Fundația Friedrich Ebert. De asemenea, 41% dintre tineri consideră că ar fi bine pentru România să aibă un lider puternic, „care să nu își bată capul cu Parlamentul și cu alegerile”. Totodată, NATO este instituția în care tinerii au cea mai mare încredere, urmată de armată și Uniunea Europeană. Acest raport face parte dintr-o serie de studii privind opiniile tinerilor din 12 țări din sud-estul Europei. Am discutat cu unul dintre autorii săi, Gabriel Bădescu, profesor de științe politice și director al Centrului pentru Studiul Democrației la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.Aflăm din studiu că „rata abandonului școlar din România este cea mai mare din UE, de 16%, în creștere între 2019 și 2023. Diferențele între urban și rural sunt uriașe: 31% în rural și 5% în urban”. De ce atît de mulți tineri români renunță la școală?Gabriel Bădescu: „România e o ţară atipică şi, în multe privinţe, atipică într-un sens prost. Diferenţele acestea între urban şi rural nu se întîlnesc în alte ţări europene. Sînt de fapt două Românii. Noi vedem adesea medii, venit mediu, şomaj mediu, abandon şcolar mediu dar de fapt între urban şi rural diferenţele sînt foarte mari. Ce ne spun aceste date este că instituţiile româneşti nu reuşesc să reducă din decalaje ci, dimpotrivă, acestea cresc progresiv în timp şi asta e o problemă. (...) În primul rînd, în rural aproape că nu există licee. Deci copiii din rural, cînd termină şcoala acolo, trebuie să se mute la oraş şi asta înseamnă costuri mari, un efort mare pentru familiile din rural, care din start tind să fie mai sărace decît cele din urban. Apoi e şi o problemă de calitate a şcolii. Şcolile din rural tind să aibă dotări mai puţine şi tot mai mulţi profesori care nu sînt calificaţi.”Ce schimbări ar putea contribui la o stabilitate, mai ales a celor tineri?Gabriel Bădescu: „Un lucru cu totul neaşteptat este faptul că România a crescut ca populaţie în ultimii doi ani şi asta vine ca urmare a unei migraţii de întoarcere – cetăţeni care se întorc – şi a creşterii imigraţiei. Probabil că nu e sustenabil acest trend dar e cumva un fapt legat de creşterea economică foarte consistentă din ultimii ani. Sînt tot felul de indicatori economici care descriu o imagine de ansamblu pozitivă. Dar în acest context, şi subliniem lucrul ăsta în studiu, tinerii nu se află printre cîştigătorii trendului de creştere. Indicatorii care se referă la calitatea vieţii tinerilor sînt sub medie. Tinerii sînt o categorie care nu beneficiază din plin de schimbări. Ăsta e un aspect important. Al doilea este că o societate care creşte economic, precum cea românească, dar care nu investeşte în calitatea instituţiilor şi, în particular, în educaţie, nu are parte de o creştere sustenabilă.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviu integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Aproximativ 10.000 de soldați din Coreea de Nord au fost trimiși în Rusia și se îndreaptă spre granița cu Ucraina, a anunțat Pentagonul. Cum reacționează Occidentul la ceea ce ar putea reprezenta o escaladare îngrijorătoare a războiului din Ucraina? Cum poate fi ajutată Ucraina în situația în care vor intra în luptă soldați nord-coreeni? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, un cercetător preocupat de etica militară.Pentagonul vorbește deja despre apariția unui număr mic de trupe nord-coreene în zona Kursk din Rusia, ocupată din vară de forțele ucrainene. Ce înțelegem din această defășurare de forțe ale Phenianului în Rusia?Mihail-Valentin Cernea: „Cred că pentru Phenian este o mişcare logică. Acesta este un mod prin care Coreea de Nord îşi întăreşte alianţa cu Federaţia Rusă. Să nu uităm că cele două ţări au semnat un pact care presupune că se vor apăra reciproc dacă sînt agresate. Ce face Coreea de Nord este să-şi respecte angajamentele diplomatice pe care şi le-a luat faţă de Federaţia Rusă. (...) Acest lucru ne spune însă că sînt probleme serioase pentru Rusia cînd vine vorba de recrutarea de personal pentru viitor.”Putem vorbi de generalizarea conflictului, odată cu apariția trupelor dintr-un al treilea stat în acest război?Mihail-Valentin Cernea: „Putem vorbi de o potenţială generalizare. Sînt nişte posibilităţi care se deschid în momentul de faţă cînd vine vorba despre intervenţii externe în conflict. Să fim oneşti: foarte multe state participă indirect la conflictul ruso-ucrainean. Ţările NATO participă cu antrenament pentru soldaţii Ucrainei, participă cu echipament, participă uneori, unele dintre ele, şi cu mercenari, poate chiar şi cu trupe speciale, unde a fost necesar. În cazul Rusiei e clar că şi China, într-un fel sau altul, participă la conflict cu ajutorul său de uz dual, Iranul participă la conflict. Foarte multe state sînt implicate. Nu se schimbă în mod fundamental situaţia de fapt. Dar, într-adevăr, intervenţia cu trupe deschide posibilitatea ca şi alte ţări să ajute Rusia şi poate ar trebui să deschidă o discuţie şi în UE sau în NATO cu privire la potenţialul intervenţiei unor trupe din armatele care susţin Ucraina în acest conflict.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Există nenumărate programe și aplicații pe bază de IA care traduc aproape simultan în și din mai toate limbile pămîntului. Aceste mașinării lingvistice promit eficiență în comunicare, eliminarea barierelor culturale, o accelerare a globalizării, indiferent de limba nativă a fiecăruia dintre noi. E utopie sau distopie? Încercăm să aflăm de la Bogdan Ghiu, scriitor și traducător. Bogdan Ghiu este, printre altele, autor al volumului „Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest)”. O carte publicată acum zece ani – vizionară, premonitorie. Acum vreo zece ani, una din marile provocări pentru cultură era legată de dominația limbii engleze care risca – riscă și acum – să devină din lingua franca o limbă unică. „Totul trebuie tradus” era, este un soi de manifest pentru păstrarea diversității. La fel de actual și acum. Chiar dacă contextul e ușor diferit. Accesul la programele de traducere – mai mult sau mai puțin inteligente – e un sprijin pentru păstrarea identităților, pentru diversitate?Bogdan Ghiu: „Poate fi. În momentul de faţă traducătorii, profesioniştii şi mulţi umanişti sînt mai degrabă îngrijoraţi dar va trebui cumva să învăţăm să lucrăm cu maşinile. Cînd spunem maşină, spunem programe, softuri, algoritmi. E contradictorie epoca: în acelaşi timp este o presiune asupra identităţilor, o presiune nivelatoare, neutralizantă, aseptizantă, adică să nu apară lucruri deranjante, şi poate tocmai de aceea, în acelaşi timp, e o presiune, o revendicare identitară tot mai nişată, identităţile devin tot mai mici, pînă aproape de individ, pînă aproape de specificitate, de singularitate.”Inteligenţa Artificială poate să opereze cu o cantitate enormă de informaţie. Încă învaţă şi învaţă din interacţiunile cu oamenii. Credeţi că ar putea ajunge la un moment dat să traducă măcar corect un text literar?Bogdan Ghiu: „Asta este problema. Noi vorbim de traduceri în general. Haideţi să facem distincţia necesară între tipurile de traducere. Poate că Inteligenţa Artificială va da rezultate, şi dă deja rezultate, în principal în traducerile tehnice, care sînt jargoane pe diferite domenii – fizică, drept, justiţie. Oricum, ele trebuie asistate. Înainte se spunea traducere asistată de calculator. Acum traducerea automată nu se poate să nu fie asistată de om. Se apropie foarte mult, mai ales pe telefoanele noastre, traducerea simultană. (...) Problema o constituie traducerea literară. Acolo probabil nu se poate. Pretenţiile unor editori care ar vrea să traducem mai repede trebuie dezarmate. Deci, poate fi lăsată şi cultivată, dar să lucrăm cu ea cum am lucra cu o unealtă, să nu devină ea stăpînul, să fim tot noi utilizatorii. Dar în cazul literaturii, mai puţin, pentru că traducătorul e un autor, este dublul autorului în limba respectivă.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În 26 octombrie au fost alegeri parlamentare în Georgia. Partidul aflat la guvernare, Visul Georgian, a fost votat de 54% dintre alegători, iar cele patru partide pro-europene din opoziție au adunat 38% din totalul voturilor. Președinta pro-occidentală a Georgiei, Salome Zurabișvili, a declarat că nu recunoaște rezultatele alegerilor, vorbește despre o „operațiune specială rusă” care a vizat alegerile de sîmbătă și a chemat cetățenii la proteste luni seară. Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană solicită anchete cu privire la desfășurarea alegerilor din Gerogia. Vorbim despre situaţia politică din Georgia cu Luciana Ghica, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.Luciana Ghica: „Ameninţarea la adresa democraţiei este reală în acest moment în Georgia. Pentru că, dacă aceste rezultate care, foarte probabil nu reflectă votul georgian, dat fiind numărul de fraude raportat inclusiv de observatori internaţionali, dacă aceste rezultate rămîn aşa, partidul de guvernare, Visul Georgian este de fapt un coşmar pentru democraţia georgiană. Pentru că şi-a propus inclusiv interzicerea partidelor de opoziţie. Este practic un fel de lovitură prin alegeri la adresa democraţiei. Şi asta este doar una dintre propunerile de legiferare dintr-o serie care a început deja, pe model putinist, de interzicere a oricărei aşa-zise influenţe străine.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural