Timpul prezent

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat vineri o rezoluție prin care i se cere Consiliului de Securitate al ONU să admită Palestina ca stat membru cu drepturi depline al ONU. Mai multe țări europene, între care Spania și Irlanda, vor să recunoască în 21 mai statul Palestina. Care sînt mizele și semnificațiile acestor gesturi? Am întrebat-o pe Luciana Ghica, conf. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.Care sînt perspectivele pentru o pace durabilă?„Atîtat timp cît femeile sînt excluse de la discuțiile privind pacea, pacea nu va rezista. În al doilea rînd, e nevoie de recunoașterea statului Palestina. Fără această recunoaștere, Hamasul va fi mereu alimentat ideologic. În fine, nu în ultimul rînd, mai e o chestiune care ține de comunitatea internațională: atîta timp cît Rusia și SUA alimentează discursuri radicale și furnizează echipament militar semnificativ celor două părți, e mai dificil să se termine războiul.”   Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Adriana Jderu este autoarea volumului de povestiri „Spații mici” (Editura Humanitas), nominalizat la premiul „Ovidiu Verdeș” pentru debut al revistei „Observator cultural”. Oameni obișnuiți, în aparență, personajele Adrianei Jderu au însă ciudățenii de comportament, pasiuni stranii, ascund mici sau mari secrete sau duc după ele o rană veche, o vină apăsătoare. Scriitura e simplă, precisă și eficientă și asigură unitatea stilistică a volumului. Am a stat de vorbă cu autoarea despre cartea ei de debut, despre personaje și lucrul pe text, despre „spațiile mici” ale prozei sale.Adriana Jderu: „Cînd mă gîndesc la personaj ca la un om pe care îl întîlnesc și pe care vreau să-l cunosc, încep să-i pun întrebări, vreau să aflu mai multe. (...) Am nevoie de mult timp petrecut într-un fel de dialog cu personajul. Asta e o metodă pe care o aplic adesea, mai ales cînd mă blochez, îmi imaginez că stau la masă cu personajul meu și-l întreb cum ar reacționa sau ce părere are. Îl descos, ca și cum aș sta de vorbă cu un prieten.”De la ce pornești, ce declanșează scrierea unei povestiri și cum ajungi să conturezi trăsăturile bizare ale personajelor tale?Adriana Jderu: „Pornesc de la ideea că inspirația inițială poate veni de oriunde. Poate veni dintr-o știre pe care o văd la televizor, poate veni dintr-o poveste pe care o aud de la cineva, dintr-o replică pe care o aud pe stradă. Orice îmi trezește curiozitatea merită explorat.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

9 mai este Ziua Europei. Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene, ministru francez al afacerilor externe, propunea, în 9 mai 1950, o formă de organizare și cooperare prin care să se anuleze definitiv posibilitatea izbucnirii unui nou război între statele europene. Așa s-a născut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, precursoarea Uniunii Europene.Ce sărbătorim azi la 9 mai, în contextul complicat al vremurilor actuale? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea Europeană”.Robert Lupițu: „Sărbătorim faptul că încă mai avem pace, sărbătorim faptul că încă mai avem prosperitate şi bunăstare, sărbătorim faptul că noi, România, avem şansa istorică de a fi în interiorul acestui proiect de pace şi bunăstare, creat în urmă cu 74 de ani. Sărbătorim faptul că avem o perspectivă pentru o ţară dragă nouă, Republica Moldova, care azi, la Chişinău, a oferit o mostră de proeuropenism: peste 10 000 de oameni s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, în prezenţa preşedintei Maia Sandu, a comisarului european pentru buget, pentru a sărbători Ziua Europei. Sînt motive de sărbătoare, dar să nu pierdem din vedere că este pentru al treilea an la rînd cînd marcăm Ziua Europei pe timp de conflict la graniţele Uniunii Europene, din cauza agresiunii militare ilegale pe care Federaţia Rusă a declanşat-o împotriva Ucrainei.”Ce a adus acest război în relația dintre diferitele ţări membre ale Uniunii Europene în domeniul apărării, cooperării și consolidării militare? Ne-a apropiat sau ne-a făcut să ne distanţăm unii de alţii?Robert Lupițu: „Cred că ne-a trezit. Nu-mi este clar cît de mult ne-a apropiat, pentru că discuţia legată de apărarea europeană este mult mai largă. Din perspectivă conceptuală, în mod tradiţional, statele din Europa Centrală şi de Est îşi văd această securitate sub umbrela Nord-Atlantică, sub umbrela NATO, sub umbrela americană. Chiar şi Germania este în continuare favorabilă acestui echilibru. Avem, pe de altă parte, susţinători ai unei apărări europene mai puternice, cum este Franţa. Acum avem o nouă abordare de la Paris, dar şi din alte părţi, cu privire la un pilon european în cadrul NATO. Din perspectivă practică, într-adevăr a fost mult timp ofertant şi important pentru statele membre NATO din interiorul UE să cumpere armament american. (...) În ultima vreme, în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, am asistat la un semnal de trezire foarte puternic. Toate discursurile în care apare cuvîntul război sînt semnale, e-adevărat, alarmiste, dar care afişează o intenţie din ce în ce mai clară pentru a trece la acţiuni practice: o reindustrializare militară puternică în Europa şi creşterea bugetelor militare.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Pentru prima oară în ultimii cinci ani, președintele chinez Xi Jinping face o vizită în Europa. Turneul a început în 5 mai, în Franța, unde președintele chinez s-a întîlnit cu omologul său francez, Emmanuel Macron, și cu șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Pe agenda discuțiilor s-au aflat teme precum schimburile comerciale și războiul din Ucraina. Marți seară Xi Jinping a ajuns în Serbia, la Belgrad, iar ultima oprire este în Ungaria. De ce președintele Chinei a ales aceste trei țări: Franța, Serbia și Ungaria? Care sînt semnificaţiile şi mizele vizitei sale? L-am întrebat pe Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.Ce e de negociat - şi cu ce rezultat - în chestiunea comerţului Europei cu China?Valentin Naumescu: „În opnia mea, vizita preşedintelui Xi Jinping nu va aduce nimic bun pentru Europa. China nu-şi va modifica în nici un fel politicile comerciale faţă de Europa. Relaţiile comerciale vor rămîne în continuare în defavoarea economiilor europene prin practici economice şi comerciale neloiale. Asta înseamnă că prin subvenţionarea în China a companiilor care fac exporturi avem pe piaţa europeană atît de multe produse chinezeşti mai ieftine, care fac dumping pentru producătorii europeni. Lucrurile acestea vor continua.”Care sînt semnificaţiile vizitei preşedintelui chinez în Europa?Valentin Naumescu: „Miza foarte mare a acestei vizite, din perspectiva Chinei, este încercarea de a bloca Uniunea Europeană să adopte măsuri mai ferme împotriva intereselor sale expansioniste. În ultimii ani China începuse deja să piardă din influenţa de pe teritoriul UE. A pierdut anumite contracte economice, tehnologiile chineze au început să fie boicotate în Occident şi sînt considerate lipsite de credibilitate. De aceea vine preşedintele Xi Jinping în Europa: pentru a se asigura că UE nu va avansa cu aceste politici de control, restrictive, cu aceste măsuri protecţioniste în faţa expansionismului economic chinezesc.”  Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Există un specific al gastronomiei românești? Care sînt cele mai vechi cărți de bucate apărute în limba română? Dar cele mai noi? Invitatul nostru este Cosmin Dragomir, jurnalist culinar, fondatorul editurii GastroArt, autorul, între altele, al volumelor „Curatorul de zacuscă și alte povestiri culinare românești” și „Colecționarul de sarmale și alte povestiri gastronomice”, coinițiator al Legii Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România. Cosmin Dragomir: „Am vrut să demonstrez că avem istorie gastronomică. Pentru că o majoritate covîrșitoare a românilor spun că totul este împrumutat, că noi n-am inventat nimic, ignorînd faptul că ideea de stat național este mult mai recentă decît schimbul de rețete. Ei bine, am descoperit o lume fabuloasă și o istorie fascinantă, mult mai îndepărtată și mai bogată decît tindem să credem că avem. Acum sînt într-o căutare a unei identități gastronomice românești, a unui brand gastronomic de țară.”Ce ai pune pe un drapel gastronomic românesc?Cosmin Dragomir: „Un bol de ciorbă. Cred că, de departe, ciorba este cu adevărat parte din identitatea noastră. Sînt trei argumente aici. E o mîncare cotidiană, de zi cu zi, pe care, tocmai pentru firescul ei, noi tindem s-o ignoră. Apoi, în special supa clară este o mîncare de întremare și o mîncare de duminică, de după slujbă, la masa cu întreaga familie, o mîncare ceremonială și rituală. Și, al treilea argument: numărul enorm de variațiuni la temă, de rețete pe care le avem.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ce înseamnă o viață bună? Cum putem deprinde știința fericirii, dacă există așa ceva? Cum ne poate ajuta filozofia să avem o viață mai bună? Invitatul nostru este Cristian Iftode, conf. univ. dr. la Facultatea de Filosofie a Universității din București, autorul a două cărți dintr-o proiectată trilogie a „vieții bune”: „Filosofia ca mod de viață. Sursele autenticității” și „Viața bună. O introducere în etică”, apărute la editura Trei.Cristian Iftode: „Nici prea mulți bani, nici faima cu orice preț, nici goana după onoruri nu sînt secretul unei vieți fericite, lucruri pe care anticii le știau și pe care știința contemporană a fericirii ni le reamintește. Totul trebuie dozat, echilibrat și, dincolo de bunuri materiale sau de vanitate, calitatea relațiilor pe care le întreținem și le menținem pînă la finalul vieții este esențială.”  Ne pot ajuta cărțile să fim fericiți sau, dimpotrivă, conviețuirea cu cărțile ne stîrnește perplexități, anxietăți, neliniști care ne împiedică să fim fericiți?Cristian Iftode: „Exercițiul spiritual al lecturii are această natură de pharmakon, de leac și otravă. Sigur că depinde de ce citim, dar poate mai important e felul în care o facem. Și, într-adevăr, există raportări diferite la lectură. Primim de la cărți ceea ce sîntem deschiși să primim, cu felul nostru de a vedea, de a gîndi, cu timpul pe care sîntem dispuși să-l investim acolo. Putem să primim simplu divertisment sau putem să avem acces la lecturi transformatoare, care să pregătească și să susțină atît experiențele noastre fundamentale de viață, cît și tălmăcirea lor. Pentru că aceste două planuri sînt de fapt permanent întrepătrunse, cel puțin într-o concepție a identității personale suficient de complexă încît să dea seama și de această latură narativă, a poveștii de viață pe care ne-o spunem nouă și celorlalți și pe care o țesem împreună cu persoanele importante din viețile noastre.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mihai Duțescu a publicat recent volumul de poezie „Ca într-o povestire de Carver”, apărut la OMG Publishing. O carte care poate fi citită, într-adevăr, și ca o povestire, fiindcă are un narator și cîteva personaje – soții și cele două fiice, cărora li se alătură spre final „cel mic”. Un alt personaj important al acestor poeme este casa de la țară, unde tînăra familie își petrece cîteva weekenduri pe an, departe de București. O poveste de familie, așadar, spusă din perspectiva tatălui. O poveste în care se vor regăsi probabil mulți dintre cei din clasa de mijloc și care sînt acum în jurul vîrstei de 40 de ani. În micro-scenele de familie, de viață simplă, aproape banale, se strecoară uneori temeri, tensiuni, vise neliniștitoare.Adela Greceanu a stat de vorbă cu Mihai Duțescu despre volumul „Ca într-o povestire de Carver”.Mihai Duțescu: „N-aș vrea ca aceia care citesc poeziile mele să-și închipuie că sînt ca la psiholog și-mi pun viața pe tavă întru totul. Poeziile mele sînt stilizate, sînt o formă de artă autonomă, inspirată din ce văd în jurul meu. Unele lucruri nu mi s-au întîmplat neapărat mie, sînt ficțiuni potrivite în mecanismul acestor relatări la limita cotidianului, care, însă, au uneori o nevroză ascunsă sau anumite tensiuni latente, abia ținute în frîu.”Ce ți-ai propus cu aceste scene de viață de familie, scurtcircuitate din cînd în cînd de angoase, tensiuni, spaime?Mihai Duțescu: „E, poate, un fel de radiografie socială a unui tip de familie foarte reprezentativ pentru anii ăștia și pentru societatea în care trăim: o familie cu copii, cu casă de vacanță, cu mașină și cu joburi apăsătoare care te fac să fii praf.”Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

De cîțiva ani, trăim o perioadă marcată de crize care ne-au afectat și ne afectează în feluri diferite, pe mulți dintre noi. De la pandemie și complicațiile pe care le-a adus în viețile noastre pînă la războiul din Ucraina și amenințările care vin constant dinspre Federația Rusă, la care se adaugă războiul dintre Israel și Hamas și tensiunile pe care le-a generat în lumea occidentală – toate au provocat spaime, îngrijorări, anxietate, traume. Despre efectele crizelor pe care le parcurgem de cîțiva ani și despre cum să ne menținem echilibrul într-o lume profund tulburată, despre traume colective și personale și despre sănătate mintală și reziliență în vremuri complicate vorbim cu Zenobia Niculiță, psiholog și psihoterapeut.Zenobia Niculiță: „Trauma este vizibilă prin efectele ei. Putem să trăim evenimente cu potențial traumatic cu toții, dar nu neapărat toți vom și suferi efectele în aceeași măsură. Nu toți vom dezvolta efecte negative, nu toți vom rămîne afectați, nu toți vom dezvolta sindromul de stres posttraumatic.  (...) Este foarte important să știm ce ni se întîmplă și să denumim corect ce trăim, pentru că, dintr-o dată, ceea ce denumim corect devine o realitate conținută, pe care putem să o stăpînim mai bine.”E adevărat că ceea ce nu ne omoară ne întărește?Zenobia Niculiță: „Nu neapărat. Ce facem cu ceea ce nu ne omoară ne întărește. Există multe studii cu privire la reziliență, din diferite unghiuri. La nivel individual, reziliența se bazează foarte mult pe resursele pe care reușim să le adunăm la nivel fizic. Persoanele reziliente dorm bine, mănîncă sănătos, fac mișcare, își prezervă forțele fizice. În plus, există o legătură directă între echilibrul hormonal într-un corp sănătos și ceea ce simțim și gîndim. Și există studii cu privire la faptul că acele convingeri disfuncționale de viață corelează negativ cu reziliența. Adică avem mai puțină reziliență dacă noi credem despre noi că nu merităm să fim susținuți, că sîntem de neiubit, că sîntem defecți, că ceva e în neregulă cu noi sau că sîntem neajutorați.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

De 1 mai, Ziua Muncii, vorbim despre cum se schimbă raporturile noastre cu munca în epoca Inteligenței Artificiale. Ce cîștigăm și ce pierdem odată ce a intrat acest instrument în viețile noastre? Cît de îndreptățiți sîntem să ne temem că roboții vor ajunge să ne înlocuiască în zone pe care le credeam definitorii strict pentru ființa umană: rațiunea, capacitatea de a decide, creativitatea? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, doctor în filozofia științei.Mihail-Valentin Cernea: „Nu știu dacă are sens să considerăm Inteligența Artificială creativă, în sensul în care sînt ființele umane creative. Și o ființă umană creativă tinde să consume foarte multe opere din domeniul în care vrea să creeze, tocmai pentru a-și îmbunătăți cunoașterea și cultura asupra domeniului respectiv, dar e foarte important să remarcăm că o ființă umană înțelege ce face, pe cînd Inteligența Artificială momentan nu cred că avem destule argumente să spunem că înțelege ce face cît să poată fi și creativă. Nu este o persoană, este un program. Ce face ChatGPT este să se prindă, avînd în vedere contextul semantic, ce cuvînt ar fi mai potrivit în fraza pe care o construiește, ținînd cont de felul în care apar cuvintele în textele pe care a fost antrenat.”Depindem tot mai mult de roboți și de Inteligența Artificială. Ne putem imagina o grevă a roboților? Ce fel de revendicări ar putea avea?Mihail-Valentin Cernea: „Dacă am avea roboți și algoritmi de Inteligență Artificială în grevă, ar fi o problemă mai mare decît ne imaginăm, avînd în vedere cît de mult din existența noastră de azi e mediată: de la Waze și Google Maps, care ne ajută să navigăm prin oraș, pînă la stopurile inteligente care poate vor veni în București la un moment dat, mașini de spălat etc. Dacă toate acestea ar intra în grevă, ar trebui să învățăm brusc tot felul de abilități pe care le-am uitat de mult. Cu privire la revendicările pe care ar putea să le aibă mașinile, dacă vorbim despre Inteligența Artificială, sînt convins că oricărui procesor îi place să stea la rece, așa că ar putea să se plîngă de condițiile din fermele de servere, dacă e prea multă căldură acolo.” Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Ar trebui interzis TikTok în SUA? Dar în Uniunea Europeană? Senatul american a votat o lege care obligă compania chineză care deține aplicația să o vîndă în decurs de 9 luni. În caz contrar, aplicația va fi interzisă. La nivelul Uniunii Europene s-a deschis o anchetă împotriva platformei TikTok, din motive care au legătură cu protecția sănătății mintale a minorilor. Va avea puterea într-adevăr legea din SUA să impună companiei vînzarea platformei TikTok? Cum va afecta această lege relațiile dintre China și Statele Unite ale Americii? E o soluție interzicerea? L-am întrebat pe Iulian Comănescu, analist media. Iulian Comănescu: „Există o rivalitate de două tipuri între SUA şi China: una de tip comercial şi alta de tip geopolitic. Şi din ambele puncte de vedere TikTok este un duşman mai mare decît Facebook sau alte lucruri apărute în Silicon Valley.” Cum se explică atracţia copiilor, a tinerilor pentru acest tip de platformă? Iulian Comănescu: „Ştim, cultura scrisă este mai degrabă o sofisticare, o rafinare în istoria omenirii. Homer făcea nişte tiktok-uri, doar că ceva mai lungi. Lucrurile au început să se aşeze în formele pe care le studiem şi le citim azi cam de pe la Aristotel încoace, în cultura noastră. Deci, pe undeva, povestea asta cu TikTok, cu video de YouTube e în firea lucrurilor.” Apasă pe PLAY pentru a asculta inerviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural