Timpul prezent

La referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană doar puțin peste 50% dintre cetățenii moldoveni care au votat au răspuns DA. Iar la alegerile prezidențiale Maia Sandu s-a clasat pe primul loc cu 42% din voturi, urmată de Alexandr Stoianoglo, cu 26%. Cum se explică rezultatul de la referendum? În ce măsură poate fi considerat legitim rezultatul referendumului, astfel încît să fie îndreptățiți politicienii de la putere să înscrie în Constituția Republicii Moldova aspirația de aderare la Uniunea Europeană? Ce șanse are Maia Sandu să mai cîștige un mandat de președinte? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.În noaptea alegerilor, la scurt timp după difuzarea rezultatelor parțiale, Maia Sandu a acuzat că Republica Moldova s-a confruntat cu „un atac fără precedent asupra democrației”, denunțînd acțiuni ale unor „grupări criminale”, care ar fi încercat să „cumpere 300.000 de voturi”. „Scopul a fost compromiterea unui exercițiu democratic. Scopul a fost să inducă frică și panică în societate“, a explicat Maia Sandu. La ce anume se referă?Angela Grămadă: „Se referă la grupul criminal Şor – aşa îl numesc şi Maia Sandu, şi alţi reprezentanţi ai Partidului Acţiune şi Solidaritate. Acest grup a adus prin diferite persoane bani în Republica Moldova. Au fost implicaţi şi cetăţeni simpli care s-au transformat în cărăuşi ai acestor resurse financiare de la Moscova spre Chişinău, prin Erevan şi Istanbul, şi care au ajuns în Republica Moldova cu sume mari la ei, a căror provenienţă nu au putut s-o explice. Au fost implicaţi în aceste scheme şi preoţi, şi profesori, am văzut mai multe categorii de persoane implicate în aducerea ilegală a sumelor de bani pe teritoriul Republicii Moldova şi apoi în punerea lor în circuit, corupînd votul alegătorilor.”Nu au comunicat suficient de bine politicienii pro-europeni despre beneficiile intergrării în UE? Sau e un scepticism mai vechi al cetățenilor față de UE, alimentat și de propaganda rusă?Angela Grămadă: „Cred că partea cealaltă a fost mai bună în comunicare, a studiat mai bine cetăţeanul cu drept de vot. I-a studiat foarte bine comportamentul, fricile, i-a explorat aceste frici, acolo unde a trebuit a investit resurse financiare, a intervenit în spaţiul informaţional cu narative şi mesaje false şi a folosit mesaje anti-europene. Au încercat să decredibilizeze proiectul european în rîndul alegătorilor. De cealaltă parte, există un spaţiu mult prea mare între cetăţean şi reprezentantul său. Pentru că nu i se comunică, pentru că nu are contact cu reprezentantul voinţei sale politice şi pentru că mesajele despre avantajele intergrării europene nu au fost transmise corect.”Ce spune rezultatul referendumului despre turul doi al alegerilor prezidențiale, în care Maia Sandu, președinta pro-europeană, se va confrunta cu Alexandr Stoianoglo, susținut de Partidul Socialiștilor?Angela Grămadă: „Arată că este o segregare a electoratului şi că va apărea o îndîrjire a ambelor părţi pentru a obţine rezultatul maxim la alegeri. (...) Urmează o campanie foarte, foarte dificilă pentru Maia Sandu, chiar dacă în acest moment are 42% din voturile exprimate.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Una dintre cele mai luminoase cărți de poezie apărute la noi în ultimii ani este „Cea mai norocoasă ființă” de Maria Martelli (Editura frACTalia). O carte despre cum pot trăi în armonie ființele umane și ființele non-umane, o carte în care i se mulțumește naturii, o meditație asupra legăturii profunde dintre noi, oamenii, și natura din care uităm, adesea, că facem parte.Maria Martelli: „Am ajuns să scriu despre animale non-umane doar atunci cînd am ajuns să trăiesc alături de ele, chiar înainte de pandemie, cînd ne-am mutat la casă, la grădină și au apărut cățeii în viața mea, despre care e vorba și în volum. Mi-a fost un pic teamă că poate nu e destul de important pentru literatura română să scrii despre asta sau să ai un volum bazat atît de mult pe tipul ăsta de relație. Dar am prins foarte mult curaj de la mediile feministe, de la Cenaclul queer X, unde am primit foarte multă încurajare și validare, cum am primit și de la editura frACTalia. Și atunci am simțit că totuși are sens și pentru alții, nu doar pentru mine.”Sînt foarte puțini poeți care se-ncumetă să scrie despre frumusețe, despre blîndețe, despre bucuria de a fi viu și de a fi înconjurat de lumea vie. Cum a fost să scrii așa?Maria Martelli: „Cred că e nevoie de tipul ăsta de poezie, chiar dacă uneori, cînd vrei să publici un poem care e mai blînd, parcă simți că nu e destul de serios, că seriozitatea lumii stă în a ne confrunta cu toate lucrurile îngrozitoare care se întîmplă – și ele chiar se întîmplă! Pare că dacă scrii despre o apropiere sau despre ceva care funcționează bine, e ca și cum ai uita că lucrurile de fapt în mare parte funcționează foarte rău și sînt foarte dureroase. Dar eu cred că e o unealtă de supraviețuire. Și asta am încercat să fac scriind despre aceste momente calde, cu animalele non-umane și cu plantele din grădină, cu persoanele din jurul meu: să captez, ca să-mi amintesc, ca să am la ce să mă întorc în celelalte momente. (...) Am scris aceste poeme ca să mă alin.”Maria Martelli este poetă și cercetătoare. Colaborează la proiectul colectiv online justwondering.io care propune eseuri video pe teme de justiție multispecii, climatică și socială.Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat miercuri în parlamentul de la Kiev planul său de victorie, pe care astăzi l-a prezentat în fața liderilor Uniunii Europene și ai țărilor membre NATO. E un proiect care vizează încheierea războiului cel tîrziu în 2025, în condiții favorabile pentru Ucraina. Cum au reacţionat aliaţii occidentali la propunerile liderului de la Kiev? Am întrebat-o pe Raluca Alexandrescu, politolog, conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.Raluca Alexandrescu: „Secretarul general NATO, Mark Rutte, reacţionînd la întrebările jurnaliştilor privind felul cum se poziţionează NATO în raport cu planul prezentat de Zelenski, a declarat că este un plan puternic, ceea ce nu înseamnă că îl susţine în totalitate. Declaraţia este foarte dură, pentru că pe de-o parte lasă să planeze ambiguitatea asupra punctelor pe care nu le susţine şi pe de altă parte lasă să se înţeleagă că alianţa nord-atlantică şi poate şi alte forme de organizare a partenerilor occidentali preferă o soluţie vehiculată în iunie, cînd a mai fost vorba de un plan al victoriei, dar făcîndu-se o interpretare a ceea ce poate să însemne victoria în contextul actual. Şi ea poate să semnifice nu neapărat o victorie militară a Ucrainei şi respingerea totală a Rusiei din teritoriul ocupat, ci mai degrabă o suită de negocieri care să aducă şi Rusia într-un punct în care să se poată negocia.”SUA este principalul aliat şi finanţator al efortului de război al Ucrainei. Care sînt perspectivele pentru Ucraina dacă Donald Trump ajunge din nou la Casa Albă?Raluca Alexandrescu: „Scenariul e încă deschis înainte de 5 noiembrie, cu toate că sondajele sînt destul de strînse între Donald Trump şi Kamala Harris. Dar, în ipoteza cea mai neagră pentru Ucraina, în care Donald Trump ar fi cîştigător, trebuie să ne uităm ce-au declarat deja atît Donald Trump, cît şi JD Vance, candidatul la funcţia de vicepreşedinte. Şi constatăm acum, dintr-o carte publicată de curînd de un mare jurnalist american, Bob Woodward, numită sugestiv şi simplu „War” („Război”) că Donald Trump a avut contacte telefonice destul de numeroase cu Putin şi în urma izbucnirii războiului din Ucraina, după 24 februarie 2022. Deci pe frontul Trump lucrurile nu arată bine. Nici pe frontul JD Vance nu arată bine. Pentru că JD Vance a vorbit despre un plan pe care l-ar avea o eventuală administraţie Trump şi anume susţinerea unui proiect de neutralitate a Ucrainei. Or asta înseamnă că Ucraina în nici un caz nu mai poate să-şi facă planuri de intrare în NATO. Deci, o eventuală administraţie Trump nu va susţine intrarea în NATO deloc, nici acum, nici peste cinci ani, nici peste zece şi, pe de altă parte s-ar retrage complet din susţinerea efortului de război.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Violența obstetrică este o formă a violenței de gen care nu a fost investigată suficient în România – iată premisa de la care pornește un studiu privind experiența nașterii în spitalele românești, realizat la inițiativa Asociației Moașelor Independente. Ce este violenţa obstetrică? E vreo diferență între spitalele de stat și spitalele private din perspectiva felului cum sînt tratate femeile gravide? Care sînt cele mai întîlnite forme de violență obstetrică? Le-am întrebat pe una dintre autoarele raportului, Diana-Elena Neaga, moașa Irina Mateescu şi medicul primar obstetrică-ginecologie Lacziko Szidonia.Care sînt cele mai întîlnite forme de violenţă obstetrică?Irina Mateescu: „Vorbim de un număr foarte mare de sarcini supramedicalizate, în cazul femeilor care plătesc în privat consultaţiile. Ele sînt chemate cel mai adesea mai des decît e necesar. Vorbim despre inducerea naşterii, despre programarea la cezariană fără motiv medical şi fără ca femeia să-şi dorească acest lucru, vorbim despre epiziotomie la naşterile vaginale, care nu este necesară în toate cazurile, e necesară mai degrabă într-un procent mic şi este folosită într-un procent foarte mare, vorbim despre poziţia la naştere, despre lipsa alegerii unui travaliu activ, vorbim despre lipsa unei persoane de sprijin în sala de naşteri – asta e ceva extrem de comun în special în mediul public – şi vorbim despre separarea de copil imediat după naştere, cînd nu sînt motive medicale, care pare o regulă mai degrabă, decît excepţia.”Nu ar fi nevoie şi de o informare sau educare a viitoarelor mame pentru a şti să facă alegeri corecte?Lacziko Szidonia: „Este nevoie, bineînţeles. Eu am privilegiul să lucrez într-un spital privat în care asta a şi fost iniţiativa: să facem un loc mai bun unde femeile pot să nască. Ne-am trezit cu femei care vin de la sute de kilometri pentru că oferim altceva. Şi sigur că e greu, de exemplu, pentru o femeie cu doi copii mici acasă, la a treia naştere, să călătorească sute de kilometri pentru o naştere altfel. Şi întotdeauna întreb: e a treia naştere, ştiţi să naşteţi, ştiţi ce se întîmplă, de ce faceţi sacrificiul ăsta, de ce nu spuneţi acolo cum vreţi să naşteţi. Şi femeile nu sînt ascultate, din păcate. Inclusiv femeile care ştiu fiindcă deja sînt mame sau femeile la o primă sarcină care s-au documentat întîmpină rezistenţă în cadrul sistemului, atît de stat, cît şi privat. Şi sînt lucruri extrem de simple: să stai pe o minge în travaliu, să te plimbi în travaliu, să bei apă, să mănînci în timpul travaliului, să poţi să-ţi alegi poziţia în care vrei să stai, să ţi se dea imediat copilul, să nu se taie imediat cordonul ombilical. Lucruri care nu necesită investiţii de milioane, ci doar un pic de schimbare de paradigmă, de viziune.”Diana Neaga: „Mi-aş fi dorit foarte mult ca o astfel de cercetare să fi fost făcută de Ministerul Sănătăţii, pe un eşantion reprezentativ naţional. Noi invităm la dialog. Raportul e primul pe tema aceasta şi e o uşă deschisă la un dialog extins cu cadrele medicale, cu autorităţile din domeniu pentru a găsi împreună soluţii. Cred că meritul raportului este că am dat voce femeilor, asta ne-am dorit.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuţie! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ce ne-a adus Inteligenţa Artificială? Care sînt avantajele, care sînt pericolele pe care le presupune dezvoltarea unor asemenea sisteme? Avem motive să ne temem că AI va lua decizii independente de voința și rațiunea umană, decizii care ar putea duce chiar la extincția omenirii? L-am întrebat pe Radu Uszkai, cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată. Radu Uszkai: „Cred că unul dintre cele mai mari riscuri asociate cel puţin cu stadiul actual al Inteligenţei Artificiale ţine de faptul că noi, colectiv, tindem să privim uneltele de genul acesta ca fiind semnificativ mai inteligente decît sînt cu adevărat. O definiţie destul de haioasă care le e dată este că sînt nişte papagali stocastici, care nu fac altceva decît să compună şi să recompună anumite semne, anumite cuvinte, fără să înţeleagă de fapt ce se întîmplă în spatele acelor semne şi cuvinte.”Avem motive să ne temem că AI va lua decizii independente de voința și rațiunea umană?Radu Uszkai: „Există o discuţie în literatura academică de specialitate, atît în zona filosofiei, cît şi în zona informaticii, vizavi de posibilitatea ca aceste sisteme să devină super-inteligente, să poată funcţiona independent de orice inpunt pe care noi, oamenii, li l-am da şi să ia decizii cu privire la anumite acţiuni pentru care n-au fost programate. Însă genul acesta de risc existenţial despre care se vorbeşte în legătură cu AI e un risc cu privire la care marea majoritate a cercetătorilor spun că e supralicitat. Şi-l vedem deseori utilizat mai degrabă din raţiuni de imagine şi PR.”Apasă PLAY ca să asculți interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În mai puțin de o lună, Statele Unite ale Americii își aleg un nou președinte. Cum se pregătesc cei doi candidați, Kamala Harris și Donald Trump, pentru scrutinul din 5 noiembrie? L-am întrebat pe Camil Pârvu, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.Candidata democrată Kamala Harris a intrat în competiție tîrziu, după ce în iulie președintele Joe Biden a renunțat la cursa pentru un nou mandat la Casa Albă. În ce măsură a reușit Kamala Harris să se facă cunoscută americanilor?Camil Pârvu: „Nu a capitalizat suficient în această ultimă perioadă. Este o candidatură un pic cam ştearsă pentru imperativul acestei perioade. Evident, a fost, este vicepreşedinte, dar identitatea ei politică nu e foarte clar conturată. E un candidat democrat cu un suflu un pic cam problematic. (...) În general, în istoria recentă a SUA, vicepreşedinţii, nu sînt încununaţi de succes cînd încearcă să devină ei înşişi preşedinţi, cu excepția lui Joe Biden. Pentru că, într-o perioadă de patru sau opt ani, sînt o figură foarte ştearsă. Vicepreședintele nu are o identitate politică sau un rol politic concret. Tot acest rol este aspirat de preşedintele în funcţie.”Unele sondaje indică o creștere în preferințele electoratului pentru Donald Trump. Cum se explică această tendință? Camil Pârvu: „Este interesant cum reuşeşte să revină după patru ani cu o candidatură care are şanse foarte mari de succes. În acele state care fac diferenţa, care înclină balanţa, Donald Trump este foarte competitiv. Nu este iremediabil perdant în acele state. Dimpotrivă, recuperează ce nu a cîştigat în 2020, recuperează inclusiv ce nu a cîştigat în 2016. Sînt state, ca Arizona sau Georgia, în care e într-o poziţie foarte bună. Şi sînt alte state, cum e Pennsylvania, care contează foarte mult, pentru că e un stat mare, cu multe voturi, în care diferenţa dintre el şi Kamala Harris este foarte mică, este în marja de eroare, e de 3 puncte diferenţă în favoarea Kamalei Harris, numai că Donald Trump a cîştigat în realitate în aceste state mult mai mult decît preconizau sondajele. Sondajele, în general, îl subestimează.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Laura T. Ilea este doctor în filozofie și în literatură comparată, este conferențiar la Departamentul de literatură comparată al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și publică în română și franceză studii literare, eseuri și proză. Am vorbit cu autoarea despre volumul ei de eseuri intitulat „Nomadism. Despre gândirea care devine corp” (Editura Litera). O carte atipică, un du-te-vino între viața trăită și viața gîndită, între filosofie și literatură, între diverse spații, între diverse vîrste, între corp și gîndire. O carte în care reflecția filozofică se împletește cu naturalețe cu cronica literară și cu descrierea unor episoade autobiografice, o carte de călătorie și, în egală măsură, o carte în care te poți opri pentru a reflecta, împreună cu autoarea și pentru a te adînci totodată în propriile căutări. Am întrebat-o pe autoare de ce a ținut să pună împreună dimensiuni atît de diferite, care, pînă la urmă, construiesc un întreg.Laura T. Ilea: „Cred că nu putem parcurge ceea ce se întîmplă în lumea noastră astăzi, la viteza accelerată căreia îi sîntem supuși și la schimbările incredibile cărora trebuie să le facem față, fără a încerca să punem laolaltă toate aceste niveluri. Fac o pledoarie pentru o condiție a mișcării, care e capabilă să surprindă aceste transformări. Sîntem în plină metamorfoză și această metamorfoză nu se încheie niciodată. Problema e întotdeauna cum s-o captezi, cum să o faci perceptibilă, cum s-o transmiți mai departe celorlalți ca să aibă sens. (...) Am avut peste timp senzația că multe dintre gînduri nu le dusesem pînă la capăt, pentru că nu trăisem, pentru că nu mă mișcasem, pentru că nu mă supusesem acestor transformări cărora m-am supus între timp.” „A gîndi înseamnă a vrea să spui lumea. A n-o lăsa să meargă înainte fără tine.” scrie Laura T. Ilea chiar la început. Iar aici „a gîndi” este sinonim cu „a scrie”. Cartea ei e și o căutare a sensului, o preocupare pentru cum și ce le lași moștenire celor mai tineri și pentru cum poate scrisul să fie un mecanism care generează sens. Laura T. Ilea: „Din eșecurile și ratările unor experiențe rămîne un rest și-acolo începe scrisul. (...) Scrisul e acest rest care vine, de multe ori, din ratările evenimentelor importante și recompune un sens, recompune întregul. Mintea noastră e inerent fabulatorie. Nu putem să sărim dintr-un punct într-altul, ci trebuie să găsim între ele acea axă care să le lege.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Republica Moldova se pregătește pentru alegerile prezidențiale și referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană, care vor avea loc în 20 octombrie. În aceeași zi cu scrutinul prezidențial, moldovenii sînt invitați să spună dacă doresc înscrierea în Constituția Republicii Moldova a aspirației de aderare a țării la Uniunea Europeană. De ce autoritățile consideră necesară schimbarea Constituției în acest sens? Care sînt principalele teme de campanie electorală? În ce măsură sînt pregătite autoritățile moldovene să descopere și să descurajeze scheme de finanţare ilegală şi corupere venite pe filieră rusă şi menite să influenţeze votul cetăţenilor? L-am întrebat pe expertul în politici publice Andrei Curăraru, de la WatchDog, Republica Moldova. Andrei Curăraru: „Este un efort fără precedent din partea Federaţiei Ruse de a dezinforma, cu implicarea unui număr mare de actori, de la preoţi, la lideri de opinie locali, la jurnalişti care au devenit peste noapte politicieni dar şi prin scheme de corupere care au ţintit o cifră gigantică pentru Republica Moldova: circa 130.000 de oameni implicaţi într-un fel sau altul în scheme de corupţie, oameni care au primit sume de bani pentru a vota NU la referendum dar şi pentru a susţine un candidat la prezidenţiale. (...) Noi, la WatchDog, am identificat circa 200 de linii narative false legate de Uniunea Europeană care circulă în Republica Moldova. Încercăm sistematic să le demascăm, să le contracarăm atunci cînd le vedem promovate mai activ.”Ce impact ar putea avea pe termen lung acest referendum asupra relaţiilor dintre Chişinău şi Transnistria, avînd în vedere contextul geopolitic sensibil?Andrei Curăraru: „Acum avem o situaţie un pic bizară. Peste 80% din exporturile din Transnistria merg în Uniunea Europeană. Vedem o susţinere cu mult mai mică din partea Federaţiei Ruse pentru acest regim secesionist. Iar în special clanul Sheriff, care domină economic această regiune, este interesat de accesarea fondurilor de pre-aderare, de investiţii în infrastructura de acolo şi de posibilitatea de a găsi o soluţie prin care să continue activităţile economice cu UE. Or, europenizarea ar putea să creeze nişte pre-condiţii pentru Republica Moldova să-şi soluţioneze acest conflict care durează de mai mult de 30 de ani.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Lipsa unui loc de muncă stabil îi face pe refugiaţii ucraineni care trăiesc în România vulnerabili la exploatare şi la traficul de persoane. Femeile singure cu copii sînt persoanele cele mai expuse și susceptibile de a intra în vizorul traficanţilor, se arată într-un studiu privind fluxurile de refugiați ucraineni și vulnerabilitățile cu privire la traficul de persoane, publicat de Fundaţia International Justice Mission (IJM). Am vorbit cu Cristina Panov şi Alex Metelchin, de la IJM, despre situaţia refugiaţilor ucraineni din România.Cristina Panov: „Foarte mulţi (dintre cei care au răspuns la chestionar) au semnalizat exploatarea prin muncă, avînd peste 8 sau 10 ore de muncă şi condiţii neclare în contract. Ceea ce se explică în mare parte şi prin faptul că nu au un contract pe care să-l înţeleagă şi nu au servicii de traducere. Un alt aspect semnalizat de mai multe ori a fost hărţuirea sexuală şi abuzul sexual.”Alex Metelchin: „Şi eu sînt considerat refugiat, pentru că înainte de război am trăit în Ucraina şi din martie 2022 am venit cu familia în România şi sprijinul care a fost oferit şi care încă există de la autorităţile locale şi de la ONG-uri este extrem de important. (...) Părerea ucrainenilor despre România înainte de război a fost aşa, un pic dubioasă, dar după doi ani şi jumătate, că majoritatea refugiaţilor stau în România de la începutul războiului, şi-au schimbat părerea şi acum îşi văd viitorul în România şi vor să-şi construiască viaţa aici.”Cum credeţi că e înţeles în România fenomenul migraţiei ucrainenilor aici?Cristina Panov: „Există deja un soi de oboseală pe acest subiect, din păcate, dar e normal, pentru că sîntem deja la mai bine de doi ani şi jumătate de la începutul războiului, nu mai e un hot topic. Însă sînt încă foarte mulţi oameni care consideră că pot ajuta şi că vor să ajute ucrainenii şi chiar se implică.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cum apar reprezentate femeile în presa românească? Jurnaliştii Diana Oncioiu şi Vlad Stoicescu au cercetat acest subiect şi au publicat raportul „În umbra stereotipurilor: de la mamă la vampă”. De ce e important cum se raportează presa la femei? Care sînt diferenţele între felul cum prezintă femeile pe de-o parte presa locală şi pe de altă parte presa centrală? S-a schimbat ceva de-a lungul timpului în felul cum se scrie despre femei în presa noastră? Am întrebat-o pe jurnalista Diana Oncioiu.Diana Oncioiu: „Felul în care scriem despre femei influenţează ulterior discursul public, cum ne raportăm la violenţa domestică şi cum ne raportăm la infracţiunile sexuale. Cînd scrii pe bandă rulantă articole, ştiri în care femeia este tratată ca un obiect, e foarte uşor apoi, în cazuri de violenţă domestică sau de infracţiuni sexuale, să spui că victima a fost de vină.”Are presa şi responsabilitatea de a educa?Diana Oncioiu: „Cred că treaba presei este de a informa responsabil. Dar cred că ajungi să te duci şi pe subiecte unde nu există dezbatere în spaţiul public. Violenţa domestică este, cred, cel mai bun exemplu. La un moment dat, jurnaliste din redacţii mainstream sau din reacţii independente au împins subiectul ăsta şi l-au pus pe agenda publică. E şi asta, pînă la urmă o formă de a face educaţie, dincolo de informare. Pentru că-ţi explică un fenomen în profunzimea lui.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural