Timpul prezent

Un memoir, dar unul special și ingenios construit este volumul lui Andrei Gorzo, „Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie” (Polirom). Povestea de familie și mai ales povestea tatălui - personajul principal - se sprijină pe un fundament literar: romanele cu spioni ale lui Graham Greene. Însăși povestea tatălui are trăsăturile unei istorii cu spioni, cu mult mister și cu multe situații neclare, cu zone de umbră rămase neelucidate: Dan Gorzo, medic legist în anii ’80, este trimis la închisoare după ce participă la autopsia unui ștab din vechea orînduire comunistă, iar după 1989 ajunge în proximitatea unor figuri ale puterii (ca Gelu Voican Voiculescu) și a serviciilor de intelligence. Am stat de vorbă cu Andrei Gorzo despre volumul său, despre figura fascinantă a tatălui și privirea care-l recuperează, iubitoare, dar lucidă, o privire care vede imperfecțiunile.Povestea tatălui se sprijină pe o structură eseistică în care analizezi literatura lui Graham Greene. De ce ai ținut să pui povestea de familie față-n față permanent cu un dublu livresc? De ce nu ai putut să spui doar povestea tatălui și a familiei?  Andrei Gorzo: „Pentru că e atît de fantasmagorică, de rocambolescă, de bizară încît mi se părea că e aptă să producă ridicări din umeri așa, de una singură. Aveam nevoie s-o pun în contact cu ceva. Eu nu pot să spun cu autoritate povestea tatălui meu pentru că sînt multe lucruri pe care nu le știu sau nu le știu pînă la capăt sau nu știu dacă sînt așa. Și-atunci povestea nu putea fi decît povestea mea, inclusiv a mea copil, adolescent, cum eram cînd se întîmplau lucrurile astea și-a adultului nu cu mult mai luminat, nu cu mult mai puțin ignorant în care m-am transformat. Deci trebuia să fie povestea mea, a formării mele. Și-aici lecturile mele din adolescență din Graham Greene joacă un rol important, cu atît mai mult cu cît la vremea aia mi se părea că au legătură cu taică-meu, cu ce trăiam, cu ce se întîmpla în jurul meu, cu viața noastră cotidiană.”Privirea cu care te uiți la viața părinților și a familiei tale e o privire lucidă, care încearcă să surprindă mai ales griurile, care nu judecă, nu pune la zid.            Andrei Gorzo: „Da, asta a fost intenția. O privire care se dorea în același timp lucidă dar nu resentimentară. Nu-mi doream deloc să fie genul de memoir în care autorul își ia de guler părinții. Nu că alți oameni n-ar fi îndreptățiți să o facă. Dar nu așa văd eu lucrurile. Eu mi-am iubit ambii părinți non-stop. Nu m-a încercat niciodată serios gîndul de a-i repudia de tot, oricît de exasperant și chiar înnebunitor mi s-a părut taică-meu în unele perioade ale vieții lui. Voiam să revendic legătura cu el, nu s-o repudiez. Dar în același timp nici prin cap nu-mi trecea să scriu o hagiografie. Nici nu pot să scriu așa ceva și viața lui chiar nu e material de hagiografie, indiferent cu cîtă afecțiune sau tandrețe ai putea s-o privești. Mă interesa într-adevăr o privire în permanență iubitoare dar care vede scamele și imperfecțiunile.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu                                                                                                        Un produs Radio România Cultural  

13 februarie este Ziua Mondială a Radioului care, anul acesta, are ca temă „Radioul și schimbările climatice”. Cu siguranță vă amintiți temperaturile record de vara trecută, urmate de furtuni și ploi care au provocat inundații devastatoare în numeroase zone din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Despre încălzirea climatică – o temă fierbinte, la propriul și la figurat – vorbim cu activista de mediu Ana-Maria Pălăduș, vicepreședinta asociației REPER21.Ceea ce se întîmplă acum e un fenomen reversibil sau rămînem cu aceste efecte, vom avea în continuare veri cu temperaturi foarte ridicate pentru perioade lungi, furtuni și precipitații în cantități enorme?  Ana-Maria Pălăduș: „Evoluţiile climatice sînt destul de ireversibile. Gazele cu efect de seră – dioxidul de carbon, metanul – odată emise, rămîn destul de mult în atmosferă. Mai ales dioxidul de carbon are o durată de viaţă de peste 100 de ani. Şi dioxidul de carbon are ponderea cea mai mare în rîndul gazelor cu efect de seră. Metanul, deşi este mult mai puternic, rezistă 20-30 de ani. Dar noi avem foarte mult dioxid de carbon, astfel încît, şi dacă de mîine nu mai emitem nici o moleculă, o să trăim efectul a ceea ce am emis în ultimii ani. Aşa că probabil în următoarele decenii, chiar dacă de mîine devenim extrem de virtuoşi, o să trăim cel puţin cum trăim acum, cu aceste efecte, poate puţin mai dure. Cum spunea un coleg de-al meu, în 2024 am trăit cea mai răcoroasă vară din cele ce vor urma.”Ce putem face noi, oamenii simpli, pentru a diminua efectele schimbărilor climatice? Ana-Maria Pălăduș: „Sînt cîteva măsuri care, la nivel de amprentă, de gaze cu efect de seră, joacă un rol foarte important: dacă ne propunem ca, din cîteva mese pe săptămînă, să avem două, trei fără carne roşie e foarte bine, dacă ne propunem mai mult mers pe jos şi mai puţină maşină, o excursie în ţară şi nu să bifăm nu ştiu cîte ţări, mai ales pentru două, trei zile, cum se face, deja sînt nişte măsuri de o foarte mare amploare la nivel de impact. Apoi cred că trebuie să e reînvăţăm să fim fericiţi altfel. Să punem mai puţin preţ pe lucrurile materiale – ce marcă am la maşină, ce haine sînt pe mine, cîte haine am, cu cît am umplut coşul – şi mai mult pe partea de relaţii, de timp petrecut cu familia, cu apropiaţii, cu prietenii, cu timp de calitate în natură. Sînt foarte multe studii care arată că, de la un punct încolo – şi e un punct destul de jos, nu trebuie să cîştigăm enorm, de la un punct de unde ne acoperim nişte nevoi de bază – calitatea vieţii nu mai are de-a face cu cît cîştigăm sau cu cît este PIB-ul unei ţări, ci cu calitatea relaţiilor pe care le avem între noi şi pe care le avem cu mediul natural – cît de mult stăm într-o pădure, într-un parc.”Apasă PLAY ca să asculți interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Germania se pregătește pentru alegerile anticipate din 23 februarie. Printre temele care se dezbat intens în campania electorală se numără migrația și ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care se află pe locul al doilea, potrivit sondajelor. Alianța de centru-dreapta CDU/CSU este pe primul loc, pe locul al treilea s-ar situa, conform sondajelor, social-democrații actualului cancelar Olaf Scholz, urmați de verzi. Olaf Scholz și liderul CDU/CSU, Friedrich Merz (posibilul viitor cancelar) au promis că nu vor colabora cu extrema dreaptă pentru formarea noii coaliții de guvernare. În weekend-urile trecute au fost proteste în mai multe orașe din Germania față de înăsprirea legii privind migrația, lege promovată de liderul de centru-dreapta Friedrich Merz cu susținerea primită din partea partidului de extremă dreapta AfD. Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, explică situaţia politică din Germania înainte de alegeri.Valentin Naumescu: „Cea mai arzătoare chestiune este cea a viitoarei coaliţii de guvernare. Creştin-democraţii exclud în acest moment cooptarea extremei drepte la guvernare. Rămîne în discuţie varianta Marii Coaliţii, cum o numesc germanii, Große Koalition (GroKo), între creştin-democraţi şi social-democraţi, dacă aceste două partide împreună vor depăşi 50% în Bundestag. Şi înţeleg că preferinţa creştin-democraţilor este pentru o coaliţie cu două partide, fiind mai uşor de gestionat. Ei ar evita, dacă e posibil, o coaliţie cu trei partide. Dacă nu se poate doar cu SPD, atunci e posibil să intre în discuţie şi verzii, cu aproximativ 13%, arată sondajele astăzi. Aceste trei partide cu siguranţă vor avea mai mult de 50%, doar că apar dezacordurile, diferenţele de viziune. De exemplu, creştin-democraţii vin cu elemente economice de centru-dreapta mai pronunţate, care scad accentul pe politicile ecologiste.”Care este bilanţul cancelarului Olaf Scholz şi ce impact au percepţiile germanilor asupra votului din 23 februarie?Valentin Naumescu: „E clar că e într-o scădere accelerată de popularitate. A fost perceput în general ca o figură slabă din punct de vedere politic, mai ales că în ultimii doi ani economia germană a intrat în recesiune. Nu-i o recesiune pronunţată, au fost scăderi mici, în jur de -1%, -0,5%, dar este neobişnuit pentru societatea germană să se confrunte cu recesiune economică. În plus, a fost chestiunea migraţiei, au fost mai multe evenimente dramatice care au accentuat sentimentul general – să nu ne facem iluzii, nu e doar la nivelul publicului AfD, este la nivelul societăţii germane că ce-i prea mult e deja prea mult şi trebuie stopată în special imigraţia ilegală care, într-adevăr va fi o temă majoră. Am văzut o opinie foarte interesantă în presa germană: că acesta va fi de fapt adevăratul final al epocii Merkel. Pentru că Olaf Scholz, deşi provine din alt partid, de la social-democraţi, a continuat în mare parte politicile erei Angela Merkel, centristă, destul de permisivă privind migraţia din Orient, cu un accent pe politicile verzi.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Președintele american Donald Trump a cerut ca USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) să fie „suprimată”, acuzînd corupție „la niveluri nemaivăzute vreodată”. USAID are aproximativ 10.000 de angajați care lucrează în SUA și în întreaga lume. Dintre ei doar 611 își vor păstra posturile, ceilalți urmînd să fie concediați. Ce reprezintă USAID şi ce consecinţe va avea desființarea acestui program pentru diverse ţări din lume? Am întrebat-o pe Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent. Ioana Avădani: „Conceptul de ajutor sau de asistenţă internaţională pentru dezvoltare nu este specific Statelor Unite. Toate ţările dezvoltate care sînt în OECD au programe de asistenţă internaţională pentru dezvoltare. Naţiunile Unite, la rîndul lor, au stabilit nişte obiective de dezvoltare. Şi asistenţa aceasta, care poate să fie financiară, de training sau de coaching, vine în sprijinul obiectivelor de dezvoltare stabilite de Naţiunile Unite. Lentila principală a acestor obiective de dezvoltare sînt drepturile omului. Toată mişcarea porneşte de la ideea că accesul la o viaţă decentă, combaterea sărăciei, accesul la servicii de sănătate, siguranţa în societate sînt elemente fundamentale din aparatul drepturilor omului, ca atare acestea sînt domeniile în care funcţionează cel mai adesea asistenţa pentru dezvoltare. USAID a făcut aceste lucruri într-un mandat dat de Congresul american, deci nu este un instrument prezidenţial. Şi cred că vor fi nişte bătălii juridice la care vom asista de departe: dacă preşedintele SUA are dreptul să anuleze printr-un simplu ordin o decizie a Congresului.”Se poate spune că pentru SUA acest program înseamnă şi o formă de a sprijini exportul de democraţie?Ioana Avădani: „Cu siguranţă. Programele USAID din România s-au oprit în 2007, cînd România a intrat în Uniunea Europeană şi atunci, pe bună dreptate, SUA au spus sînteţi în UE, îndepliniţi nişte criterii politice şi economice, nu mai sînteţi o ţară în curs de dezvoltare care să aibă nevoie de asistenţa noastră. Pînă în 2007 (cînd programele USAID din România s-au oprit), o mare parte din programele USAID din România au fost legate de consolidarea mecanismelor democratice. Să luăm de exemplu legea 544 pentru liberul acces la informaţie. Au fost mai multe organizaţii din societatea civilă care au conlucrat ca această lege să fie redactată, adoptată şi implementată în cadrul unor programe sprijinite şi de USAID. Au fost programe de profesionalizarea mediului de afaceri, pentru că şi asta contribuie la o funcţionare democratică, deci o piaţă bazată pe libera concurenţă şi în care oamenii să se concureze în baza unor reguli, nu ca-n Vestul sălbatic – şi asta face parte dintr-un mecanism democratic.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Protestele din Georgia continuă, în ciuda reacțiilor forțelor de ordine, care au arestat zilele trecute mai mulți protestatari, între care și un lider al opoziției. Din noiembrie, oamenii protestează constant față de decizia partidului de guvernămînt, Visul Georgian, de a suspenda negocierile de aderare la Uniunea Europeană pînă în 2028. Parlamentul georgian a adoptat recent legi care înăspresc regulile privind întrunirile publice și demonstrațiile. Nemulțumirile din societatea georgiană au început mai devreme. După alegerile parlamentare din octombrie 2024, datele oficiale au arătat că partidul Visul Georgian a obținut aproape 54% din voturi și opoziția pro-europeană aproape 38%. O parte considerabilă a opoziției a renunțat la mandatele obținute pentru Parlament acuzînd că votul a fost furat. În ce măsură protestatarii care contestă deciziile partidului aflat la putere sînt reprezentativi pentru societatea georgiană? Ce urmează în Georgia? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.Ce legitimitate are un parlament în care nu sînt ocupate toate fotoliile?Angela Grămadă: „Legitimitatea este destul de contestată şi tocmai din aceste considerente lumea iese în stradă şi a transformat protestul într-unul continuu. Pe de-o parte avem acea decizie de la sfîrşitul lunii noiembrie, prin care Visul Georgian suspendă toate negocierile cu privire la procesul de integrare europeană a ţării. Dar pe de altă parte avem şi această legitimitate contestată. Dacă ne uităm pe cerinţele celor care ies în stradă şi protestează, ei nu vorbesc doar despre parcursul european, ei vorbesc şi despre lipsa de legitimitate a parlamentului şi despre faptul că preşedintele nou ales în Georgia, la sfîrşitul lunii decembrie (Mihail Kavelaşvili), nu este un preşedinte legitim al Georgiei şi în continuare o consideră pe Salome Zurabişvili ca fiind şeful statului care are mandat şi care a anunţat că va fi de partea străzii pînă vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate.”Cum vedeți evoluția situației din Georgia?Angela Grămadă: „Dacă ţinem cont de ultimele evenimente – înăbuşirea protestelor cu utilizarea violenţei şi dosarele deschise împotriva jurnaliştilor, activiştilor civici sau arestarea liderilor opoziţiei – cred că situaţia ar putea să deraieze într-o direcţie şi mai puţin plăcută pentru georgieni dar şi pentru cei care astăzi sînt vîrful de lance în Georgia, societatea civilă cu tot ce înseamnă ea: oameni care reprezintă cultura, arta, presa independentă, activiştii civici. S-ar putea să fie o îndîrjre foarte mare şi o luptă pe viaţă şi pe moarte în această ţară.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Cum e posibil ca în același interval istoric, în același spațiu să aibă loc războaie devastatoare și descoperiri științifice fundamentale? Cum e posibil ca abjecția și sublimul ființei umane să coexiste? Cum se explică faptul că, oricît ar avansa pe drumul cunoașterii și al artei, ființa umană nu-și poate controla pulsiunile violente, (auto)distructive? Sînt întrebări pe care le propune scriitorul și matematicianul Bogdan Suceavă prin volumul „Furtuna barocă” (Editura Polirom). Un „poem în formă de roman”, cum îl definește chiar autorul, în care sînt puse față în față istoria Războiului de Treizeci de Ani din secolul al XVII-lea, care a devastat regiuni întregi din Europa și a făcut milioane de victime, și istoria unor progrese în fizică, matematică, astronomie esențiale pentru omenire. Bogdan Suceavă e scriitor și matematician, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University, Fullerton, Statele Unite ale Americii. Am vorbit cu Bogdan Suceavă despre volumul „Furtuna barocă”.Bogdan Suceavă: „Eu cred în ideea că literatura e o cale de cercetare, o cale de investigație. Și vrei să transmiți cititorului această întrebare: cum a fost de fapt atunci? Cum era să trăiești în secolul al XVII-lea, în timpul acestei tragedii? 30 de ani cu 8 milioane de victime - trebuie să se fi simțit extraordinar de apăsător, o fi fost o atmosferă cumplită. A fost o tragedie generată de om. Și, dacă examinăm dinamica Războiului de Treizeci de Ani, vedem că au avut multiple ocazii să aducă pacea. Principii care puteau decide pacea nu au găsit o cale către mediere și stingerea conflictului și asta a tot alimentat războiului. În timpul acesta erau zone întregi ale Europei pustiite și tragedia se extindea. Este o lecție a istoriei acolo.”Dar am învățat ceva din aceste lecții ale istoriei? Fiindcă am mai avut după aceea și alte lecții ale istoriei...Bogdan Suceavă: „Scopul meu cînd am scris Furtuna barocă a fost exact întrebarea aceasta. Iată ce cred eu că trebuie reținut dintr-o asemenea reflecție. Să presupunem că apare o tensiune într-o societate sau într-o lume mai extinsă, cum e Europa de azi. Bine este să existe instituții care să poată cuprindă aceste tensiuni și să le găsească o rezolvare instituțională. Cred că aceasta este lecția. La vremea respectivă, Europa a suferit o tragedie masivă, ca să se ajungă la următorul adevăr (asta este Pacea de la Westfalia, 1648): fiecare principe are dreptul să decidă credința în principatul său. Dar pentru asta trebuia să moară 8 milioane de oameni? Nu se putea rezolva de la început printr-un tratat, printr-o bună înțelegere a diferențelor confesionale? Să sperăm că n-o să mai fie vreodată cazul de astfel de tensiuni în lumea de azi.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Președintele Donald Trump a anunțat tarife vamale considerabile pentru importurile din Canada, Mexic și China: 25% pentru mărfurile din Mexic și Canada și 10% taxe suplimentare pentru China. Cu cîteva ore înainte ca noile tarife să intre în vigoare, Donald Trump a acceptat o amînare de 30 de zile pentru Canada și Mexic, după ce a convenit cu liderii celor două țări vecine întărirea securității la granițele lor cu SUA. Ce implicații ar putea avea aplicarea tarifelor pentru țările vizate și pentru SUA? Va impune președintele american tarife similare și pentru importurile din Uniunea Europeană? Am întrebat-o pe Antonia Colibășanu, analist geopolitic, doctor în economie. De ce vrea Donald Trump să impună tarife vamale atît de mari Canadei și Mexicului?Antonia Colibășanu: „Nu cred că vrea neapărat să impună tarife vamale atît de mari. Cred că mai degrabă vrea să amenințe cu aceste tarife, în ideea în care vrea să discute cu aliații și să restructureze natura alianțelor cu aceștia. Pînă la urmă, Donald Trump este un om de afaceri și amînarea aceea cu cel puțin 30 de zile a tarifelor face parte dintr-o negociere de politică comercială. În ideea că Donald Trump este un om de afaceri, noi trebuie să înțelegem că el vrea să negocieze. Acum, ceea ce vrea el să negocieze din punct de vedere geopolitic este marea întrebare a momentului.”Dar e același lucru să conduci o țară și să conduci o companie privată? E democratic să abordezi în același fel economia națională și afacerile?Antonia Colibășanu: „Cred că acestea sînt întrebările-cheie la care cu toții așteptăm răspunsuri din interiorul societății americane. Din perspectiva omului care predă la clasă teoria relațiilor internaționale și geopolitica, aș spune că nu, nu este același lucru, cu siguranță. Abordările pe care le vedem acum sînt o noutate din punct de vedere ideologic. Pentru că SUA, cu administrația actuală, încearcă să-și croiască un nou drum în zona globală. Și vorbim de o personalitate de tip nou pentru un lider al SUA, o personalitate din zona afacerilor. El a mai gestionat în mod original lucrurile în SUA în primul său mandat. Avem un model pe care-l putem evalua. Avem și o nouă administrație, care nu mai seamănă cu prima administrație din primul mandat al lui Trump. Ne putem gîndi că întrebarea esențială este cum evoluăm din punct de vedere doctrinar, ideologic și cum evoluează contextul democratic, care sînt rolurile instituțiilor, dorește noua administrație a lui Trump să modifice în vreun fel rolul acestor instituții și mă refer inclusiv la rolul organizațiilor internaționale, rolul NATO în relația cu Uniunea Europeană. Întrebarea este justă, complicată și în definire.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Într-un moment dificil, în care acordul de încetare a focului dintre Hamas și Israel avansează în faza a doua, președintele Donald Trump vine cu o propunere inclasabilă: anume, ca populația palestiniană din Fîșia Gaza să fie mutată în alte țări iar SUA să preia controlul asupra teritoriului. „Îl vom dezvolta, vom crea mii și mii de locuri de muncă și va fi ceva de care întregul Orient Mijlociu să fie foarte mândru” a spus președintele american în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și premierul israelian Benjamin Netanyahu. Acesta este primul lider străin invitat la Casa Albă de cînd Donald Trump și-a preluat al doilea mandat. Discutăm despre propunerile lui Donald Trump și implicațiile lor cu analistul de politică internațională Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Robert Lupițu consideră că declarațiile lui Donald Trump arată că „sîntem la finalul ordinii internaționale bazate pe reguli, dacă nu cumva aceasta s-a și încheiat. Atunci cînd jandarmul lumii libere, cum sînt numite SUA, își asumă prin cea de-a doua administrație Trump o astfel de politică și-o astfel de abordare, arată că modul de abordare a relațiilor internaționale în al doilea mandat al său va fi diferit. Poate chiar diferit de primul unde, deși excentric în declarații, a fost ceva mai cumpătat în acțiuni.” Planurile lui Trump nu țin cont de traumele populației palestiniene, de dreptul internațional, de decenii de eforturi diplomatice pentru punerea în fapt a soluției celor două state.Robert Lupițu: „Nu doar că Donald Trump nu joacă după reguli. Dar nici partenerul său, din perspectivă de leadership, din Israel, Benjamin Netanyahu, nu mai joacă după reguli. Are un mandat de arestare pe numele său, nu a călătorit la Auschwitz la comemorarea a 80 de ani de la încheierea Holocaustului, deși s-a spus că se va face o excepție în privința sa și nu va fi arestat. Așa că declarațiile lui Trump pot fi privite și în cheia în care acest plan ar putea să tensioneze suplimentar, ar putea să arunce în aer armistițiul și să toarne gaz pe foc. (...) Israelul nu a ținut cont de anumite avertismente internaționale, legate nu de destructurarea rețelei Hamas, nu de lupta împotriva terorismului sau de dreptul de a se autoapăra continuu, ca urmare a atacului Hamas din 7 octombrie 2023, ci legate de țintirea, chiar și colaterală, a populației civile, a celor nevinovați. Această idee riscă, dacă urmează să aibă acțiuni concrete - fie printr-o prezență militară, fie printr-o incursiune, fie printr-o strămutare de populație - să afecteze și mai mult drumul către stabilitate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Discuția despre programa școlară prea încărcată a elevilor revine, constant, în actualitate. Mulți părinți și elevi se plîng adesea că sînt prea multe ore de școală și prea multe materii – unele, poate, inutile. Și că, mai ales în anii terminali de liceu, elevii ar trebui lăsați să se concentreze pe disciplinele de bacalaureat și pe materiile unde au probe de admitere la universitate. În urmă cu cîteva zile Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru liceu. Cu intenția de a flexibiliza programul. În esență, se arată într-un document, schimbarea este că numărul de ore nu mai este alocat unor discipline în primul rînd de către minister, ci vor avea un cuvînt de spus școlile și elevii. Această  descentralizare ar încuraja autonomia și performanța, se arată în document. Potrivit noilor planuri-cadru, latina nu mai e disciplină obligatorie. Propunerea a stîrnit deja critici argumentate din partea filologilor și clasiciștilor. Ce pierd elevii dacă nu mai studiază latina? Cum stăm cu profesorii de latină, sînt ei destui și sînt pregătiți să predea latina? Cum se poate echilibra nevoia de adaptare la realitatea contemporană cu păstrarea unor tradiții academice? L-am întrebat pe Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică (greacă veche și latină), cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Latina a mai fost în ultimii ani în centrul unor discuții similare pe tema o păstrăm sau nu în programa de liceu. De ce se propune acum scoaterea ei din rîndul disciplinelor obligatorii, chiar și la profilul filologie? Ștefan Colceriu: „Pentru că lumea are impresia că latina e un balast. O impresie care trenează de 35 de ani în mintea autorităţilor din învăţămîntul românesc, cu luminoasa excepţie a domnului Mihai Şora care, după Revoluţie, în mandatul său de ministru, a reintrodus latina pe scară destul de largă în liceele din România. După acest mandat luminos, a fost o reducere constantă a orelor şi, treptat, latina a avut de suferit. Penultima lovitură, înaintea acesteia, a fost aceea că latina nu mai putea fi susţinută ca probă opţională la bacalaureat. În clipa în care o materie nu mai are acest statut, de a fi probă de bacalaureat, îşi pierde cu totul relevanţa. Cine ar mai vrea să studieze latina dacă nu poate să susţină un examen la sfîrşit care să arate ce progrese a făcut la materia respectivă?” Ce impact va avea faptul că latina ar putea deveni materie opţională? Ștefan Colceriu: „Eu sînt un susţinător al descentralizărilor, pentru că sînt liberal clasic şi cred că e foarte bine să existe descentralizare şi unele materii să fie la dispoziţia şcolilor. Realist vorbind, pentru că numărul de ore de latină a fost din ce în ce mai scăzut, nu există foarte mulţi profesori titulari care să-şi facă norma din orele de latină, motiv pentru care mulţi profesori trebuie să migreze dintr-o şcoală într-alta, unde nu sînt titulari. Problema este că în şcolile unde profesorii de latină nu sînt titulari, şcolile acelea nu pot să propună opţional de latină. Şi dacă nu se poate face asta, latina, în mod fatal, va dispărea din foarte multe locuri.  Abandonarea trunchiului comun, a obligativităţii ca măcar umaniştii să studieze latina conduce la dispariţia disciplinei. Or, dispariţia unei discipline, dispariţia unei instituţii este foarte greu de compensat după aceea.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral O emsiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

„Atît elevii de liceu, cît și cei de gimnaziu consideră discuțiile cu prietenii și cu familia/adulții principalele moduri prin care se informează” – aflăm din studiul „Relația cu informația și obiceiurile de consum media ale copiilor și tinerilor din România”, lansat recent de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). De ce nu mai citesc tinerii presa, de ce nu se informează din sursele mainstream? De ce și-a pierdut presa tradițională publicul? Ce pot face jurnalişti pentru a recîştiga încrederea publicului? Am întrebat-o pe Cristina Lupu, directoare executivă CJI. Cît de pregătiţi sînt tinerii să facă faţă dezinformării? Cum îşi dau ei seama dacă o informaţie este corectă sau nu?Cristina Lupu: „Copiii sînt la fel de puţin pregătiţi pe cît sînt adulţi. Noi am întrebat care sînt motivele pentru care ei ar considera că o informaţie este adevărată. Şi unul dintre principalele motive care le spune copiilor că informaţia este adevărată este dacă le confirmă ceea ce cred deja. Asta nu-i o noutate. Ştim că adulţii fac la fel. Dacă noi credem deja o informaţie, tindem să credităm cu valoare mai mare de adevăr toate informaţiile care vin şi ne confirmă asta. E o capcană uriaşă. Ce trebuie să facem este să vedem dacă există şi alte informaţii, care contrazic ceea ce credeam noi şi să facem minime verificări care să ne ducă spre a afla informaţia corectă, nu informaţia pe care o vrem noi corectă. Şi e greu. Trebuie să te înveţe cineva să faci asta. Pentru că nu e un mecanism natural. Creierului nostru nu-i place să aibă sentimentul că nu ştim, că sîntem proşti. Aşa că de fiecare dată o să încerce să ne confirme că ceea ce credem deja e ok şi că nu e nevoie să căutăm mai multă informaţie. Noi trebuie să lucrăm împotriva acestui reflex.”Presa scrisă, radioul și presa online sînt frecventate de foarte puțini elevi de gimnaziu și liceu, reiese din studiu. Cristina Lupu crede că o parte a responsablităţii îi revine chiar presei. Cristina Lupu: „Presa nu vorbeşte cu tinerii. (...) De foarte multe ori jurnaliştii sau patronii de presă au plecat de la ideea că tinerii sînt pierduţi, nu sînt interesaţi deloc de informaţie, aşa că nu ne batem capul să facem materiale care să fie interesante pentru ei. Ceea ce e greşit. Eu cred că tinerii sînt interesaţi de informaţie. Vedem că Gen Ştiri, o publicaţie care li se adresează, are succes şi chiar şi adulţii se uită la modul în care prezintă ei ştirile zilei. Da, e o problemă că tinerii nu se uită la materialele jurnalistice. Dar cred că trebuie să ne punem o oglindă şi noi, cei care producem conţinut.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!   O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural