Radu Vancu: „Literatura e deopotrivă refugiu și armă”

Scriitorul Radu Vancu a venit în studioul Radio România Cultural de la tîrgul de carte Gaudeamus. Am vorbit despre cel mai recent volum al său, „Boala & Războiul: jurnal, 2020-2024”, apărut la Polirom. Este al treilea volum al jurnalului pe care îl ține din 2012 și care surprinde perioada pandemiei și primii ani ai invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Realitățile copleșitoare sînt surprinse în notații memorabile, adesea împletite cu reflecții despre puterea literaturii și cu descrieri ale unor întîmplări domestice, liniștitoare. Familia, prietenii și literatura rămîn reperele solide atunci cînd în jur totul pare să o ia razna. Iar unul dintre personajele principale din jurnal este literatura. 

 Radu Vancu: „Frumusețea literaturii e amplificată atunci cînd ea devine convergentă cu adevărul, cînd se intersectează într-un punct geometric cu adevărul și ne vorbește nouă, oamenilor, construind frumusețe și din oroare, și din oroarea istoriei, și din lucruri întunecate pentru a ne spune adevărul despre noi, oamenii, inclusiv adevăruri inconfortabile. (...) Frumusețea e tot ceea ce ne intensifică. Și, în mod evident, nu doar esteticul ne intensifică. Ci și eticul, și politicul, vedem zilele acestea, și socialul, și istoricul, și economicul... În genere, tot ceea ce a construit vreodată umanul poate cunoaște puncte de intensificare. Uneori intensificare distructivă, e-adevărat. Dar eu cred că tot ceea ce intensifică devine artă, în general. Asta înțeleg prin frumusețe. Frumusețea reprezintă acest uman intensificat.”

Trăim și azi vremuri de foarte mare intensitate civică, umană, pînă la urmă. Este literatura un refugiu sau, mai degrabă, o armă în astfel de vremuri?

Radu Vancu: „Nu cred că se exclud acestea două. Natura ei e dublă. Pe de-o parte literatura e un refugiu, te poate proteja, cum a făcut-o de atîtea ori pentru fiecare dintre noi. În alte momente este într-adevăr o armă. A denunța răul, a spune tăios că el există, a scrie, cum fac Iya Kiva, Yuliya Musakovska, Serhii Jadan sau Andrei Kurkov în Ucraina, despre răul îngrozitor pe care-l văd în jur sau a scrie, cum făcea Radnóti Miklós în Ungaria, despre oroarea infernului nazist pe care-l traversa și care l-a ucis e deopotrivă refugiu și armă.”  

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural