Diplomație culturală fără politizare. Cum funcționează modelul german? - interviu cu Joachim Umlauf

Continuăm seria de emisiuni dedicate diplomației culturale și rolului Institutului Cultural Român. Vă propunem o dezbatere despre modelele europene de cooperare culturală și despre felul în care Germania și-a construit o rețea globală de institute culturale. Invitatul lui Matei Martin este Joachim Umlauf, fost director al Institutului Goethe din București, diplomat cultural de carieră. Printre altele, Joachim Umlauf predă la masterul de diplomație culturală al Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. 

Cum este definit rolul Goethe-Institutului în politica culturală și externă a Germaniei?

Joachim Umlauf: „Goethe-Institut este o instituție cu un caracter foarte specific, tipic germană. Într-o anumită situație istorică de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Germania de Vest a creat sau a susținut instituții care să reprezinte Germania în străinătate. Elementul esențial aici – și cred că e ușor de înțeles de ce – este că s-au fondat sau sprijinit instituții care să fie la o anumită distanță de stat. După război, se dorea susținerea unor instituții care să nu fie identificate direct cu statul german, pentru că statul se discreditase complet prin național-socialism.

De aceea au fost create instituții precum Goethe-Institut, reînființat, regîndit pe altă structură în 1951, sau Fundația Alexander von Humboldt, ori Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD) – toate cu personalitate juridică, cu o anumită autonomie de conținut și, prin aceasta, cu o distanță față de stat. Este ceva tipic german. Trebuie ținut cont, pe lîngă aspectul legat de discreditarea Germaniei în lume și de încercarea de a fi reintegrată între națiunile civilizate, că Germania a avut mereu un caracter federal și un model descentralizat. Și asta a jucat un rol important.”

Care este relația concretă dintre Goethe-Institut și Ministerul Federal de Externe?

Joachim Umlauf: „Relația este clară: avem autonomie în ceea ce privește conținutul, dar depindem financiar de minister. Institutul primește fonduri, pe de o parte, de la Ministerul de Externe și, pe de altă parte, are propriile venituri obținute din cursuri și examene de limbă. Considerabile, dar insuficiente. Dar autonomia de conținut merge mînă în mînă cu dependența financiară.

Există un așa-numit „contract-cadru” care stabilește regulile relației dintre Ministerul de Externe și Goethe-Institut. E un document general, stabil și, de regulă, nu este modificat. În plus, există obiective strategice, acorduri cu privire la obiective care se reînnoiesc, de obicei, o dată la patru ani și care sînt negociate cu Ministerul. Așa funcționează sistemul, în linii mari.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin

Un produs Radio România Cultural