Universul polifonic al Gabrielei Adameșteanu

Scriitoarea Gabriela Adameșteanu va primi Premiul de Excelență la Gala Radio România Cultural din 22 aprilie, în semn de recunoaștere a importanței operei sale pentru literatura română contemporană. Gabriela Adameșteanu este creatoarea unui univers ficțional complex, locuit de personaje memorabile, cum e celebra Vica Delcă, din „Dimineață pierdută” sau Letiția Branea, al cărei destin este urmărit în mai multe romane. Un auz extrem de sensibil la limbaj și o privire capabilă să atragă în narațiune detalii semnificative pentru construcția atmosferei se împletesc cu observația psihologică rafinată și capacitatea de a construi structuri narative solide, calități care au impus-o pe Gabriela Adameșteanu, încă de la primele cărți, drept una dintre autoarele noastre cele mai importante. Citită și recitită azi, de generații diferite de cititori, tradusă în peste 15 limbi, literatura ei trece cu brio proba timpului și îi asigură autoarei locul printre prozatorii noștri canonici.
Adela Greceanu a vorbit cu Gabriela Adameșteanu despre literatura ei dar și despre activitatea ei jurnalistică și civică.
Gabriela Adameșteanu: „Personajul este motivul pentru care scriu. Iar motivul pentru care scriu romane uneori cam prea lungi este că nu mă-ndur să mă despart de personaje. Criticii și cititorii au observat că ele reapar din cărți mai vechi în cărți mai noi. Personajele devin pentru mine niște prezențe umane chiar, la fel ca oamenii pe care îi întîlnesc în realitate. (...) Trilogia Letiției e și o trilogie a vîrstelor, a vîrstelor unei femei de condiție medie, dar și a vîrstelor societății românești din 1975 pînă în anii pandemiei.”
De la primul roman, „Drumul egal al fiecărei zile”, criticii au remarcat forța vocii în literatura dumneavoastră. Iar în „Dimineață pierdută”, roman polifonic, roman de limbaje, vocile personajelor devin mărci ale scrisului dumneavoastră. Ce presupune construcția pe voci a unui roman?
Gabriela Adameșteanu: „Dacă mă concentrez, încep chiar să aud personajele, am senzația că le urmăresc și le aud. Îmi place să aud mai multe voci, pentru că adevărul nu aparține unei singure voci și nu aparține unei singure minți. Așa văd eu lumea: este o întretăiere de viziuni și nu există un adevăr unic, fiecare are o parte din ceea ce se construiește în relatarea unui fapt.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural