„Livada de peri” de Nana Ekvtimishvili – umorul ca formă de supraviețuire într-o lume lipsită de speranță

Romanul „Livada de peri” de Nana Ekvtimishvili (nominalizat la International Booker Prize 2021) are în centru o școală pentru copii cu deficiențe mintale de la marginea capitalei Georgiei, Tbilisi. Personajul principal este o tînără de 18 ani, Lela, care rămîne în școala-internat, unde primește postul de paznic. În jurul ei se construiesc poveștile celorlalți copii, ale profesorilor și ale vecinilor. Întîmplările sînt relatate dintr-o perspectivă narativă care are ceva din privirea copiilor, un soi de inocență și prospețime combinate cu directețe și cruzime, adesea. Cartea ne oferă și o privire asupra societății georgiene de după destrămarea Uniunii Sovietice, destul de asemănătoare cu România anilor ’90. Deși poveștile copiilor din școala-internat sînt dramatice sau chiar tragice, din viața lor nu lipsește umorul. Am vorbit despre „Livada de peri” de Nana Ekvtimishvili cu editoarele sale din România, Anca Dumitrescu și Elena Marcu. Romanul a apărut la Black Button Books, în traducerea din georgiană a lui Oto Peikrishvili. Anca Dumitrescu: „Acasă cel adevărat rămîne un loc poate nu atît de frumos și apetisant, dar un loc în care sînt oamenii la care ții și unde e lumea pe care o cunoști cu adevărat.” Livada de peri din curtea internatului stă pe un pămînt îmbibat de apă, perele, deși mari și frumoase, de fapt sînt de nemîncat. Elena Marcu: „Livada de peri e o metaforă a felului realist în care copiii din carte văd lumea, a felului în care au învățat de mici că ceva care poate părea frumos, gustos, tentant, e de fapt putred și periculos. E o metaforă a maturizării forțate și a nevoii de a învăța să trăiești cu răul atît de aproape.”  

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  
Un produs Radio România Cultural