De la penalizare la prevenție. Ce fel de politici anti-drog în România?

Potrivit unui studiu realizat de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie în peste 100 de orașe, consumul de droguri din București e comparabil cu cel din alte mari orașe europene. Analiza apelor reziduale arată că în capitală ketamina este drogul cel mai răspîndit. Nivelul de consum este în timpul săptămînii de trei ori mai mare decît media europeană. În weekend, consumul de cocaină și ecstasy înregistrează o creștere notabilă. Deși consumul de cocaină și metamfetamină din București este ceva mai scăzut față alte orașe cuprinse în acest studiu, datele sugerează totuși un consum însemnat – oricum, mult mai mare decît se credea. România nu mai este, de ceva vreme, doar o țară de tranzit pentru drogurile de mare risc. Pentru autorități, e o provocare uriașă – mai ales că drogurile fac victime. Politicile antidrog vizează însă mai degrabă sancționarea consumatorilor decît prevenția. Și, oricum, nu par să dea rezultate. Ce e de făcut? Am întrebat-o pe Alina Dumitriu, lucrătoare socială, specializată în adicţie, co-autoare a studiului „Politicile publice antidrog în România. Între justiție penală și sănătate publică”, 

https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/20633.pdf 

Alina Dumitriu: „Nu avem servicii de informare cum trebuie, nu avem campanii de informare. Potrivit studiilor, tinerii încep să consume de la vîrsta de 12 ani. Iar noi de-abia acvum avem paturi pe o secţie. A apărut primul centru post-cură, în cadrul Spitalului Voila, este o iniţiativă privată. În sfîrşit, tinerii sub 18 ani au unde să meargă la un centru post-cură. Adulţii nu au unde să meargă la un centru post-cură, după ce merg în spital să facă detoxifiere. Pot să se ducă numai în privat – unde sînt, oricum, opţiuni foarte puţine –, dacă-şi permit sume foarte mari, sau în afara ţării.”

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural