Sărăcie și marginalizare. În România nu există un proiect politic dedicat accesului la locuire decentă

Dreptul la locuire e un drept economic și social care derivă din Declarația Universală a Drepturilor Omului și e înscris în mai multe convenții internaționale. Printre altele, în Charta Socială Europeană, adoptată de Consiliul Europei în 1961 – o convenție ratificată și de România. 
În ultimii 12 ani, Primăria Municipiului București a dat spre folosință 289 de locuințe sociale, numărul familiilor care au făcut cerere pentru o locuință socială fiind de peste 14.000, arată raportul „Locuirea precară și locuirea socială în București – multe strategii, puține locuințe”, realizat de Asociația ActiveWatch și Fundația Parada. 
 Acesta e însă doar vîrful aisbergului: numărul persoanelor fără adăpost e de fapt mult mai mare, însă acestea nu sînt luate în evidență de autorități pentru că formalitățile, birocrația, drumurile de la o instituție la alta îi descurajează tocmai pe cei mai vulnerabili: persoane fără acte, oameni cu dizabilități, mame singure, neștiutori de carte etc. De fapt, în București nu există o imagine clară cu privire la nevoia de sprijin în locuire, se arată în raport. 
Iată cîteva dintre concluziile acestei cercetări:
* Ajutorul de chirie oferit de unele primării de sector din Municipiul București este, de fapt, o soluție pentru foarte puține familii vulnerabile. Acest ajutor nu cuprinde cheltuieli cum ar fi garanția sau chirii în avans, cheltuieli care sînt standard pentru piața chiriilor. O altă problemă a ajutorului de chirie este că el este temporar, pe perioade limitate de timp, făcînd abstracție de faptul că persoanele cu dizabilități, cu copii mulți în îngrijire, cu venit minim pe economie sau pensionarii au foarte puține alternative de majorare a venitului și, deci, de a ajunge în situația de a nu mai avea nevoie de acest sprijin instituțional. 
* Unele persoane incluse în studiu relatează că au dificultăți să închirieze din cauza faptului că sînt romi sau că au copii.
* Adesea proprietarii refuză să înregistreze oficial contractul de închiriere. Nivelul ajutorului de chirie, 850 lei în medie, face ca această subvenție să fie inoperantă, valoarea acesteia nefiind corelată cu nivelul real al chiriilor din București.
* În ciuda faptului că există posibilitatea legală de a documenta și de a îmbunătăți condițiile de viață în zonele de locuire informală, Primăria Municipiului București nu a depus minimul efort de a constitui o comisie necesară pentru a putea implementa această lege în București. 
* Autoritățile locale nu au nici o strategie de oferire a unei locuințe alternative pentru a preveni evacuări brutale. 

Am vorbit despre dreptul la locuire cu Irina Zamfirescu (ActiveWatch) şi cu Ionuț Jugureanu (Asociația Parada).

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural