Tracy Chevalier este autoarea unor romane istorice devenite bestselleruri internaționale, între care: „Albastru pur”, „Fata cu cercel de perlă”, „Îngeri căzători”, „Doamna și licornul”. Cea mai recentă carte a sa, „Sticlăreasa”, a apărut în limba română la Polirom, în traducerea Veronicăi D. Niculescu. Tracy Chevalier a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, la sfîrșitul săptămînii trecute. Adela Greceanu a vorbit cu ea despre cel mai recent roman al său, despre cît de puțin cunoscute sînt poveștile femeilor din trecut, despre munca imensă de documentare pe care o face pentru fiecare roman, precum și despre cartea la care lucrează acum și despre cartea pe care o va scrie ulterior. Interviul a fost tradus de Sorina Chiper.
Tracy Chevalier: „Cred că încă femeile trebuie să atingă standarde mai înalte decît bărbaţii. Din fericire, ne pricepem să facem lucruri, aşa că nu avem o problemă cu asta. Vreme de secole, poveștile femeilor nu au fost spuse iar eu asta mi-am propus, să spun măcar o parte din aceste povești. Pentru că femeile au avut puţină putere de-a lungul istoriei, au fost nevoite să lupte foarte mult ca să obţină ce şi-au dorit şi-atunci poveştile lor sînt foarte interesante. Şi pentru că şi eu sînt femeie, în mod firesc mi se pare că poveştile femeilor sînt mai interesante, şi-atunci despre asta scriu.”
Povestea din „Sticlăreasa” începe în 1486, pe insula Murano, în atelierele meșterilor sticlari. O lume a bărbaților. Personajul principal al cărții, Orsola Rosso, se vede nevoită să devină sticlăreasă ca să-și întrețină familia. Ați inventat un joc al timpului: pentru Orsola și oamenii din jurul ei timpul curge altfel decît pentru restul lumii, zeci de ani de timp istoric, pentru ei înseamnă numai cîțiva ani. Astfel, Orsola străbate secolele, ajunge pînă în zilele noastre. Cum v-ați documentat pentru a construi atîtea epoci?
Tracy Chevalier: „A fost nevoie de foarte multă cercetare. Am studiat istoria Veneției și am selectat cu atenție momentele cel mai importante pentru mine. Am ales cîte un moment din fiecare secol și apoi am construit povești în jurul acestor momente. A trebuit, de asemenea, să învăț cum se face sticla, cum se fac mărgelele de sticlă și chiar am practicat acest lucru. Am avut nevoie de patru ani ca să scriu cartea. (...) Am petrecut mult timp pe insula Murano și am învățat cum să fac mărgele de sticlă - prost! E foarte important pentru mine să învăț să fac ceea ce fac personajele mele pentru că apoi îmi vine mult mai ușor să descriu acțiunile lor.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural
